hoarding
Raspunsuri - Pagina 2
bird70 spune:
Bunica mea a avut o perioada la batranete cand strangea tot, pungi de platic, borcane goale, etc. Nu stangea din gunoi dar nu arunca mai nimic. Cred ca din cauza ca se descurca foarte greu cu pensia, singura fiind. Ai mei au decis sa o mute la ei, ca deja ajunsese sa faca foamea, pensia nu-i ajungea deloc. Si mult timp dupa ce au luat-o la ei tot intreba de lucrurile ei, si se plangea ca i-au aruncat lucrurile . I-a innebunit pe ai mei. O intrebau: spune ce iti trebuie si iti aduc, dar concret: imi trebuie un ac cu gamalie. Ea nu putea sa spuna exact ce ii lipsea dar vroia lucrurile ei . Dupa cateva luni s-a relaxat si s-a calmat. Cand a vazut ca la ai mei facturile se plateau, mancarea aparea pe masa, curat se facea si ea nu mai avea nici o grija, cu banii de pensie isi cumpara dulciuri si fructe .
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
rall spune:
Cateva dintre pozele alea aduc si cu camera mea
La mine e mania eBay-ului, atat de multe lucruri ieftine... Am ajuns sa nu mai intru deloc, ca altfel sigur gasesc vreo oferta "once in a liftime" de la care nu o sa ma pot abtine
BlackCat4evR spune:
ahm-ahm...
Asta inseamna ca as putea avea o problema? Eu obisnuiesc sa pastrez tot felul de traznai, dar imi place sa mesteresc, si de multe ori mi s-a intamplat sa dau unui obiect cele mai nebanuite utilizari, de exemplu am facut din niste picioruse de la o masa de infasat un suport perfect, in doua trepte de inaltime pentru prosopul pe care il puneam in cadita de baie a fie-mi. Desigur ca nu ajung sa dau o intrebuintare tuturor obiectelor pe car ele pastrez, dar traiesc cu convingerea ca daca le-as arunca, in fix doua luni s-ar ivi si ocazia de a le fi folosit (teoria asta s-a verificat de cateva ori, asa ca nu o mai pun la indoiala). Nu prea las pe nimeni sa-mi umble in lucruri chiar ma aupar tare...
Acum ca ma gandesc mai bine, constat ca pastrez si diverse reviste citite si rascitite, ca cine stie ce articol util am gasit acolo... Ba chiar si reviste de sudoku, ca de, daca le sterg cu guma le mai pot face o data, desi am o tona de reviste nerezolvate inca...
oh-oooooooo...
lady22 spune:
si eu obisnuiesc sa pastrez lucrurile.dece sa le arunc cand imi pot folosi mai incolo.sotul meu le are cu arta si face dintr-un lucru nefolositor ceva util.
mamica de zanica MAYAjavascript:insertsmilie(''); javascript:insertsmilie('');
giulia71 spune:
inaclick, nu m-am gandit ca semnatura mea poate sa dauneze a ceea ce scriu. O sa incerc s-o schimb cu tot cu ceva care sa ma caracterizeze. Ma gandisem de mult la asta, impulsul tau e mai mult decat bine-venit
dana vio spune:
Al meu sot are tendinte de-astea, dar, din-cand-in-cand, imi iau o zi libera de la serviciu si dimineata cand el nu este acasa arunc tot. S-a obisnuit deja.
Sambata am facut curat in dulapul de jucarii al lui Alex si am facut 2plase: intr-una am pus jucarii bune pe care sa le dau si in cealalta rupturi (maini, picioare de papusi), masinute stricate, tot-felul de nimicuri. Cand am terminat zice: stai sa vad ce-ai pus acolo! Ba nu mai vezi! du-le la container direct! A oftat si le-a dus.
Alexandra Maria
14.12.2007
... in PORTBAGAJ !
anuscha2009 spune:
Si mama mea are mania asta, care a inceput sa ma sufoce, mai ales ca de la divort locuim impreuna si doua case intr una e jalnic.
Are asa:
pe balcon mobila veche,
plus un televizot alb negru,
premergatoarele de la nepoata (care are acum 17 ani)
in bucatarie;
doua cuptoare cu microunde stricate, un dulap cu vesela de care nimeni nu are voie sa se atinga
in debara:
incaltaminte (cred ca decand s a maritat)
In dormitor
toate cartile dupa care a predat ea - a fost profesoara.
Daca ii arunci ceva se irita, rau, rau Imi spune ca nu am muncit eu cu ea sa-i arunc din lucruri.
Chiar daca se gaseste aici o solutie, as adopta-o si eu cu draga inima.
