Posibil caz de abuz asupra unui copil... ce sa fac

Alexia27 spune:

S-a scris mult si nu mai stiu cine anume ce a spus. Dar vreau sa punctez cateva lucruri.
1. daca abuzatorii ar avea scris pe drunte "eu imi abuzez copilul" atunci nu ar mai fi nevoie de "Big Brother", care oricum nu e nici un Big Brother, nu sta nimeni cu lupa pe tine. Autoritatile afla de posibile cazuri din sesizari, nu au un glob de cristal in care se uita.

2. Sa se implice serviciile sociale doar cu dovezi a priori. Cum se obtin dovezile alea fara sa se stea de vorba cu familia? Crezi ca se auto denunta vreunul?

3. Intai se ia copilul si dupa aia se pun intrebari. Gresit. De ce s-ar baga cineva sa ia un copil sau 2,3, 4 asa din prima? Ce sa faca cu ei?n Credeti ca se gaseste plasament asa usor, sau ca ii ia asistentul social acasa? Si nu e niciodata o persoana implicata, e o echipa interdisciplinara, decizia se ia be baza interviuriolr, a rapoartelor psihologice, medicale, discutii cu scoala etc. Si intai se cauta rezolvarea situatiei; daca de exemplu e caz de neglijenta se cauta cauza...e parintele bolnav si nu poate sa se ocupe de copii? Nu are resurse financiare suficiente? e caz de violenta diomestica? probleme cu droguri sau alcool? Si intai se remediaza problemele astea, si abia apoi se ia in considerare luarea copiilor, ticmai ca si pentru ei este o trauma sa fie luati chiar si dintr-un mediu abuziv. Si chiar in caz de separare, intotydeauna se cauta reintregirea familiei- dupa ce parintele trece prin fie dezintoxicare, tratament ori ce mai e cazul.

4. Cazurile de abuz grosolan petrecute in Ro nu denota altceva decat un sistem care nu functioneaza si e corupt oana la cer. Solutia nu e bagarea capului in nisip si ne prefacem ca nu exista cazuri de abuz, ci schimbarea legislatiei si stabilirea de protocoale de urmat. Plus educarea comunitatii per total.

5. marea, larga majoritate a adultilor abuzatori sunt membri onorabili in societate: in consiliu, in boardul de management al scolii, doneaza bani la cazuri umanitare, vreun antrenor de sport iubit de parinti...si tendinta e sa spui cum ma sa isi bata copiii si nevbasta? e un om atat de bun, responsabil etc...Din pacate nu ies in evidenta cu nimic...

5.Vrea doar sa inchei cu unu-doua exemple din experienta mea.
La un adapost de femei am lucrat cu un baiat de 11 ani care privindu-ma in ochi m-a intrebat daca vreau sa vad urmele de bici pe bratul lui. Acest baiat, era biciuit de tatal lui si inchis noaptea in baie pentru ca 3 zile dupa ce a venit in Australia din Afghanistan nu vorbea perfect engleza. Mama lui nu era lasata sa mearga la el. Cum s-a aflat de caz? Dupa ce o data a dat-o cu capul de perete pe sora cea mare, medicul a sunat serviciile sociale. Chiar daca fata nu avea capul spart, dar avea contuzie.

Alt caz: fetita de vreo 6 ani, nu vorbea cu nimeni si era timida. Se ascundea dupa fusta mamei si zambea cand cineva vorbea cu ea. Copil timid, nu? Draguta foc, zambitoare, un copil bland...dezvoltase mutism selectiv, dupa ce toata copilaria si-a vazut mama batuta de tata si la un moment dat injunghiata. Cazul s-a aflat tot asa, dupa spitalizarea mamei.

Caz in clinica: in timpul unei evaluari cognitive, copilul se trezeste spunandu-i colegei: Eu sunt foarte curajos! Colega: a, da? Copilul: da, nu plang niciodata...(pauza)...Nici macar cand ma da tata cu capul de perete! Ia ziceti: raportam ce a zis copilul sau nu? ca poate tatal e totusi nevinovat si copilul avea chef de conversatie si se lauda ce viteaz e el.

