prima sarcina la 37 de ani

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns diamonds spune:

Cred ca ultimul lucru la care trebuie sa te gandesti e varsta . Eu am nascut la 43 de ani , monitorizata normal , nimic deosebit in rest . Avantaje si dezavantaje sunt la orice varsta . Cand creste apare mentalitatea ca e cu " bunica ", dar cum nu mi-a pasat niciodata de ce spune lumea ( in general lumea plina de prejudecati si modest educata ) nu am avut nici un fel de frustari . In schimb fiind mai in varsta ( cel putin cazul meu ) ai mai multa rabdare , esti un pic mai atenta fata de nevoile lui si nu ai frustrarea ca " renunti " la multe distractii pentru a te dedica lui . Cat priveste riscul de boli genetice exista teste , amniocenteze etc . Personal nu am facut nimic din toate astea pentru ca am avut credinta ca il voi iubi orice s-ar intimpla . ( Am vazut parinti care s-au chinuit infinit mai mult cu copii autisti , decat cu cei cu sindromul Down . Si autismul nu-l poti depista intrauterin . Deci daca e sa fie , e .)
Ioana .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ina.click spune:

Ma aflu intr-o situatie oarecum asemanatoare, am 30 de ani, vreau 3 copii, am doar 1 si nu stiu cum sa-i ingramadesc pe ceilalti 2, avand in vedere ca sotul viseaza la diferente de minim 5 ani intre ei.

Nu imi fac griji pentru cat as avea EU de suferit daca as avea un copil cu probleme genetice, ci EL, copilul. Tu mori si el tot copil ramane. Dar singur. Cine-i are grija? Ok, sunt cazuri in care se pot descurca "aproape" singuri unii. Si de unde stiu eu ca va fi cineva alaturi care sa suplineasca diferenta dintre acel "aproape" si "complet"?

dna Iliescu a avut implantat un ovul de la o mama purtatoare + sperma donator deci materialul ei genetic n-a avut treaba. Cazul a fost blamat si condamnat de societatea medicala, considerandu-se ca a fost dorinta unui medic de a face un experiment bizar, neglijand consecintele asupra copilului. Si eu sunt de aceeasi parere. Imi spunea soacra ca a vazut un interviu cu fetita si mama sa. Nu stiu daca e ok la 65 de ani sa faci un copil, indiferent de metoda, stiind ca probabil nu-i mai apuci majoratul. Mi se pare un egoism si o lipsa de responsabilitate. Si culmea, de maturitate.

Acesta nu e cazul tau insa, Gabriela, 37 nu-s 65 de ani. Eu te sfatuiesc sa incerci daca aceasta e dorinta ta, DAR sa monitorizezi, sa faci toate analizele, triplu test etc. Si evident sa reflectezi atent la alegerea ta.

Alegerea mea personala e de a nu face copii peste 35 de ani dar aici iau in calcul si boala maica-mii. Nu numai riscul de Down si de autism cresc spectaculos peste 35 de ani ci si multe gene altfel recesive se reactiveaza, etc. Mult de explicat, mult de citit. Eu dupa ce mi-am facut temele am decis ca nu risc - pentru mine si pentru un posibil alt copil dupa 35 de ani.

Nu prea inteleg nici de ce tratati ideea de statistica drept "baba Dochia" Statistic vorbind, din 100 de oameni care-si baga degetele in priza, probabil vreo 98 se electrocuteaza. Ce faci, le bagi totusi, pentru ca "tu nu esti o statistica"? Dar ce esti, ma rog?


De cate ori deschid fereastra...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ina.click spune:

Citat:
citat din mesajul lui gabriela_tutuianu

totusi eu cred ca si discutiile sunt subiective . adica conteaza cum porti aceasta discutie . daca si medicul cu care voi vorbi va incepe ca cel despre care va dorbesc : ce-ti mai trebuie tie acum copil ? nu ti se pare ca esti cam batrana ? atunci sigur nu mai vreau .

