M-am hotarat.............adoptie(85)

gabriela_tutuianu spune:

carmen , tare mult mi-a palcut de fetita ta . si noi asteptam sa o cunoastem pe surioara ei . deh , suntem curioase .

cum te-ai hotarat sa adopti un copil ? cum a venit decizia ?

valentina30 spune:

Carmen, sa va ajute Dzeu sa va gasiti ferita si sa o aduceti cat mai repede langa surioara ei.
Noi nu am rezolvat azi cu psihiatrul, dar am luat cazierul.
Si cum a reactionat dl de la caziere(un domn f cumsecade):
- Ati mai solicitat cazier pt adoptie,sau e primul?
- Primul...!
- Dar stiti de ce va intreb, nu?
- Nu!?!
- Pai sigur mai venit si la anul!(reatestare, normal)
- Da, stim k nu st sanse mari in primul an.(eu)
sotul: - Nu se stie.(el e mai increzator, desi eu st mai disperata.Nu ca nu st increzatoare, dar nu vreau sa ma amagesc)
eu - Nu va suparati, dar solicita multi cazier pt adoptie?
- Nu, putini, dar vin si anul urmator.Mult noroc si sanatate!Si sarbatori linistite!(parca imi citea sufletul)
Nu e vorba k nu e incurajare, dar asta e realitatea.Dc reusim din primul atestat..e chiar noroc.
Maine iar la psihiatru, mergem iar sa verificam dc e gata buletinul si cam gata dosarul. Doamne ajuta!
Noapte buna!

carmencat spune:

Cum ne-am hotarat? Pai dupa ce am incercat diverse ca sa avem un copil, toate sortite esecului, dupa ce luna de luna de luna de luna liniuta a doua se incapatana sa nu apara indiferent de ce faceam noi si medicii, dupa ce am avut surpriza sa constat ca unii din medicii care m-au tratat erau de o superficialitate crasa, fix invers proportionala cu largimea buzunarului si a reputatiei, dupa ce am suferit atat cat am fost eu capabila sa sufar, ei bine, cand am ajuns pana in fundul gropii, stand eu asa cu cainii mei in brate (doi micuti de minim 40 de kile fiecare) am avut o revelatie, ca daca pe ei ii pot iubi asa cum ii iubesc, fara sa ii nasc eu, fara sa am vreo problema cu cine le sunt parintii, fara sa aiba importanta ca unul e maro cu pete si unul alb cu gri, ca unul are pedigree si unul nu, ca unul a avut toate bolile posibile si am luptat pentru fiecare minut din viata lui de cand exista el, ca celalalt e sanatos fizic, dar cu probleme de temperament si am facut terapie comportamentala, de ce ma incapatanez sa nasc eu? Urmatoarea intrebare a mea catre mine a fost daca eu imi doresc cu adevarat sa fiu mama, sa am un copil sau am facut o obsesie din a ramane insarcinata, pierzand pana la urma din vedere finalul. Si am spus ca vreau sa fiu mama, vreau sa am un copil si asta este perfect posibil adoptand. Atunci pur si simplu m-am simtit usurata. Am simtit ca am ajuns acolo unde trebuia. Da, mi-a luat mult, dar am ajuns acolo unde trebuia.
Am intalnit multe opinii pro si contra, dar odata ce sufletul meu a stiut ce am de facut, restul nu a mai contat.
Sotul meu, cand i-am spus atunci concluzia la care am ajuns, nu a facut decat sa respire usurat si sa spuna in sfarsit!!! Dar mult ti-a mai luat!!! Bineinteles ca adoptam! Nu o sa inteleg niciodata de ce te-ai chinuit atat, dar nu puteam sa iti spun nimic, decat sa fiu acolo sa te sustin ca mi-ai fi scos ochii!
Si uite asa ne-am apucat sa strangem actele, mai cu pauze, mai cu ezitari, mai cu ganduri, mai cu indoieli, mai cu intrebari... pentru primul dosar de atestat am strans acte timp de vreo 3 luni asa...
In comparatie cu dosarul de acum, ultimul, la care nu stiu daca a durat 2 saptamani...
Si apoi a fost povestea Alexiei, pe care am mai spus-o pe aici pe undeva.
Si am zis gata, avem un copil minunat, pentru care ii multumim lui Dumnezeu, suntem impliniti si fericiti, asta pana cand intr-o buna zi cand veneam de la servici cu domnul sotz in masina l-am intrebat asa dintr-o data, auzi tati? ce-ai zice tu sa mai avem noi o fetita? si tati conducea si i s-au aburit ochii si glasul... si gata. Acum asteptam atestatul pentru a doua fetita.


