Demotivarea la job
Raspunsuri - Pagina 2
blackgirl0 spune:
Dana (ch-dana), de plecat se poate absolut oricand. Pt mine provocarea nu este de-a pleca afara, ci de-a ramane in tara sa-mi fac meseria. 
Selene, exact, si mie mi s-a luat de comportament frumos si respectuos cand eu platesc copilului vaccinul din banii mei, iar mama sta la barfe cu colega mea, alt medic, care intamplator (sau nu) este o 
recunoscuta (mi-a baut chiar si spirtul din sala de tratamente 
) No, si colega asta incepe sa discrediteze alti colegi, pe motiv ca ea-i mai veche in meserie si in localitate. Si eu sunt aia fraiera care sufera ca nu am curaj sa o confrunt si ca nu vreau sa-mi stric atmosfera de Sarbatori. Deja sunt un butoi de pulbere, astept sa ma mai calmez...
buli spune:
eu cred ca trebuie sa cauti raspunsurile in tine.
sa vezi de ce nu mai poti fi empatica, blanda etc.
pt ca, da, si eu ma astept la asta de la medicul meu. si nu merg decat la medici care sunt asa. dupa mine face parte din cerintele obligatorii.
n-am nevoie sa fie empatic mecanicul de locomotiva, pt ca nu-l vad, dar cei care lucreaza cu oamenii, mai ales bolnavi, nu prea au de ales.
uita-te tu inauntrul tau si vezi ce te nemultumeste. sunt sigura ca, de fapt, si tie iti da un disconfort ariceala ta.
si, da, daca e de platit, poti spune asta, dar cu empatie.
cine e agresiv e agresiv pe pielea lui.
blackgirl0 spune:
Buli, te-as lasa in locul meu cateva ore macar. Si da, motive de ariceala am enorm de multe (inclusiv ca-mi vad copilul extrem de rar, ca meseria este subplatita, ca, spre deosebire de alti lucratori cu publicul, eu ii vad extrem de des si tb sa-i fidelizez, ca nu am voie sa-i critic sau sa-i judec cand vin bauti/nespalati in cabinet, cand bebelusii sunt mizerabili si mama se simte jignita caci ii sugerez o igiena mai riguroasa). Invariabil, cineva se va simti lezat. Un alt exemplu: din cauza drumului ajung intr-o zi cu intarziere de 20 de minute (vin totusi de la 26 km) si mi se spune ca nu am fost la program (unii pacienti vin la programare cu 2-3 saptamani intarziere si nu am voie sa le spun absolut nimic, chit ca este deranjant).
Si acum mi-a ajuns si mie. Caci mie in afara familiei nimeni nu-mi spune o vb buna, toti sunt obisnuiti cu: "merit, mi se cuvine, este dreptul meu", insa obligatii si responsabilizare privind sanatatea lor ioc. Pana si asistenta mi-e botoasa ca in loc sa stam la cafele si barfa am pus-o la treaba. Zau acum, chiar asa absurda am devenit?
coracora spune:
Vai de mine, Blackgirl, in ce conditii trebuie sa lucrezi... !!
De ce sa nu le poti spune nespalatilor ca trebuie sa se spele?? E, la o adica, un sfat medical, ca iaca, stai cu jegul de 3 degete pe tine si hopa infectia! Sau cand vin bauti la cabinet.... INACCEPTABIL! Nu ai nici un motiv sa-i accepti pe acesti oameni! Eu inteleg sloganul "clientul nostru - stapanul nostru" dar nesimtirea clientului chiar ca nu poate fi tolerata la nesfarsit.... Astfel ajungi tu sa faci poc.
Iar pe asistenta pune-o la treaba fara nici o retinere!! E acolo pe baza de contract de munca, nu de baut cafele!! Nu-i convine si sta botoasa? Valea!! Sa se duca de unde a venit, cred ca poti angaja alta, n-ar fi o mare problema plecarea loazei.
