M-am hotarat.............adoptie(85)
Raspunsuri - Pagina 15
Iridessa spune:
Amy, si noi am avut un moment de... nehotarare... am avut o pauza intre cele doua atestate. Nu am avut motivatia necesara sa adunam la timp, din nou, toate hartiile!
Dar in final am hotarat ca este mai importanta viata noastra si a copilasului nostru decat sistemul si piedicile lui!!! Si ne-am adunat cioburile, le-am lipit la loc, am pus cap la cap dosarul si... in al doilea atestat a venit si fetita noastra!
Ascultati-va sufletele si inimile! Acolo creste puiul vostru in fiecare zi.
amy2007 spune:
Multumesc pentru cuvintele frumoase.
La noi situatia e putin mai complicata, sotul are deja 2 copii din prima casatorie, maricei, 14 si 11 ani, lui ii e usor sa renunte, mie nu. Cei mici vin de 2 ori pe luna la noi in week-end-uri, iar mie nu imi e de ajuns. Vreau puiul meu, desi si socrii sunt impotriva. Dar eu sunt singura pe lume, parintii mei au murit demult, sora mea traieste in alta tara de multi ani. Chiar asta i-am zis sotului: tu maine daca pleci pe usa asta, eu raman singura.
Ii e mai mult teama ca daca nici anul asta nu o sa gasim un copil, o sa continuam la nesfarsit. Dar nu, daca nici la al treilea atestat nu o sa fie ok, renunt. Deja nu mai am nici eu putere.
Va pup !
dacris77 spune:
Amy 2007,nu te descuraja, esti atat de aproape! v-ati chinuit pana acum ca sa abandonati totul? cei de la ORA tin cont de vechimea atestatului, este un avantaj in plus pt tine, profita de ea! haide, vei uita totul cand vei ajunge sus! nu v-a prezentat niciun copil pana acum? ati stat pe capul celor de la birouri? pupici!
gabriela_tutuianu spune:
amy2007 fii tare si nu renunta la visul tau . asa cum ai aspus sotul are deja copii , ii este usor sa renunte si poate este si normal . se gandfeste la viitorul lor , nu ar avea sens sa mai accepte inca un copil . dar pentru tine inseamna totul . nu renunta . cand vei petrece prima seara acasa cu bebelusul tau / al vostru , vei vedea ca a meritat fiecare clipa de lupta .acestea sunt incercarile tale . trebuie doar sa fii puternica si sa treci peste ele . poti adopta doar tu un copil , nu trebuie decat sotul sa fie de acord sa il cresti in locuinta comuna . 
valentina , nu stiu nimic despre tine si astept vesti . spre sa-mi spui ca ai petrecut un craciun cum nu ai mai petrectu pana acum . astept ...
denisa220972 spune:
Buna dragelor mele ,
Este seara de Craciun in care se spun povesti, povesti cu printese si printi , eu nu am sa spun o poveste de undeva citita, doar povestea mea , a familiei mele , o poveste cu un zbucium al meu intins pe o perioada de trei ani, nu o scriu pentru a ma critica cineva sau sa va invat ,” faceti asa cum am facut eu” , o scriu pur si simplu, poate sunt fete care stiu sa citeasca printre randuri , sa traga o concluzie daca fac bine, daca sa riste sau nu, fiecare sa faca asa cum simte.
Toate in viata sunt predestinate , asta este concluzia mea, am sa incerc sa explic putin ce este cu acest ID-u al meu dupa forum, pe mine nu ma cheama in realitate Denisa, sa stiti ca nu este nici numele copilului meu dupa adoptie lui de catre mine.
Acest nume pe mine ma urmareste de 26 de ani, eram in liceu, eram noua fete cu acelasi prenume, cand se striga M……. eram un cor de fete care raspundeam, am hotarat sa ne schimbam prenumele, fiecare si-a ales un nou prenume, al meu a fost DENISA, nu era un nume prea des intalnit la timpul acela( era in voga ALEXANDRA, IOANA ) . Si am spus intr-o doara daca voi avea o fetita am sa o botez DENISA.
