probleme cu mindra de 15 ani(2)
Raspunsuri - Pagina 2
Adela99 spune:
io vin din nou si spun cheia e la tine, ca parinte.
poate e cazu’ ca parintele sa-si schimbe atitudinea. adolescentul trece si el printr-o perioada grea, la fel ca tine. concentreaza-te pe schimbarea proprie. va veni si a lui.
poate e cazu’ sa-ti revizuiesti, ca parinte, pretentiile/exigentele. gandeste-te de unde provin ele. fii dispus sa fii flexibil cand e necesar. nu intra in conflicte pe care nu ai sanse sa le castigi :)
pentru asta ai nevoie de rabdare, tarie. de ajutor.
ai grija (si) de tine. incearca sa-ti faci timp si pentru tine, pentru hobby-uri, muzica, sport, lecturi, sau ce-o fi.
buflea spune:
Mie mi se pare interesant ca eu niciodata nu am vrut sa fug de acasa. Cred ca se trage dintr-o putere accentuata de analiza si probabil egoism. Mi-a trecut prin minte sa o fac, dar cand m-am gandit ce urmeaza dupa, am preferat sa stau acasa si sa-i urasc 
. Am plecat o singura data in camin, ca tanjeam dupa viata de caminist, cei mai populari traiau acolo in camin, acolo erau chefurile cele mai mari, acolo erau nebuniile cele mai multe ...etc. Dupa un scandal monstru, m-au lasat dar m-am intors rapid acasa dupa ce am avut de luptat cu sobolanii din baie.
Oricum, eu am fost genul de copil care mereu a vrut sa fie printre cei mai "cool" ... este o diferenta intre a-i admira pe cei populari si alta in a dori sa fii cu ei, sa fii acceptat de ei, sa fii inclus in grupul lor si in ultima instanta sa fii chiar unul din ei. In functie de profilul conducatorului de grup cool (mai serios sau mai la limita pericolului), cei ca mine, vor intra mai mult sau mai putin in belele.
Eu vad la copiii mei. Fiu-meu ma copiaza minut cu minut. Are 8 ani si vrea creasta in cap, vrea telefon, este formator de opinie, doreste sa fie primul la scoala numai ca sa se impuna in fata colegilor, in pauza doreste sa joace numai sporturile la care el e bun si drept urmare ii organizeaza pe ceilalti in aceasta directie, are tendinte de bully, intr-un grup de copii el decide ce se joaca, el face regulile ...etc. Singura imprejurare in care se supune altora este cand se afla intr-un grup de copii mai mari, cand este extrem de docil si absoarbe tot ce se intampla acolo pentru a aplica mai tarziu celor din grupul lui.
Fica-mea in schimb este complet lipta de pereti. Nu are idei personale, este extrem, extrem de rusinoasa, desi isi doreste, nu s-ar duce sa se ceara intr-un grup, asteapta sa fie invitata. Sta pe margine si urmareste ore in sir ce se intampla in grupul popular, in pozitie de start, si daca cineva o cheama, se duce, dar daca nimeni nu o baga in seama, doar observa si nu ii pare rau ca nu a facut parte dintre aia. Nu are idei personale, dar este un foarte bun executant ... poate si pentru ca e mai mica si mereu a fost executantul fratelui ei.
O sa va mai spun peste cativa ani dar simt ca timiditatea fica-mii o sa fie in avantajul meu ca parinte si o s-o tina departe de probleme. Fiu-meu, nu stiu cum sa va spun, dar cred ca o sa fie mult si greu pana ajunge la maturitate, e cel care va trebui urmarit si de la care ne vor astepta probabil cele mai neplacute surprize ... dar macar suntem pregatiti si n-o sa ma ia prin surprindere.
michelle-usa spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui alinuk
consider cumplit de greu pentru un adolescent de dus pe umeri asa ceva... (la nivel emotional in primul rand) Alinuk  si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani) De dragul Artei ............................................................................ Nimic nu-i intamplator! ............................................................................ |
a fost greu si pt faptul ca eram frumoasa, desteapta, imbracata mereu frumos si mai faceam parte si din grupul de fete "cool" din scoala. era presiune pt ca eram mereu curtata de baieti in general mai mari de cit mine si primeam cereri in casatorie de pe la 16 ani....ii disperam pe ai mei.
majoritatea prietenilor ii prezentam parintilor.