Tu trebuie sa-ti definesti foarte bine principiile deontologice, chiar daca o faci cu nitica intarziere. Amabilitatea e buna, insa esti si tu om si nimeni nu-ti poate pretinde sa fii clovn atunci cand nu ai o stare de spirit corespunzatoare. Spune-le asta celor care mustacesc si-ti fac reprosuri. (In Olanda s-a ajuns la un mare grad de curtoazie in sistemul medical... esti intampinat politicos, dai mana cu medicul, ti se zambeste larg si nelimitat, insa, cand vine vorba de pus diagnostic ca lumea, o scalda si se frasuie si te trimit, in 80% din cazuri, sa-ti cumperi singur Paracetamol de la farmacie si sa te odihnesti...!! Iaca exemplu de sistem medical unde curtoazia e la mare rang, insa prestatia medicala propriu-zisa e de o jena incomensurabila!!)
Pune piciorul in prag cand e nevoie (vezi asistenta cafengioaica) si nu te impiedica de ce comenteaza unii sau altii. Nu au dreptul la gratuitati? Spune-le. Nu-i lasa sa creda in continuare ca totul li se cuvine.
Putina fermitate nu ti-ar strica, nu poti lucra la un asemenea nivel de frustrare in mod continuu si pe perioade considerabile de timp.
marius spune:
Desigur vorbele bune isi au rolul lor. Insa fara sa doresc sa te dezamagesc cred ca a fi medic nu ar trebui sa fie conditionat niciodata de asa ceva. Esti medic, ti-ai ales singura profesia, ai invatat pe rupte si ai luat examene grele si asta pentru un drum care poate fi unilateral. Eu medicul am obligatia morala,profesionala,personala de a face totul pentru orice persoana care are si apeleaza la ajutorul meu indiferent de conditia lui sociala,personala, motivationala pentru ca singurul lucru care exista in acel moment este unul simplu. El/ea are o problema de aceea a venit la mine pentru ca eu medicul pentru asta exist, pentru a incerca totul in a-i rezolva problema acestuia. Ca o fi zicand multumesc sau o fi gandind doar, ca o sa injure sau o sa fie suparat tot ce este posibil, treaba mea este sa-i rezolv problema. Aceasta este meseria mea, eu am decis ca vreau sa fac asta, eu m-am zbatut deci asta fac la maxim.
Acasa - afara dincolo de cabinet, in parc, la vecini, acolo am voie sa fiu eu, sa plang sa rad sa ma lamentez, sa ma bucur dar odata intrat pe domeniul profesional, eu persoana X devin doar medicul X si atat cu tot ce presupune asta.
Aceasta este viziunea mea cel putin.
coracora spune:
Nu suntem roboti, Marius.
Cand ai o problema acasa, cand tocmai ai suferit o dezamagire crunta, cand iti plange inima in tine dar ai gasit puterea sa te "tarasti" pana la munca, de ce trebuie sa te prefaci ca totul e in regula?
Da, profesionalismul presupune sa-ti faci meseria cum trebuie. Insa daca in ziua X eu chiar nu sunt in stare sa zambesc, insa o diagnostichez bine pe doamna Y si ii prescriu tratament corect, cu ce ma dezic eu de la scopul ultim al profesiei pe care mi-am ales-o? Cu siguranta ca data viitoare, doamna Y va primi din partea mea si un zambet, ca doar nu mi-or fi toate zilele mohorate!
Eu cred ca am uitat sa fim ingaduitori unul fata de celalat.
La vederea unei persoane abatute, reactia fireasca ar fi sa il intrebam daca e bine si daca il putem ajuta cu ceva.
Insa in zilele noastre, conventia sociala ne-a indepartat intr-atat de mult unii de celalalti- deh, mult-trambitatul privacy - incat ori nu mai indraznim sa il abordam pe cel mohorat si ne rezumam la a-l lasa in pace, ori incepem si-l carcotim, ca de ce nu zambeste, dom'le, ca meseria asta cu implicatii zambarete doar el si-a ales-o, nu?? :(
Si eu am zile in care nu sunt tocmai veselia intruchipata, cred ca toti avem! La fel si colegii mei, iar eu ii inteleg, incerc sa-i ajut daca pot, iar de nu, le acord spatiul de-a fi ei insisi asa cum simt in acel moment. Asa e firesc.
ina.click spune:
Eu am schimbat un medic pediatru vesnic chicotitor si hazliu pe unul cam mofluz si taciturn. pentru ca cel chicotitor imi trantea la orice muc un papirus cu un sfert din almanahul farmaceutic roman pe el.
