limbi straine la 4 ani
Raspunsuri - Pagina 6
Aqai spune:
Probabil dureaza ani de zile sa ajungi sa gandesti intr-o limba dupa o anumita varsta. Daca inveti devreme, ajungi rapid la stadiul acela
Revenind la copii, si eu gandesc ca expunerea conteaza mult. Cand am zis ca-I invatam engleza, am vb in casa numai engleza. La anul o sa facem la fel cu franceza – desi mi s-a spus pe sleau sa merg sa vb cu vecinii daca am chef de fr – obraznicatura se face copilul asta al meu mai mare 
Dar ei invata, absorb rapid chiar si din cateva ore pe saptamana in scoala. Idea e ca daca e bine folosit si gandit si se poate imbina cu ce faceti acasa, eu nu vad timpul asta ca pe o pierdere.
Ca idee, noi am avut perioada de invatat engleza in care seara povestile le citeam si in en si in ro, propozitie de propozitie. Periodic, verficiam sa vedem ce au inteles, faceam sumar pana la un punct apoi pana la capat fiindca era mai dificil de inteles asa. Insa a ajutat mult, chiar daca ne lua mai bine de o ora o poveste scurta – cititi in 2 limbi, rezumate, intrebari etc. la fel vom face cu fr.
histamina spune:
prin joc sau nu, cu stres sau fara, creierul unui copil de 2-3-4 ani trebuie sa fie precupat de altceva.
acumularea de cunostite ,d einvatare se face prin joc, ins auna este sa acumuleze cunostite despre mediul inconjurator si alta o limba straina.
in timp s eved eoboseala.
nu acum.
cel mai devreme ,pe la 9-11 ani.in general oboseala timpurie a creierului determina anxietate,stari depresive, scaderea respectului de isne.este un cumul de activitati incepute prea devreme care genereaza o sarire peste etape,insa inteligenta emotionala,de cele mai multe ori nu tine pasul.............
andacos spune:
Inca una si ma duc(la ale mele
).
Fii mio a inceput engleza la camin,deci vreo 3 ani si ceva,bineintzeles ca si eu sa fiu in rind cu toata lumea,l-am dat la orele particulare de engleza,vreo doi ani la rind.
Copilul meu nici in ziua de azi nu iubeste engleza,e adevarat ca el are inclinatzie spre stiintze exacte...insa eu,imi reprosez ca l-am dat la orele alea de engleza.
Dana
Aqai spune:
nu-s de acord cu tine. ar insemna ca toti copiii nascuti in familii bilingve sau aterizati in teritorii in care se vorbeste alta limba decat cea natala is obositi la maturitate.
of course une-i sa-l pui in banca si sa-i predici, alta e sa imbini invatarea/ joaca cu o alta limba.
Eu sunt mai hippy in abordari si in crescutul copiiilor, mai ales cand vine vorba de activitati, si evitatul lor, da' zau ce nimeni nu te poate opri cand colorezi cu copilu' in caiet sa spui: ia te uite ce ciuperca draguta! look at the pretty mushroom! the hedgehog eats mushrooms. who eats the mushrooms? si alte cele. sau cand te uiti la un documentar BBc despre stiu eu ce rechini ori fluturasi dupa gusturi, sa le asculti in engleza si sa stai langa copil sa-i traduci. pai daca si asta e stresant, io ce sa mai zic?
Edit: sau franceza, sau germana. Si cu andacos sunt de acord ca regreta. meditatii particulare la 3 ani nu-s cea mai potrivita forma de invatare. Invatarea e buna, trebuie gasita forma potrivita doar
histamina spune:
aqai,fiecare cu opinia lui.
eu am lucrat 8 ani al recuperat copii cu probleme emotionale si una din cauzele cele mai frecvente ale dezechilibrului lor era suprasolicitarea intelectuala timpurie.
acum e un joc,dar in timp creierul lor percepe altfel.
pentru cei bilingv maern e alta situatie am subliniat.
vb doar prin prisma celor aprox 1000, o mie, de copii care mi-au trecut prin mana.
tradu in ce limba vrei tu,zi-i cum vrei.
eu las copilul sa se joace.
si,zau,daca exceptand copilaria furata, se vede vreo diferenta intre copii care au invatat o limba straina de la 2 ani si altii de la 6 ani si care sunt testati in clasa a IVa la final.
pe statisticii, ultimii ies mai ok.
e alegerea parintilor.
eu vb strict din experienta.
DarkBendis spune:
Vorbesc din experienta acum. Eu cu al meu junior incerc sa vorbesc cat mai mult in romaneste - cand era bebe vorbeam cu el doar in limba romana, acum o mai scap si in engleza. Oricum, sunt singura persoana pe care o aude zilnic vorbind romaneste. Tatal lui e scotian, noi vorbim intre noi in engleza. La gradinita vorbeste in engleza, la childminder tot in engleza, cu prietenii lui la fel. In proportie de 90%, amicii si prietenii familiei sunt scotieni. De familia sotului nu mai vorbesc. Familie in UK eu nu am, venim o data pe an in Romania si stam 2 saptamani. Cu bunicii din Romania vorbim o data-de doua ori pe saptamana, cam jumatate de ora. Deci el e expus in principal limbii engleze. Televizor cu programe in limba romana nu avem, cand i-am pus DVD-uri cu filmulete/desene animate romanesti mi-a cerut versiunea in limba engleza. Asta e situatia la noi.