in general la prima iesire in oras trebuia sa treaca pe la tata sa-i spuna vreo 2 vorbe. care erau, ai grija unde o duci si ce faci ca te gasesc si in gaura de sarpe, o aduci acasa la ora cutare care nu trebuia depasita nici cu 5 minute, dupa care zimbind il batea frumos pe umeri si ne ura distractie placuta.
cand unul dintre prieteni a intirziat sa ma aduca acasa cu vreo 30 min. tata ne astepta la scara blocului cu un baston in mana,si nu va mai spun ce amenintari au fost. saracul meu prieten si dupa cativa ani, cand ne-am reintilnit, a zis ca nu va uita cata traieste ce frica i-a fost atunci ca-l omoara tata.
pt mine a avea un prieten sau mai multi devenise ca un fel de hobby, o distractie...nu-mi rezista nici un baiat pe care puneam ochii...si apoi dupa cel mult 2 sapt aveam sadica placere sa ii dau papucii fara nici un motiv. unii se duceau la tata, sa ma convinga el sa fim iar prieteni...sau chiar sa accept sa ne casatorim
dar toate astea cred ca se intimplau pt ca aveam prea mult timp liber. nu aveam nici o activitate extrascolara...si aveam grupul de fete care si ele tot asta faceau.
de asta ii spuneam lui Rufus si Torei, sa ii dea cit mai multe activitati, nu sa o retraga de la ele...si atunci nu va mai avea timp de alte prostii.
michelle
michelle-usa spune:
buflea, parca l-ai descris pe William al meu1
michelle
Gabi_K spune:
| Citat: | ||||||
citat din mesajul lui bird70
NU, nu este acelasi lucru. Cum poti sa spui ca o copila de 15 ani are la fel de multa minte si capacitate de-a se proteja decat o femeie de 20 de ani? Un barbat de 27 de ani se uita dupa o copila numai daca are nevoi predatoriale. E nefiresc ca un barbat adult sa isi doreasca sa aibe o relatie cu un copil. In acest caz nu exista egalitate, nu exista respect (vezi mesajele obscene). Un barbat adult normal si echilibrat este oripilat la ideea unei relatii cu o copila. Ma intorc iarasi la exemplul personal, dar sotul meu la 27 de ani avea copii de 8 ani si 1 an, facultate terminata, un job bun, o emigrare la activ, etc. Cum sa se uite dupa o copila? Mi se face pielea de gaina doar la gandul asta . Ala nu e barbat care incearca sa vrajesca un copil, ala e pedofil, bolnav la cap rau de tot si merita sa faca puscarie. Macar asa sta departe de societate o vreme.
Daca ai fi fata mea de 15 ani si ai fi ingradostita de un barbat de 27 de 27 de ani care iti trimite mesaje obscene, as sta cu tine si as discuta despre indivizi cu comportament predatorial, cum isi cauta victime tinere si lipsiite de experienta. Ti-as explica ca nu voi accepta sa devii o astfel de victima. Oricum, eu nu as fi ezitat nici o secunda, ma duceam direct la politie, ma duceam la ziare, ii puneam poza prin cartier sa-si pazeasca parintii copiii de el.
A sta acasa o zi nu este ilegal si nici imoral. Eu si la lucru am un numar de zile pe care le pot lua daca sunt bolnava. Nu trebuie sa duc o hartie de la doctor decat daca lipsesc mai mult de 2 zile la rand. Zilele astea le pot folosi daca sunt prea stresata, prea obosita sau am probleme personale care trebuiesc rezolvate si care imi provoaca stres si nu ma pot concentra la lucru. La fel si pentru copii, este ok sa iti iei o zi libera de la scoala din cand in cand, cu aprobarea parintilor, mai ales daca aceasta zi are un efect pozitiv in viata ta. Incearca sa privesti imaginea intreaga, beneficul pe termen lung si nu doar bucatica aia, ziua aia, cele 4 lectii pierdute, etc. Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper |
nu te superi, da? glumesc doarNu ne-am inteles, asa mi se pare.
1.Indiferent ca fata mea primeste mesaje obscene de la un barbat de 20, 21, ... 27 de ani, m-ar speria la fel.