Bineinteles ca viata si-a urmat cursul , scoala, facultate, casatorie( tarziu
) am uitat de acest nume, am inceput sa ma lupt cu viata, sa-mi schimb destinul de a avea un copil al meu, dar la destinul meu scria alceva. In acea perioada mi-am facut si cont pe DC, nustiu de ce mi-am amintit de Denisa si l-am trecut fiindca oricum pe mine ma alinta cunoscuti cu COCO, COCUTA si tot asa niciodata nu-mi spun pe nume.
Dupa ce am facut nenumarate inseminari si fertilizari am ramas insarcinata si am pierdut sarcina, asa a fost sa fie.
Dupa ce am pierdut sarcina , mama mi-a spus “ Ma doare sufletul sa te tot vad prin spitale, sa vad cu i-ti bati joc de sanatatea ta, de ce nu incerci sa adopti un copil, fiindca stiu sigur ca-l vei iubi la fel ca si pe al tau”. Soacra mea i-mi spunea “aveti grija de sanatatea voastra” .
In mintea mea totul era asa : Sa fac tot ce tine de puterea mea ca om ca, nu cumva mai tarziu sa-mi reprosez “ oare daca faceam nustiu ce , poate reuseam".
Atunci am realizat ca am ajuns la un capat de drum( pishic eram la pamant).
In seara cand am venit de la spitat am discutat cu sotul,a fost de acord cu propunerea de a adopta un copil.
Si asa m-am trezit eu cu noaptea in cap si am plecat la protectie si am inceput sa pun intrebari Ce? Cum? Nu prea am primit multe raspunsuri, dar cum eu intru pe usa si ies pe geam, am intalnit o persoana dezinteresata ,foarte draguta care ma invatat ce sa fac, am respecta ceea ce mi-a spus , dar in sufletul meu nu prea vedeam nicio raza de lumina, faceam totul automat, ei na la cat am cheltuit ce mai inseamna inca ceva banuti acolo.
Asa am facut doua dosare , unul pentru plasament si unul pentru adoptie, am terminat si cursurile ptr. atestare si am inceput sa astept cumintica si sa dau telefon cand si cand sa nu cumva sa le strez pe doamne- la fel de dragute si ele i-mi raspundeau “nu sunt copii adoptabili” asteptati-va randul" cand le mai vedeam ca se plange pe la TV ca, au copii foarte multi abandonati, ca maternitatiile sunt pline, schimbam postul sa nu le mai vad ca , ma apucau nervi.
Pana intr-o zi ma intalnesc cu cine care sa atestat cu noi si i-mi spune ca are un copil acasa de 6 luni( varsta), si atunci am stat drept si am judecat stramb( corect)Ma cum doamne iarta-ma deci a avut nr. de dosar cu 3…., deci nu are cum sa adopte inaintea altor famiili decat sarind peste randuri, daca cei care a venit dupa mine au adopta eu de ce nu?.
Si uite-asa m-am apucat eu de facut tampeni, asa ca, am dat sfoara in tara. Nasa mea de cununie este o tipa in genul meu mai vulcanica, mai nastrusnica, ma trezesc ca ma suna intr-o seara
– Fina hai ca ti-am gasit copil, maine daca vrei putem sa mergem sa-l vedem, m-au luat toate caldurile si transpiratile, atat am intrebat
- Ce este ?
-Fetita ,este bine?
-Ei na, este ok. Ii spun sotului ce si cum, saracu ce sa spuna decat HAI ! In noaptea acea daca nu am facut atatea scenari in cap daca adun cat am atipit cred ca nu-mi iese 1h. A doua zi urcarea in masini plecare , fiindca era ceva distanta intre noi – Nasa i-mi spune vezi ca mai are un fratior ( sa nu ma duc cu mana goala la el)
- OK, - m-am dus la magazin sa cumpar ceva pentru ei, cred ca am stat 20 de minute si nu reuseam sa ma adun ce vroiam sa cumpar , intr-un final am ales un plus mare pentru fetita si o masinuta ptr. baiat si dulciuri.