CorinaDani spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Carra Alina_s, te inteleg perfect. Ca si tine, si eu am mania ordinii si a curateniei si cred sincer ca acestea sunt mult mai usor de intretinut daca nu ai lucruri multe (si inutile in 200% din cazuri) prin casa - gen bibelouri, mileuri, 1000 de carpete si presulete, pe care le-am detestat dintotdeauna. De asemenea, hainele si lucrurile nefolosite 2-3 ani, au ajuns la donatii sau gunoi, in functie de starea in care se aflau (exceptie facand putinele lucruri cu valoare sentimentala speciala). Din fericire, nici parintii mei nu au suferit de aceasta BOALA (eu asta cred ca este, dar nu sunt calificata in vreun fel sa pun astfel de diagnostice), asa ca am crescut intr-o casa curata si ordonata. DAAAAR.... am un exemplu nefericit in familie: o matusa, care la vremea ei a fost - culmea! - farmacista. Era obsedata de germeni, microbi etc. Cand isi facea un ceai sau o cafea, fierbea apa in din ibric (desi era curat), arunca apa si de-abia apoi facea ceaiul sau cafeaua. Situatia prezenta: dupa ce a iesit la pensie, a inceput sa adune tot felul de lucruri, de oriunde gasea - vecini, gunoi etc. Ajunsese sa aduca acasa SUTE de sticle de 0,5 l. pentru "suc de rosii pe iarna", desi in viata ei nu facuse provizii pe iarna. Cand am intrebat-o daca si-a deschis pizzerie, m-a facut cu ou si otet. Sta intr-o garsoniera din centrul Bucurestiului, a fost o femeie desteapta si umblata prin lume, era pasionata de teatru, cinemateca, literatura si ikebana, a avut un anturaj interesant, format din medici, farmacisti, actori... Nu gasesc alta explicatie decat cea a unei tulburari obsesiv-compulsive (tot de la TV, ca - repet - nu sunt specialist in domeniu). Locuieste intr-o mizerie infioratoare, intr-o casa plina de gandaci, fara robinete functionale, sufocata de cutii pline de lucuri vechi (almanahuri CINEMA din anii '80, de pilda), in mirosuri pestilentiale etc. Cand vecinii ne-au chemat disperati (ne-a fost o rusine cumplita, dar le-am dat dreptate) ca nu mai suporta mirosul si mizeria, ne-a facut (noua, celor din familie, veniti sa remediem, cat de cat, situatia) un scandal monstru ca i-am aruncat niste saci cu lucruri putrezite si mucegaite. Ne-a acuzat de hotie! Ce sa zic? E crunt si sper ca nimeni sa nu ajunga in situatia asta. Din pacate, nu vad nici o solutie. Doar... timpul.... |
probabil ca iesirea la pensie a fost declicul pentru manifestarea acuta a tulburarii de comportament. ceva-ceva se manifesta si inainte, prin fobia de germeni...tine tot de tulburarea obsesiv-compulsiva.
toate aceste cazuri se rezolva numai cu ajutorul unui psiholog, in etape, cu pasi marunti, cu multa intelegere si suport din partea celor apropiati.
pe TLC ruleaza in aceasta perioada un serial (1 episod/saptamana) in care sunt prezentate familii "sufocate" de-a dreptul de lucrurile adunate in casa, pe parcursul anilor.
au fost seriale si cu cei care aduna diverse lucruri, si cu cei care aduna animale (caini, pisici in general, dar a fost prezentat si cazul unui tip din florida, care colectiona serpi si alte asemenea reptile, unele chiar veninoase).
Letitia1 spune:
Citat: |
giulia: inaclick, nu m-am gandit ca semnatura mea poate sa dauneze a ceea ce scriu. O sa incerc s-o schimb cu tot cu ceva care sa ma caracterizeze. Ma gandisem de mult la asta, impulsul tau e mai mult decat bine-venit |
giulia si eu am fost derutata de semnatura ta de citeva ori, ma gindeam oare ce ai fi vrind sa spui si pe urma imi dadeam seama ca e semnatura.
Si barbata-meu e hoarder, mai arunc dupa el cind nu e atent, dar e culmea nu alta. In pod eu nu prea am acces si acolo a adunat cite in luna si in stele. Asa zice si el, daca ii mai trebuie eu stiu ce chestie care s-a stricat? Sau isi cumpara haine si papuci noi si ii tine in dulap un timp, dupa care ii ia la purtat, binenteles ascunzind bine hainele si pantofii vechi, ca nah, daca ii mai trebuie, nu stii niciodata. Nu-mi dau seama ce il face sa fie asa si nici el nu stie. El e si mai zgircit de felul lui, poate si de asta. Se de ce imbatrineste de ce mai rau aduna vreute si nevrute. Si macar de s-ar pricepe la mestereala, dar are 2 miini stringi, atunci chiar nu pricep de ce o face.
CorinaDani spune:
in general colectionarii nu stiu sau nu pot constientiza care este motivul care ii determina sa adune fara incetare.
discutia cu psihologul scoate la iveala de cele mai multe ori diverse traume/pierderi/lipsuri (materiale sau afective) din copilarie/adolescenta. abia dupa ce colectionarul identifica si accepta motivul, se pot face pasii spre vindecare. multi neaga realitatea, ajungand sa traiasca in adevarate focare de infectie.