2. Ai vorbit despre ilegal si imoral. Deci sa nu trimiti copilul la scoala e ilegal, fiindca oriunde in lumea civilizata tu ca parinte esti obligata prin lege sa-ti trimiti copilul la scoala. Sa minti e imoral, nu? (ma rog, in lumea mea imperfecta si impura minciuna inca se mai considera imoralitate)
3. Sunt adolescenti care poate asteapta cu placere sa petreaca o zi cu mamele lor, altii insa nu. Asta insa nu inseamna ca nu-si iubesc parintii si viceversa, insa poate au nevoie de altfel de odihna/activitati decat program impus cu mama.
columbiana spune:
Foarte de acord cu mesajul Adelei! citind postarile ce se refera la subiectul initial al topicului, cred ca e unul din cazurile cind apelul la un ajutor profesional ar rezolva multe...mult mai multe decit o dezbatere forumistica, oricit de interesanta e ea.
Nu nici o rusine in a ate adresa unui psiholog, psihoeducator intr-un caz ca asta; Inclin sa cred ca problemele de acum , chiar daca rezolvate provizoriu, urmare a sfaturilor pe topic si masurilor luate de parinti, asa cum au crezut ei de cuviinta, vor netezi doar la suprafata problema, si mai devrema sau mai tirziu alte razvratiri sau nazdravanii ale Téei vor izbucni, pentru ca masurile punitive rezolva asa...de moment, ne aduc noua, parintilor linistirea constiintei mai degraba decit intelegerea problemelor copilului.
marsez spre ajutor datorita prezentei barbatului mult mai virstnic in viata fetei si provocarilor intentionate pe care le lanseaza legat de sex si detalii.
ca fapt divers, eu am pe cineva drag, apropiat in Romania, care si-a scos fiul ( 16-18 ani a fost perioada lui "nebuna") din ghearele drogurilor, camatarilor...din etapa cind vindea din casa bijuteriile mamei si infiingea cutitul in masa cerind bani parintilor, cu ajutorul psihologului, si temporar al..preotului duhovnic.
Azi baiatul are 27 de ani, termina acusi un master, lucreaza, face sport, si se indreapta spre doctorat. deci se poate si mai rau...dar singuri, parintii n-ar fi putut face nimic.
| Citat: |
| citat din mesajul lui Adela99 io vin din nou si spun cheia e la tine, ca parinte. poate e cazu’ ca parintele sa-si schimbe atitudinea. adolescentul trece si el printr-o perioada grea, la fel ca tine. concentreaza-te pe schimbarea proprie. va veni si a lui. poate e cazu’ sa-ti revizuiesti, ca parinte, pretentiile/exigentele. gandeste-te de unde provin ele. fii dispus sa fii flexibil cand e necesar. nu intra in conflicte pe care nu ai sanse sa le castigi :) pentru asta ai nevoie de rabdare, tarie. de ajutor. ai grija (si) de tine. incearca sa-ti faci timp si pentru tine, pentru hobby-uri, muzica, sport, lecturi, sau ce-o fi. |
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
michelle-usa spune:
pt cazuri majore cred ca e nevoie de psiholog, dar acum parca e la moda ca pt orice problema in loc sa o rezolve in familie, fuga la psiholog...
foarte convenient sa nu-si mai bata parintii capul.
vad parintii ca nici nu au copiii la gradinitza si ii duc la psiholog ca nu se mai inteleg cu ei...pai cand vor fi adolescenti unde-i mai duc?
michelle
Adela99 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui michelle-usa pt cazuri majore cred ca e nevoie de psiholog, dar acum parca e la moda ca pt orice problema in loc sa o rezolve in familie, fuga la psiholog... foarte convenient sa nu-si mai bata parintii capul. |
pai tocmai de-aia se duc la psiholog ... sa-si bata capu' :)
io scrisesem inainte ca am fost doar io (al meu fuse recalcitrant la idee) la consiliere familiala.
michelle-usa spune:
eu cred ca in multe cazuri se poate rezolva de acasa...fara drumuri si bani la psiholog...dar necesita mai multa munca, timp, nervi...
asta am vrut sa spun.
hai ca iar incep cu "pe vremea noastra", dar si noi ne tavaleam pe jos de nervi la 3 ani, ne mai bateam la scoala sau ne strigam nume...etc...etc...si nu mai facea nimeni atita caz de asta si sa ne "caute" pe la specialisti.
michelle
Adela99 spune:
noi aici vorbim despre adolescenti.
tu chiar crezi ca parintii care aleg sa mearga la psiholog o fac pentru ca nu vor sa-si bata capu', pentru ca nu vor sa depuna munca si timp? si pentru ca e mult mai simplu sa alergi la psiholog?
ecsz: si nu mergi la psiholog nici sa "te cauti" si nici "sa-ti cauti" copilu'