Cand mai aveam 30 km pana la destinatie incepe sa ninga, asa frumos ca in povesti, in mintea mea era un semn de bun augur.
Ajungem la casa respective ne invita oameni in casa , emotii pe capul meu de am inceput sa plang, de am speriat oameni, nu intelegeau ce am.
In casa am intalnit doi copii, frumosi , baitelul mi-a venit in tampinare, fetita nici nu sa dat jos din pat( avea 1 si 5 luni), cu degetelul in gurita, isi sugea de zor nevoie degetelul, nici nu ma bagat in seama, la sot a avut o trasarire, baietelul sa lipit de mine ca o stampila, ea nici nu intorcea capul, dar o surprindeam ca se uita cu coada ochiului si ma examineaza, cand i-am dat jucariile ea a furat masinuta si a fugit cu ea la sot in brate, am incercat sa o pacalesc cu plusul, nimic, i-mi spune printre dinti ca:
- A mea, nu dau.
- OK.
Au inceput( bunica +tatal) sa-mi explice de ce vor sa o dea spre adoptie, am inteles , motivele, este intradevar greu sa cresti singur doi copii mici fara o sursa de venit. Atunci mi-a spus Tatal ca : prefera sa nu o mai vada niciodata decat sa-i planga de mila, fiindca nu poate sa-i ofere un trai decent. Am discutat ca doresc totul legal, fiindca nu vreau sa risc, sa ma trezesc ia copilul, na copilul. A fost de acord. La iesirea pe usa am realizat ca stiu cum il cheama pe baietel dar nu stiu cum o cheama pe fetita , am intrebat , raspunsul a fost naucitor : DENISA.
Am plecat cu inima franta, fiindca nu stiam pe ce drumuri sa o apuc.Ma urmarit imaginea ei cu degetelul in gurita, tot drumul pana acasa.
A doua zi la Protectia Copilului, am pus intrebari in stanga si dreapta raspunsul a fost asa:
- Nu se poate fiindca, se face o ancheta sociala din care reiese ca pentru un copil sunt conditii de crestere si educare iar pentru celalalt nu. Si mai ales ca nu avem voie sa ne cautam noi copilul, ori ii baga pe amandoi in sistem si ii iau pe amandoi, ori ii pastreaza pe amandoi.
Bun, comunic tatalui ce si cum si i-mi spune ca nu poate sa renunte la amandoi, fiindca si asa i-si imparte sufletul in doua.
Asa ca m-am linistit si mereu ma urmarit chipul ei, bine nu trece mult timp, suna nasa din nou,
- Fina am gasit altul, dar stai sa-ti explic, este insarcinata in 28 saptamani , nu este casatorita .
- Bine nasa, o luam de la capat( Eu matusa celei care doreste sa adopteam spus ca sunt)
Urcate in masina , cunoaste viitoarea mamica,o fata simpla de la tara,frumusica , sanatoasa, fai analize cat mai multe, ecografe cat mai sofisticate, daca gaseam si 7D ma duceam si acolo, aflul si sexul copilului o fetita. Fiindca ea pana la 7 luni nu facuse nicio analiza , nimic ,nimic, bune rezultatele la analize , cu exceptia faptului ca avea o anemie ,dute cumparai medicamentele necesare, ii dau lista cum sa le ia si cand , ma mananca undeva sa-i spun sa aiba o alimentatie mai bogata in vitamine , bine i-mi incepe cu stiti noi nu prea avem bani, din start am spus - eu bani nu-ti dau sub nicio forma, iti aduc de mancare si atat.
Bine fetelor si de aici incep sa arat precum vacuta de la Milka si sotul precum magarul acela din desene pe care scrie "Luzar".
Sa nu cumva sa credeti ca eram atat de proasta , eram constienta de tot ce se intampla, dar fugem cu pachetele de mancare de-mi flutura parul in cap si i-mi spuneam ce proasta sunt.