Carmenbr spune:

Eu tin fff bine minte cand o fata din Canada, de pe forum (nu-i mai stiu nick-ul) a spus ca a trecut prin chinurile iadului. Avea 2 copii, un baietel si o fetita. Daca imi aduc bine aminte, baiatul era mai nazdravan si a cazut din patul supraetajat si s-a lovit la tampla. Au fugit oamenii bine-nteles la urgenta cu copilul, ca sangera, nu s-au gandit ca ceva aiurea se va intampla. In spital, la urgente nu au fost crezuti ca baiatul a cazut, probabil se lovise bine si nu era nici medicul pediatru care ii cunostea ca sa nu overreact. Imediat au separat copilul de parinti, au chemat asistenta sociala si parintii au fost trimisi acasa, copilul fiind retinut. Deci au separat copil mic de mama lui. Fara nici o investigatie nimic. Timp de 3 zile i-au luat la intrebari pe toti, parinti, sora, bunica, care nu stia engleza, i-au sucit pe toate partile doar or afla ca isi bat copiii. Fata chiar spunea si se ingrozea imaginandu-si oare ce s-ar fi intamplat daca le mai dadea o palma la fund la copii cand si cand, iar acum fetita ar fi spus asta. Timp de 3 zile cat au fost investigati parintii, sora, bunica nu au avut acces la baietel, deci separare totala si fortata. In final s-a dovedit ca a fost o cazatura si au inapoiat baiatul familiei.
Ma repet, nu spun sa nu investigam cand e cazul, si la mine doctora pediatra il cauta pe toate partile pe baiatul meu de cate ori il vede, dar pe mine m-a socat cazul fetei asteia. Eu mi-as fi pierdut mintile sa imi ia copilul si 3 zile sa nu stiu nimic de el si el de mine. Copiii stiu ca erau mici, genul 4-6 ani aproximativ. Probabil ca lovitura a fost destul de urata, dar de aici pana sa rupem copilul de familie ianinte sa fim siguri, mi se pare crima curata. Nu vreau sa stiu niciodata ce a fost in sufletul parintilor, insa sunt sigura ca durerea a fost cumplita in sufletul micutului.

Editez sa spun ca e poveste veche de vreo 2-3 ani parca, imposibil sa nu-si aduca aminte vreo mamica mai veche de pe forum.

Alexia27 spune:

Am mai explicat ca exista diferite nivele de urgenta cu care se intervine. Lovitura la tampla e potential fatala, iar medicul ala nu avea de unde stii cum a fost dobandita lovitura. Cam ce sa faca? Sa se uite in ochii albastri ai parintelui si sa il creada pe cuvant de pionier ca nu a cauzat el lovitura? Riscul pentru copil in caz de bataie de nivelul asta de severitate era moartea. Atat. Doar moartea. Si sunt nenumarate cazuri care fix asa s-au sfarsit ca cineva nu a anuntat la timp si copilul a fost trimis inapoi acasa.

Tu ce ai fi zis daca stirea ar fi sunat altfel: un baietel a fost gasit mort in urma unei lovituri la cap cand a cazut batut fiind de tata.Cu cateva zile in urma (sau saptamani, daca vrei), baiatul fusese adus la urgenta cu o lovitura la tampla, dar pentru ca tatal a declarat ca baiatul s-a lovit jucandu-se, doctorul nu a facut nici o sesizare si copilul a fost trimis acasa. Cum ar fi sunat asta?

Uite, Anei Stroe nu i-a fost luat copilul in timpul investigatiei. De ce? Pentru ca in cazul ei, copilului nu ii era viata in pericol in caz ca sesizarea s-ar fi dovedit intemeiata.

Cati copii vin la urgente in fiecare zi cu julituri, fracturi, taieturi etc si nu anunta nimeni pe nimeni? Sute! Dar sunt cazuri cand lovitura este suspecta si poate fi atribuita unor cauze nu tocmai benigne. Si in situatia asta se ia in considerare potentialul risc la care ramane expus copilul versus deranjarea parintelui cu intrebari si anchete. Siguranta copilului vine intotdeauna prima.

columbiana spune:

eu nu-mi amintesc; sigur n-a fost nici una dintre fetele canadience cu care ne cunoastem, ne-am cunoscut, a carei poveste ar fi putut fi confirmata (sau nu);

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

columbiana spune:

Bird, mersi! a fost pentru copil mai greu, care de cind m-a auzit vorbind la telefon cu madama si pina a sunat apoi sa ne comunice ca inchide dosarul a trait citeva zile de cosmar, cu toate asigurarile noastre ca nu vom permite niciodata nimanui sa-l ia din familie; n-am panicat pentru ca stiam ca nu e cazul, ba dimpotriva m-a pufnit risul cind mi-a spus cucoana de la ce institutie e (si m-a intrebat repetat daca stiu cine sunt ei, pentru ca nu-i obisnuit sa se amuze cineva la genul de apel), dar recunosc ca intr-o discutie ulterioara cu un bun prieten, quebecos, i-am spus ca l-as fi urcat pe Tudor pe avion spre Romania inainte sa-l ia cineva din casa noastra (gest nesabuit dar care denota frica si uneori neincrederea din subconstientul meu);
Apropo de neincredere, cred ca e oarecum reciproca, si nu e neaparat romaneasca, am constatat-o si la alte minoritati, iar a unor localnici am perceput-o pe pielea mea, cum a fost cu invatatoarea si fosta scoala cu care am dus razboi serios contra clasei speciale din scoli publice in care-mi impingeau copilul pentru secundara; doar ca incerc sa ma feresc de paranoia de orice natura, si sa nu confund individul cu statul/sistemul;

in rest sunt de acord cu tine


[/size=1]

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

bird70 spune:

Carmenbr,
eu ma indoiesc ca mamica respectiva ar fi recunoscut pe un forum public toata povestea. Or mai fi fost si alte detalii pe care noi nu le stim.

Uite caz concret in care parintii iubitori si 'normali' au pus viata copilului in pericol din dorinta de-ai face bine. Mama suferea de epilepsie din copilarie dar o viata perfect normala, un job bun, pe medicatie, nu a mai avut un episod de foarte multi ani. A intrerupt medicatia ca sa faca un copil. Totul a decurs fara probleme, colegii de lucru stiau, familia era tot timpul cu ea. Dupa ce a nascut medicii au vrut sa o puna imediat pe medicatie cu gandul ca a avut un noroc enorm ca nu a avut nici un episod in 9 luni. Dar mama s-a decis sa alapteze si desi a fost sfatuita ca medicamentele sunt acceptabile (nu 100% safe) in timpul alaptarii, a decis sa nu le ia. Inainte de a o externa cu copilul s-a facut o sedinta cu familia si au fost educati cu privire la riscuri si li s-a attras atentia ca mama trebuie sa fie in pat cand manipuleaza copilul, nu trebuie sa fie niciodata singura cu copilul acasa, etc. La 3 saptamani dupa externare mama face o criza de epilepsie cand era singura acasa si cade pe jos in timp ce era cu copilul in brate. Sotul a gasit copilul pe jos in casa, si mama in curte vorbind in dodii si extrem de confuza. Norocul enorm a fost ca copilul nu a suferit decat probleme minore. Probabil ca mama a simtit criza si s-a lasat pe jos cu copilul. Protectia copilului a intervenit, sotul care a promis ca nu o va lasa singura acasa la externarea din spital s-a dovedit ca s-a intors la lucru . Copilul a fost dat in ingrijire bunicilor materni pentru ca au considerat ca tatal nu mai este de incredere. Mama a decis sa inceapa medicatia, a stat in spital cateva zile pana a ajuns la nivel terapeutic si copilul i-a fost returnat cu conditia sa mearga saptamanal la medicul de familie si sa-si faca un test de sange care sa arate ca isi ia medicamentele si este safe sa aibe grija de copil. In situatia asta protectia copilului a dat-o in bara si copilul ala putea sa-si piarda viata. Parintii erau atat de 'normali' si binevoitori ca nu s-au dus sa verifice daca copilul ala e safe, daca e tot timpul cineva acasa cu mama, etc.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Carmenbr spune:

Mai, sincer ca nu mint. Dar imi aduc aminte de povestea asta. Si nici nu sunt pe o gramada de forumuri ca sa nu mai fiu sigura unde am citit.
Ma repet, nu refuz sa accept ca asistenta sociala are rostul ei, dar mi se pare ca overreact de cele mai multe ori.

a_alinta spune:

carmen , nu e vorba ca minti tu dar este foarte posibil ca persoana care a povestit sa nu fi fost sincera .

bird70 spune:

Nu mi-a trecut prin cap ca tu minti . Mama implicata e posibil sa nu fi fost chiar asa nevinovata si sa fi exagerat sau sa fi omis detalii.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

a_alinta spune:

eumada, le amesteci urat de tot si nici macar nu ai vreo scuza.
emilia nu vrea sa arunce nici o nenorocire, tocmai de aceea a initiat acest subiect in care ne intreaba daca e ok ceea ce gandeste.
in prag de craciun, ar fi tare fain sa te rogi si pentru tine !

emilia, daca sotul tau este profesorul copilei trebuie sa le stii numele de familie si daca ai dubii trebuie sa faci ceea ce instinctul te indeamna.