"niciodata nu e prea tarziu"


nu stiu unde ai putea gasi asa medic, sincer, si daca il gasesti, atunci e putin ciudat.

desi riscurile genetice sunt aceleasi de sute de ani, statutul social al femeii si varsta la care aceasta decide sa devine mama s-au schimbat dramatic in ultimii ani.
Acum 80 de ani d exemplu fata se marita abia iesita din pubertate iar copiii urmau drept consecinta fireasca a activitatii conjugale.
Acum fata merge si ea la o facultate, gaseste un serviciu, schimba niste parteneri de viata, decide asupra unuia dupa o relatie de obicei de cativa ani de zile, apoi cei doi de obicei gasesc job stabil , etc si abia dupa vin copiii.

E o realitate a societatii contemporane din ce in ce mai des intalnita si nu vad de ce s-ar minuna cineva la asa ceva.

Repet, daca tu zici ca nu ai istoric medical negativ in familie si toate analizele ies ok inclusiv cele genetice, e foarte ok. Ca disclaimer, postul de mai sus l-am scris din pura perspectiva a mea. Cu un anumit istoric de boli in familie care nu ma incurajeaza deloc.

Dar tu in nici un caz nu esti o exceptie sau o raritate si riscurile asumate, desi reale, pot fi comparate si verificate din timpul sarcinii sau chiar si inainte. Uite cate mamici ti-au scris, cu copii facuti la peste 35 de ani.

De cate ori deschid fereastra...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anioana2002 spune:

Citat:
citat din mesajul lui ina.click

Nu prea inteleg nici de ce tratati ideea de statistica drept "baba Dochia" Statistic vorbind, din 100 de oameni care-si baga degetele in priza, probabil vreo 98 se electrocuteaza. Ce faci, le bagi totusi, pentru ca "tu nu esti o statistica"? Dar ce esti, ma rog?

-------------------------------------
De cate ori deschid fereastra...


esti unicat...nu mai este nimeni exact ca tine...sunt asemanari e adevarat dar nu o sa poata nimeni sa spuna cu o siguranta de 100% cum o sa reactionezi tu intr-o anumita situatie medicala sau de alt fel...statisticile sunt de fapt niste aproximari care baga toti oamenii in aceeasi oala iar noi trebuie sa inghitim ca atare tot ce ni se spune fara sa mai gandim pentru noi...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ina.click spune:

Asa este, suntem unici si avem fiecare setul nostru de sanse.
Insa e bine sa luam in considerare si factorii care maresc sau diminueaza aceste sanse.



De cate ori deschid fereastra...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anioana2002 spune:

Citat:
citat din mesajul lui ina.click

Asa este, suntem unici si avem fiecare setul nostru de sanse.
Insa e bine sa luam in considerare si factorii care maresc sau diminueaza aceste sanse.



-------------------------------------
De cate ori deschid fereastra...


cred ca nici daca ai vrea nu ai putea sa ignori in totalitate ce se intampla in jurul tau...poate sa traiesti intr-un loc izolat...normal ca trebuie sa iei tot in considerare dar important este sa iti pastrezi o rezerva si sa treci informatiile prin filtrul tau...mi s-a demonstrat de foarte multe ori ca noi ne cunoastem cel mai bine trebuie doar sa invatam sa ne ascultam...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabriela_tutuianu spune:

trec putin prin filtrul gandirii si ma gandesc la cei 98 care se curenteaza . de cand cu discutia asta ma gandesc numai la jumatatea goala a paharului , pe care nu am vazut-o atatia ani de cand imi doresc un copil . poate am imbatranit ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabriela_tutuianu spune:

mcoca : GAbriela, am 37 de ani si sunt insarcinata cu bb2 .

nu ma refer la bb2 , ci primul copil . este altceva .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns coracora spune:

Tot citesc despre posibilitatea de-a face teste... amniocenteza, triplu test, monitorizare atenta, ecografii in toate D-urile posibile... Si ce rezolvi cu asta? Daca testele indica un produs de conceptie tarat, ce faci...? Exista in ziua de azi tratamente ca sa indrepte deficientele pana la finalul celor 9 luni?
Sau se porneste de la premisa avortului in caz de rezultate proaste?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lalitzuza spune:

Coracora-de asta am spus ca sarcina e bine sa fie urmarita de un medic buncu experienta si cazuistica, care sa stie sa faca legatura intre ce" vede"la echograf rezultatele de la dublu si triplu test,istoricul parintilor etc.etc.Stiu ca aparitia rinichilor polichistici la fat se poate depista echografic si trata .cred ( nu-mi mai aminesc exact) sapt 32-33 .

Mergi la inceput