Baietelul meu face in curand 4 ani, intelege romaneste foarte bine (cand nu pricepe ceva ma intreabace inseamna cuvantul respectiv) dar de vorbit, imi vorbeste doar in engleza. Nu am insistat prea mult cu limba romana, il incurajez, dar nu pot sa-l silesc sa imi vorbeasca doar in romaneste, deoarece nu vreau sa vada acest lucru ca pe o corvoada - sau mai bine zis "task", deoarece prima lui limba e cea engleza, si asta e limba pe care prefera sa o foloseasca. Totusi, cand vrea sa primeasca ceva, sau sa fie lasat sa faca ceva, stie ca are mai mari sanse daca cere in romaneste
A, inca o faza draguta, anul trecut ne-am dus in Romania, si am sperat ca fiind in prezenta verisoarelor lui, isi va "da drumul" cu limba romana. Da' de unde, s-au pornit verisoarele sa o rupa pe limba engleza
Dark Bendis
& The Goblin Prince (31.12.2008) 
"I dream of wolves. With them I run."
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"
Aqai spune:
Histamina, dupa mine e o diferenta destul de mare de la un proces firesc de invatare pana la suprasolicitare; iar tu iei aici niste cazuri extreme ca sa aplici concluziile acelor cazuri extreme asupra unui proces singularizat de invatare: invatam o limba straina hence
producem ravagii prin suprastimularea intelectului si ignorarea afectului.
Apoi scoatem afara cazul familiilor bilingve/ mediului nou ca fiind o exceptie in cadrul procesului de invatare a limbii straine, care nu se supune regulii generale a suprastimularii.
columbiana spune:
Histamina, ce spui se aplica probabil (desi ma indoiesc de oboseala datorita unui proces echilibrat de invatare- ca altfel am aplica diagnosticul la 100% din copiii sistemului de invatamint romanesc cu programa supraincarcata+ meditatii si concursuri aferente) doar copiilor invatati "fortat" sa vorbeasca o anumita limba prin meditatii, mecanic, pe de rost, fara expunerea naturala la mediu bilingv/trilingv caracteristica copiilor din medii multiculturale.
ca daca nu devenim suprasolicitati de pe la 3 luni la fiecare etapa in care evoluam invatind ceva nou in viata.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
Marina spune:
Acum serioase sa fim meditatiile la 3 ani sunt o aiureala. Sau meditatille in stil romanesc mai exact spus. Acum daca esti parinte roman si traiesti in Romania si ai chef sa invete copilul engleza la 2-3 ani ii angajezi o bona enlezoaica daca te tine foarte tare buzunarul sau una din filipine daca te tine mediu si ai rezolvat prolema.
Andacos, injuri in alte limbi dar injuri mecanic, nu simti deplna semnificatie a cuvintelor decat atunci cand limba respectiva a devenit a ta. Cred ca e si mai greu decat cu visatul. Eu ma trezesc adesea visand in engleza in functie de ce m-a marcat, injur egal franceza si engleza usor, genul la naiba dar cand ma trezesc de doua ori pe ani injurand sanatos o fac cu siguranta in romana:)
Carra spune:
Dupa cum promit de fiecare data cand postez (dar nu-mi reuseste aproape niciodata), nu voi da sfaturi, ci voi povesti din experienta mea si... atat: m-am nascut intr-o familie monolingva (ambii parinti romani), dar de la 0 la 8 ani am trait in alta tara. Nu am avut nici o problema in a deveni bilingva. De la 3 ani, am mers la o gradinita locala (program lung, cum s-ar zice, adica 8 ore - de la 8 la 16), unde eram doar 3 copii de alta nationalitate, in rest doar copii localnici. Am invatat limba straina prin imitatie si ascultand, pur si simplu, fara nici un efort.
Pana pe la 4-5 ani, amestecam ambele limbi in aceeasi fraza, dar asta nu a fost niciodata o problema, fiindca parintii si fratele meu mai mare intelegeau ce spuneam (au invatat foarte bine limba traind in mediul respectiv) si se amuzau de amestecatura de la gura mea. In timp, am inteles foarte clar ca ACASA vorbim romana, iar AFARA sau cand aveam musafiri de alte natii, foloseam cealalta limba. Sincer, nu am avut nici un stres in calitate de copil bilingv - totul a venit foarte natural!
Repet, ce spun eu e doar un exemplu din experienta mea personala, dar subliniez ideea ca un copil nu (re)simte stresul folosirii unei limbi straine (alta decat cea vorbita in familie) in cazul in care este pus in contact cu respectiva limba intr-un context firesc, fara presiuni din partea celor din jur.
Cand am revenit in tara, nu am avut nici o problema de adaptare la scoala din Romania, iar engleza (pe care am inceput sa o invatam in clasa a doua) a devenit o pasiune, asa ca am urmat facultatea de limbi straine cu maxima placere.
Ce vreau sa spun, de fapt, ca m-am lungit nepermis de mult: EU CRED ca un copil NESUPUS nici unei presiuni (meditatii, rugaminti, insistente etc.) se va adapta fara probleme si in mod firesc. Joaca si naturaletea il vor ajuta 100% sa se adapteze unui mediul bi-, tri- sau multilingvistic si/sau cultural.