acum m-am mutat cu clinica cu tot si am ajuns la unul care, recunosc, e haios si zambaret. Dar nu asta a contat pentru mine cel mai mult ci faptul ca nu e panicard si nu sta cu o mana pe antibiotic si cu alta pe retetar.
pentru mine cand vine vorba de servicii medicale conteaza compententa mai intai. Cred ca e o diferenta intre a fi politicos si a nu fi zambaret. Nu accept sa fiu bruftuluita sau tratata in scarba dar asta nu are legatura cu absenta zambetelor .
in timpul sarcinii m-a monitorizat Zguri Arben. Inainte sa il aleg am cautat in sus si in jos feedbacks pe forumuri etc. M-am oprit tot la el. Singurele plangeri pe care le gasisem erau ca e cam tacut si cam morocanila. Pai nu stiu cum sa zic, dar dupa ce ca stau cracita in "deschiiideti poaaarta soaaarelui" luna de luna in fata lui, asta mai lipsea, sa mai aiba chef si de conversatii despre meciuri etc. Am apreciat sa fiu sincera fix ce nu apreciasera altele. Si anume ca isi vedea de ecografiile lui si imi raspundea la intrebari la obiect.
De cate ori deschid fereastra...
XIO spune:
Black,mi se pare din ce spui ca tu nu pui deloc piciorul in prag.
Daca o mama vine si bebelusul e neingrjit trebuie sa ii spui acest lucru, evident cu profesionalism.
Alaltaieri a venit la seful meu o doamna care lucreaza la spital, ca ii trebuia o reteta de antibiotice. Seful a intrebat-o pt ce, ea a spus ca nu pt ea ci pt fiica ei. Seful a insistat intreband-o ce are fiica. Femeia i-a intins hartia cu analize unde scria ca are bacteriurie.
Seful a insistat intreband-o de ce vrea medicamente. Ea a spus ca e programata fiica la o operatie pt glezna si i s-a spus ca trebuie sa ia antibitice pt infectia urinara. Seful a spus ca el nu ii scrie reteta pt ca din pctul lui de vedere este o prostie, si ca in protocoale scrie ca nu se da tratament antibiotic pt asa ceva, mai ales ca nu are simptome. Femeia a insistat si ea ca are nevoie de reteta si ca asta e ultima ei speranta, pt ca joi e operatia. E i-a spus ca nu poate face asa ceva pt ca nu e medical corect si nu ii va da o reteta doar pt ca altcineva a spus. Femeia a insistat ca ce sa faca, ca nu o opereaza atunci, seful i-a explicat inca o data situatia.
Evident nu i-a dat reteta.
Tu si eu si cred ca majoritatea medicilor Romani i.ar fi dat-o, ca deh, saraca.
Trebuie sa pui piciorul in prag si sa iti spui parerea atunci cand ceva nu e in regula. Frumos, diplomat, cu explicatiile de rigoare, dar sa te impui.
Lucrezi d emult mai mult timp ca si mine si cred ca stii ca daca atmosfera la lucru e de kkt, niciodata nu te vei simti ok acolo.
Alte optiuni nu mai ai?
gmmm spune:
blackgirl, eu cred ca de multe ori luam drept depresie ceea ce este doar oboseala.
Sfatul meu: daca in momentul de fata a zimbi cu gura pina la urechi tot timpul consultatiei iti cere un efort prea mare, ei bine, nu-l fa. Si asta fara nici un fel de culpabilitate.
Ce poate sa se intimple in cazul cel mai rau?
Marina spune:
Eu cred ca pana nu rezolvi toate mizeriile astea financiar administrative nu o sa ai timp de facut medicina cu placere.
Citeam ca pierzi bani din retete compensate pt ca oamenii sunt neasigurati, faci vaccine pe banii tai si culmea mai esti si un om normal care vrea timp cu copilul si familia si nu are vocatie de martir in devenire. Cred ca mai ciudat era sa nu cazi in depresie poate ai si tu o limita.
Nu stiu cat de usor este dar ar trebui sa incepi sa-ti vezi cabinetul ca pe un business din care trebuie sa faci bani. Fara gratuitati, fara reguli volatile, lasa asistenta sociala pe mana altcuiva si concentreaza-te sa fii medic.