Sotul bineinteles ca mi-a canta in struna, suna telefonul, Coco fugi ca-i este foame lui Clementina( asa o botezase mama mea). Mai era o luna pana sa nasca, ma suna( ii dadusem un nr. de cartela si mergeam cu dacia din 1979 sa nu cumva sa vada ca eu am bani, ei pe naiba ea ma citisE mai bine ca pe o carte)
- stiti, doamna bunica i-mi spune sa ma luati la dvs. Acasa pana nasc, ca sa fiu aproape de spital,
- (Ei na, scoatete acum)- draguta sa stii ca eu sunt plecata din localitate o perioada si nu are cine sa stea cu tine, dar daca este vreo urgenta, tu suna-ma ca eu trimit pe cineva sa aiba grija de tine.
A vazut ca nu merge, sa linistit , a mai trecut 2 saptamani, ma suna pe la 2 noaptea, ca pe ea o doare burta, mai fata urcate in pat si incearca sa vezi daca sunt contracti, cronometreaza durerile la cat timp apar sau te doare burta fiindca ai mancat ceva? Bun mai trece o ora si i-mi spune ca nu o mai doare burta, fiindca avea ceva vanturi.
Dupa o saptamana iarasi i-mi da telefon acum ceva mai tarziu la 4 dimineata, fiindca sa dus la WC si are ceva gelatinos pe hartie.
- Hai Coco la Clementina ca naste, da-i telefon la salvare, cheama salvarea, ajungi cu salvarea in acelasi timp, urc-o in salvare si intreb:- ai buletinul la tine, - nu fiindca eu vreau sa fug din spital dupa ce nasc,- stai ba-i fato asa un pic, ia-ti buletinul la tine, cum vrei sa inregistrezi copilul, m-am intors inapoi si i-am luat buletinul.
Ajungem la spital, interneaz-o , da-i atenti la dr. si moasa sa se ocupe de mamica si de copil, sa aiba grija de ei.
Ies afara din maternitate , panicata, bulversata si nu stiam ce sa fac, ma asez pe o banca si i-mi aprind o tigara, tragand eu din tigara respective spundu-mi in gand -iarta-ma doamne ca ma rog la tine cu tigara in gura, dar da-mi un semn, fiindca nustiu sigur daca procedez corect, daca este sa fie pentru mine, fama sa ma agit in continuare, daca nu linistestema sufleteste, am terminat tigara de fumat am sunat-o pe Nasa si ii spun:
- Nasa copilul acesta nu este pentru mine,
- de ce fina?
- Nustiu sa-ti explic, am sa incerc sa-l si vad poate ma insel, o sa am grija de ea cat este in spital, dar mai mult nu, fiindca ma va santaja emotional tot timpul,pana sa-mi semneze actele de adoptie va trece ceva timp, parca ma luminat DD.
Si asa a fost, am vazut copilul, nu am simtit nimic, un copil frumos, pe care la botezat DENISA GABRIELA, fiindca a fost nascut in vinerea Floriilor si cica era si sf. Gabriela.
Nu mi-a parut rau de bani cheltuiti,i-am bagat la rubrica o fapta
buna.
Am facut o pauza cu tampeniile( o luna jumate) fiindca aveam ceva probleme de sanatate, am fost plecata in ungaria mi-am rezolvat probleme si am stabilit cu dr. din ungaria sa mai fac un FIV fiindca daca tot nu fac nimic cu adoptia . Am ajuns in Romania si primesc un telefon de la cineva de la protectie si i-mi spune D-na sssss, maine fiti atenta ca veti primi un telefon de la noi de la directie sa vedeti un copil de 2 luni pe care mama la abandonat, ii spun sotului si asteptam ziua de maine, am asteptat ziua de maine, nu a sunat niciun telefon, sun a doua zi si intreb, dar ce sa intamplat, stiti a venit cineva de mai de sus si asta este, intreb de curiozitate ce era? O fetita, Mama lor de fete fiindca eu vreau baiat si tot peste mandre dau, i-am spus: ma cautati cand o sa aveti un baiat, nu mai vreau mandre.