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

gabriela_tutuianu spune:

cunosc simptoma asta cu medicii nepriceputi . si cunosc si oboseala care vine dupa fiecare test cu o linie , disperarea ca nu mai vine bb . ca am imbatranit si incep sa ma lase toate . ca am albit asa de rau si in curand pot fi numita buni mai degraba decat mami . le cunosc pe toate . si altele . disperarea ca nici nu am terminat testele ca dr vrea altele . ca nici nu am achitat un credit ca am facut altul . ca anii au trecut degeaba si daca ma trezeam acum cativa ani , aveam acum copil mare . ca banii care i-am cheltuit aiurea ( nu am avut rezultate , deci i-am cheltuit aiurea ) erai suficienti sa crestem linistiti un copil , doi . ca daca ii cheltuiam pe niste concedii exotice erau mai bine cheltuiti .

toate la un loc .

loriana74 spune:

Aproape trase la indigo povestile noastre ! Dragelor , va eram datoare cu noutati .Dupa o perioada lunga , foarte lunga , de peripetii datatoare de palpitatii groaznice si multe nopti nedormite , in sfarsit , am intrat in potrivirea practica si am vizitat fetita.Ne-am jucat toata dimineata .Este un copil adorabil si... cred ca ne place.Este foarte atasata de familia maternalei si mi se rupe sufletul la gandul ca va suferi cand o vom lua de acolo.Dar vom face noi fata . M-au napadit toate gandurile si , dupa mai multe nopti nedormite , este o mare invalmaseala in capul meu .Va tin la curent si va imbratisez pe toate !

Monique77 spune:

mult succes loriana

gabriela_tutuianu spune:

succes . ma gandeam eu pe unde esti . cred ca emotiile au fost de vine ca nu ne-ai mai spus nimic , dar te iertam ca ai venit cu vesti bune. te pupam

valentina30 spune:

Loriana, felicitari si Doamne ajuta sa va incredinteze fetita cat mai repede si sa va bucurati de ea.Sunt sanse sa o aveti acasa de Craciun? Povesteste-ne cum e fetita, cati ani are?
Cat despre covestile voastre, Carmen si Gabi, imi pare sincer rau ca ati trecut prin toate aceste necazuri, k ati pierdut timp pretios, bani si v-ati consumat psihic, dar si fizic, pt k imi imaginez ca nu e usor.
La mine DD a fost mai hotarat, mai categoric.M-a lasat sa incerc relativ usor, am pierdut doua sarcini mici, de care nici nu am apucat sa ma bucur.Apoi m-am bucurat de perioada de sarcina si pot spune ca am avut cea mai frumoasa perioada din viata mea.M-am simtit f bine si am fost f fericita.Iar fericirea mi-a fost spulberata in 30 min, cand am ramas si fara copil si fara pantece.Deci, Dzeu a zis: Tu nu esti menita sa faci copii, doar sa cresti copii.Dar eu nu vreau sa cresc nepotii ci copiii mei si numai ai mei, k sa-mi spuna MAMI si nu TUSI...
Si daca am spus copii, pai copii...nu copil.
Va pup si va doresc numai bine!

Iridessa spune:

Doamne, Carmen, cum seamana povestile noastre, fiecare amanunt! Cu un amendament: pentru primul atestat am adunat hartiile aproape instantaneu, imediat ce am mers la DPC si am aflat lista. La al doilea atestat insa... lucrurile au stat diferit. Motivatia era pe minus, speranta se micsorase pana la disparitie... Asa ca pana am am pus dosarul cap la cap a trecut termenul de depunere, asa ca am avut ceva pauza intre atestate. Ne-am mobilizat totusi, pentru ca, desi demotivati, stiam exact ce voiam: sa fim parinti, sa avem copilasul nostru! Si iata ca al doilea atestat a fost cel norocos!

Valentina, nu stii ce iti rezerva DD, trebuie doar sa fii tare si gata pentru cea mai mare surpriza frumoasa a vietii! Chiar daca uneori ne este greu sa mai credem, viata este frumoasa si poate fi si mai frumoasa!!!

Loriana, sa fie intr-un ceas bun! Ma bucur mult ca ai revenit cu vesti asa bune!
Copilasii se ataseaza, intr-adevar, de famillile AM, dar fiind inconjurati cu dragoste si tot ce isi doresc in famillile adoptive, se adapteaza usor.
Psihologii cu care noi am vorbit in incercarea de a face lucrurile cat mai usoare pentru puiul nostru, ne-au sfatuit sa ne intalnim cu AM dupa ce luam copilul acasa doar daca fetita intreaba de ea si plange. Daca nu, nu. Ceea ce am si facut.
Bucurati-va de momentele pe care le petreceti impreuna, parcurgeti pasii unul dupa altul, lasati-va purtati de valul de fericire!
Lasati grijile pe mai tarziu, fiecare lucru la timpul lui.
Suna greu de pus in practica, stiu... Daca mi-ar fi spus cineva asa ceva in momentul potrivirii, as fi spus ca nu am cum sa imi fac griji... pentru orice. Acum stiu ca toate decurg firesc, chiar daca in ritmul lor ingrozitor de lent , dar tocmai de aceea trebuie lasate un pic in ritmul lor, fara sa ne ingrijoram pentru fiecare detaliu.
Incercati, s-ar putea sa primiti aprobare sa luati fetita pentru Sarbatori, chiar inainte de procesul de incredintare. Succes! Si... asteptam vesti!

gabriela_tutuianu spune:

asa ma bucur pentru voi . parca ati fi parte din familie . simt fiecare emotie pe care o transmiteti si reusiti sa ma faceti sa simt si eu , ma trezesc zambind nostalgic cand va citesc . si ma gandesc : asa voi simti si eu , asa voi spune si eu ... etc .

va pup si multumesc ca existati .