prima sarcina la 37 de ani

imi doresc foarte mult un bb . deoarece amandoi suntem infertili , a fost mai greu .

acum am intalnit alta problema : un medic generalist si-a exprimat parerea negativa despre incercarea noastra de a face un bebe ( fiv la primavara ) explicandu-ne ca si daca voi obtine o sarcina va fi imposibil de dus pana la capat sarcina deoarece sunt prea batrana , statusul hormonal nu este pregatit deoarece este tarziu , uterul sigur este mic si nu va putea duce , riscul de sindrom down ( si altele ) este foarte mare etc .

m-a speriat tare si m-am tot gandit . stiu ca unele dintre voi sunteti de varsta mea . unele sunteti la prima sarcina . unele sunteti chiar in masura sa ma ajutati .

care este parerea voastra ?

Didi81 spune:

Eu cred ca e greu de generalizat, sunt cazuri si cazuri. Am o cunostinta ce a avut primul copil la 43 de ani, fara nici o problema, si inca una ce e nascut la 41 de ani, iar fara probleme. Poate ar fi bine sa intrebi si alt medic, riscuri exista intr-adevar si sunt mai mari o data cu inainarea in varsta, insa daca e urmarita sarcina cu atentie cred ca sunt si sanse mari sa fie bine

nafi spune:

Am o prietena aici care a nascut la 40 de ani cu FIV facut in Spania. Era a 3 a incercare , a nascut la 40 de ani , copilul e bine sanatos.
Cred ca medicul te pune in tema si e bine ca o face, ca sa stii care sunt toate riscurile la acre te expui dar chestia cu risc crescut de sindrom Down ptr ca ai 37!! de ani e o prostie. Chiar si cand se fac testele in timpul sarcinii sunt pana la urma niste statistici si adesea mamici cu teste negative ( risc f mare) au nascut copii sanatosi.
Daca va doriti atat de mult copilul merita sa incercati. si la 37 de ani esti tanara! Succes.

bird70 spune:

nu este o prostie deloc. Statisticile arata ca peste 90% din copiii cu sindrom Down sunt nascuti de mame peste 35 de ani. Asta nu inseamna ca toate mamele peste 35 de ani vor avea aceste probleme, dar riscul este mare.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

marius spune:

Atunci cand este vorba doar despre noi, poate(desi nici atunci nu ar trebui) ne putem permite luxul de a ne asuma riscuri.
Insa atunci cand este vorba despre altcineva, nu cred ca ar trebui sa decidem riscul unei posibile probleme in numele nostru. Nu cred ca este corect fata de acel destin. Desi avem puterea fizica, nu este corect, nu este moral.

anioana2002 spune:

imi pare rau ca trebuie sa spun asta dar este o gandire foarte nesanatoasa, ca sa ma exprim frumos...viata in general este un risc...nu iti garanteaza nimeni nimic...nico o statistica si niciun doctor...sarcina in general este un risc imens si pentru mama si pentru copil si daca stam cu drobul de sare deasupra capului toata viata sigur nu o sa traim cu adevarat...in plus, si stiu ca o sa imi sara toata lumea in cap dar asta este parerea mea, un barbat nu o sa inteleaga NICIODATA ce inseamna sa-ti doresti sa aduci pe lume un copilas, sunt cu totul alte sentimente pe care le are o femeie fata de un barbat...si aici ma refer la oamenii normali nu la aia care isi bat joc de copii...

marius spune:

Nu te contest si nici nu avem cum sa facem afirmatii de genul o femeie nu osa intelega niciodata un barbat sau un barbat nu o sa inteleaga niciodata o femeie sau oricare afirmatie similara. Cred ca nimeni nu poate sa aiba o astfel de pretentie. Cum de asemenea nu cred ca un parinte, fie el mama, fie el tata, pot sa fie comparati intre ei, care este mai parinte decat celalalt. Ambii parinti sunt si raman exact ceea ce sunt adica parinti de copil ca e mama ca e tata este o chestiune de situatie.
Pe de alta parte una este sa-ti doresti tu in calitate de om sa devii parinte, aceasta este o dorinta normala, naturala a unui om fie ca este femeie, fie ca este barbat, si un alt aspect este responsabilitatea vietii care depinde de tine si a calitatii vietii care depinde de tine si care nu iti apartine si nu iti va apartine niciodata ca si calitate si viata. Eu despre acest aspect discut. Intre dorinta personala naturala de a avea un copil (care ne apartine ca si dorinta si optiune) si calitatea unei vieti(cea a copilului viitor adult) care nu ne apartine pentru ca acest copil va avea propria viata.

nafi spune:

Buna dimineata!

Mai fratilor..nu sariti pe mine! Gabriela a cerut o parere, fiecare o spune pe a lui.
Stiu ca riscul de sindrom Down peste 35 de ani e crescut , dar cum spuneam sunt statistici...Sa renunti la ideea de a avea un copil doar ptr ca niste statisctici spun un anumit lucru nu mi se pare ok. As intelege daca ar fi deja gravida si testele i-ar indica un risc crescut! dar asa doar pe vorbe si statistici...eu personal nu m-as opri aici.
Acum nu ma astept ca Gabriela sa faca ceea ce sugerez eu. e doar parerea mea pe care o exprim in mod liber si nu oblig pe nimeni sa faca cum spun eu.
Sa nu ne legam la cap daca nu ne doare si sa dam nastere unor polemici care nu-si au rostul.
O saptamana superba tuturor!

anioana2002 spune:

prima parte nu o mai discut ca nu are rost dar la a doua parte sunt total de acord...asta am spus si eu...nu depinde de noi...deci pana la urma am ajuns la concluzia ca la 37 de ani poti face un copil foarte sanatos si normal...asa cum la 27 de ani sau mai putin poti avea un copil cu probleme...

CorinaDani spune:

nu cred ca medicul generalist este cel mai avizat pentru a emite astfel de pareri.

eu am ramas insarcinata la 36 de ani si am nascut la 37. ce-i drept, nu am avut probleme de fertilitate. si am avut o sarcina foarte usoara, ideala. toate testele mi-au iesit super ok, inclusiv triplul test.

batrana nu esti, statusul hormonal se poate modifica probabil cu medicatie adecvata, uterul poate fi "ajutat" si el sa creasca proportional cu dezvoltarea fatului.

logic ar fi sa ceri opinia unui medic specialist. generalistul ti-a enumerat cateva argumente de ordin general. cate paciente a mai avut acest medic, care sa fi fost exact in situatia ta ? poate nici-una...

marius spune:

Corect si medical discutand, riscul ca la 27 de ani sa ai un copil cu probleme este mult mai scazut decat riscul la 37 de ani sa ai un copil cu probleme.
Si pentru ca suntem oameni maturi si pentru ca in mod firesc un element al maturitatii este reflectat de responsabilitate fata de noi si responsabilitatea fata de cei de langa noi este bine zic eu sa gandim de 1.000 de ori daca ceea ce vrem sa facem reflecta cu adevarat si corect si moral asumarea acestor riscuri mai ales cand decidem calitatea vietii altora in locul lor. Corect?