Am plecat in Ungaria am mai facut o fertilizare, iara-si stres si un mare negativ, bine astept sa treaca sarbatorile si dupa mai vad eu cum si ce.
Dupa sarbatori am avut treaba de nu mi-am vazut capul, nu am mai facut nicio tampenie, am avut un program draconic, cred ca nu l-am vazut bine nici pe sot.
Intr-o dimineata stateam eu si imi beam cafeaua linistita vine sotul.
- Ce mai pui la cale?ce mai calculezi tu si pui la punct.
- Nimic, stateam si ma gandeam ca i-mi este lehamete de tot, cred ca ma duc sa-mi cumpar un catel.
Sotul meu fiind cu toate tiglele pe casa se uita la mine si i-mi spune :
- Tu te dai batuta?
- Cred ca da, nu mai mergem sa ne reatestam anul acesta, daca se intampla ceva pana expira atestatul de bine, daca nu , ma duc sa-mi cumpar catel, sotul a zambit in coltul guri si a plecat la serviciu.
El este un om echilibrat , calm, care sta si calculeaza, eu sunt opusul lui, ma duc , ma dau cu capul de sus, cad in fund si o iau de la capat.
Cred ca este singurul om dupa pamant care ma iubeste asa cum sunt.
Mi-am inceput activitatile si programul meu de lucru 5-21 , urla tipa, zbeara, nimeni nu se mai intelegea cu mine, care intotdeauna vedeam cate-o luminita , acum intuneric bezna, eu ma intelegeam foarte bine cu un subaltern de-al meu care ma cunoscuse de la inceputurile firmei, imparteam un covrig in doua si ne incalzeam pe un calorifer, in ziua respective am concediat un angajat, a venit la mine si mea spus” eu nu te mai recunosc, erai si inainte gura mare, dar erai corecta, acum esti o scorpie”.
A fost singurul care a avut curaj sa-mi spuna ce avea pe suflet , bineinteles ca nu mi-a picat bine, si am stat si am analizat problema si culmea ca avea dreptate.
Am avut o perioada de acalmie si am incercat sa mai dreg ce-am stricat, intr-una din zile i-mi da mama telefon si i-mi spune despre un copil( nu va pot povesti ce? cum? si ce fel? din respect pentru fica mea), in secunda respective am sunat-o pe nasa si am spus ca este vorba despre Denisa, mama nu stia numele si varsta copilului, m-am urcat in masina am condus ca nebuna, am trecut si pe culoarea rosie, nici astazi nu-mi aduc aminte cum am ajuns, aveam in fata ochilor doar imaginea ei cu degetelul in gurita si cum ma privea cu coada ochilui. Daca puteam sa ajung si la DD sa intervina pentru ca sa o iau , interveneam.
Daaaaa ma intors DD la prima fetita pe care am vazut-o.
Dar lucrurile sau asezat bine si am construit atat de bine castelul, incat de data aceasta nu sa mai daramat,
Acum cand privesc in urma si analizez lucrurile ma intreb de ce nu au mers lucrurile din prima, de ce a mai trebuit sa treaca un an ca noi sa ne reinintalnim , si tot eu i-mi raspund, probabil ca DD a vrut sa ma testeze pe mine( probabil se saturase de tampeniile mele), probabil nici copilul nu era pregatita sa plece din familie, atat am primit de la Tatal fetitei un telefon dat nasei” rugati-o pe doamna sa aiba grija de ea.
Eu cred ca puteam sa ma duc de-a rostogolul pana la Paris , fiindca tot la fel se intampla.
Sincer nu-mi pare rau de nimic, fiindca cand intru un casa si i-mi striga cu manutele ei mici intinse MAMIIII( sunt inebunita dupa maine copiilor, ma impresioneaza la maxim)atat de mult o iubesc incat mi-as da si viata, nustiu este o legatura pe care nu pot sa o explic in cuvinte, este puiul meu care in fiecare seara ma mangaie pe fata inainte de culcare ( fiindca dormim impreuna,una bucata sot exilata) si i-mi spune mami te iubesc.
Nustiu plang de fiecare data cand o vad, am niste emotii pe care nu le pot explica, ma bucur pentru fiecare lucru facut de ea si sunt mandra ca i-mi este fica, spun cu mana pe suflet ca o iubesc enorm.
Eu nu sunt o tipa plangacioasa dar este singuraa persoana care ma face sa pling de bucurie.
Fiecare avem un destin dar trebuie sa-l intelegem si sa-l ducem asa cum ne este dat, sa ne deschidem sufletul si sa fim pregatiti pentru orice si sa nu cautam raspunsuri.
Sper ca si peste 10 ani sa pot sa va scriu despre fica mea, iar peste 16 ani sa va scriu despre realizarile ei sau nu se stie, dar eu sufleteste sa fiu impacata ca am crescut un pui de om si i-am dat aripi sa zboare.
PS. ESTE SCRISA DIN SEARA DE AJUN, DAR ABIA ACUM AM REUSIT SA O POSTEZ.
Maribela spune:
O poveste emotionanta spusa intr-un fel aparte.Ma bucur ca totul s-a sfarsit cu bine!Atunci cand Dumnezeu vrea,se infaptuieste, oricat ar parea de greu!La multi ani tuturor si sa aveti incredere ca Dumnezeu nu ne lasa,ca are ceva bun pentru noi,acolo,in planurile lui!Va pup!
simo_73 spune:
Denisa, povestea ta m-a impresionat, (poti sa scrii o carte, ai talent), asa este cum spui si tu daca iti este sortit sa devii parinte o sa fim parintii unui copilas, cu gandul acesta am inceput drumul catre reatestare, dar daca nici dupa reatestare nu se intampla, nici eu nici sptul nu mai avem puterea sa mai trecem inca o data timp de 4 luni prin aceleasi intrebari de parca cei de le directie nici nu te-ar cunoaste, mi se pare absurd sa ti se puna aceleasi intrebari ca si la primul atestat, mi se pare absurd ca sistemul acesta sa tot o lungeasca cand sunt atati copii care nu se bucura de dragostea de parinte, mi se pare absurd ca sa fie atatia copii care stau la maternale, prin orfelinate, prin spitale cand atatia oameni (familii) ii asteapta sa ii stringa in brate, ii asteapta sa le ofere tot ce e mai bun pentru ei, ii asteapta sa le vegheze somnul, ii asteapta sa le calauzeasca drumul in viata, ii asteapta, ii asteapta, ii asteapta..........
PS - AMY nu ne ramane decat sa credem in Bunul Dumnezeu ca va fi bine si pentru noi cei care ii asteptam pe acesti copilasi sa vina in sanul nostru.
dacris77 spune:
Superba povestea!
gabriela_tutuianu spune:
felicitari denisa pemtru hotararea ta .
malex spune:
Fetelor......va urez de pe acum UN AN NOU CU MULTA SANATATE SI IMPLINIRI PE TOATE PLANURILE!
La noi nicio veste, din pacate!Acesta este si motivul pentru care nu am mai postat in ultima vreme, dar recunosc ca sunt dependenta de acest forum si va citesc in fiecare zi .... ma bucura tare mult vestile cum ca una dintre noi si-a gasit copilul, desi in ultima vreme nu prea au mai fost astfel de vesti.
Le felicit pe Loriana si Lili de reusita si le doresc sanatate si o viata frumoasa alaturi de copiii lor.......fetelor mai vechi (Dacris, Amy, Simo) ..sa dea DD sa li se implineasca visul, desi stiu ca e grea aceasta perioada (o simt pe pielea mea, uneori am senzatia ca mie nu-mi mai vine randul)... iar fetelor mai noi in ale adoptiei sa se inarmeaze cu FOOOOAAAAARTE MULTA RABDARE!
LA MULTI ANI, FETELOR!!!!!!