probleme cu mindra de 15 ani

viviana spune:

La 15 ani, in orice caracter puternic, personalitate puternica, pot aparea fisuri. Pe acolo se strecoara indoielile asupra propriei valori.

Oricum cred ca e valabil pentru orice varsta.

ocebine spune:

Si eu ma alatur opiniei ca ceea ce vedem noi ca parinti si ceea ce simt ei ca adolescenti pot fi pareri divergente.

mcrmiki spune:

Rufus si Tora, m-am tot gandit la voi, sper din tot sufletul ca lucrurile incep sa se aranjeze.
Cred ca putini isi dau seama ca este diferenta mare intre a face educatie unui copil, doi sau trei. Fiecare copil este unic, are probleme diferite, are pretentii diferite, pe cand tu esti unul, pe care-l vor toti, iar pe ei nu-i intereseaza ca mai ai inca doi, trei care au nevoie de tine, ei stiu ca tu esti parintele si ca esti al lor. Nu mi-au placut comentariile rautacioase privind anumite reactii pe care le-ati avut cu Teda, inteleg ca ati cerut o parere, dar era de ajuns sa se spuna ca nu este ok asa si ca pe viitor nu ar fi bine sa se repete. Ma gandesc acum cati dintre noi am fi reactionat calm, atunci in momente de criza, cati dintre noi nu reactionam impulsiv si apoi ne pare rau. Hai sa nu aruncam cu pietre ca nu este cazul.
Din cate ai povestit Tora, Teda nu a avut o legatura buna cu tatal ei, deci cred ca Rufus este tatal pe care si-l doreste, sfatul meu este sa incercati sa va apropiati cat mai mult de ea, nu stiu, sa ii povestit de pe la lucru, sa-i cereti sfatul in ceva, sa o faceti sa se simta utila, sa simta ca aveti incredere in ea si mai ales sa se simta iubita. Eu tot timpul cand am discutii cu fiul meu cel mare, pt. ca el este razvratitul la noi in familie(si ma gandesc ca-i doar inceputul) ii repet intr-una ca indiferent de ceea ce face eu, noi il vom iubii mereu, doar ca atunci cand este ok ma face mai fericita. Ii repet ca sunt suparata, dar tot il iubesc. Ai mei au avut perioade in care masurau iubiea, ca pe unul il iubesc mai mult, dar sper ca am reusit sa-i fac sa inteleaga si sa simta ca sunt toti egali pt noi.
La noi sunt rezultate in orice daca ii laudam, daca se simt apreciati, utili, daca ii cocolosim.
Incercati macar seara, la cina sa fiti toti, sa faceti sa fie ca un ritual, sa povestiti ce ati facut peste zi. Rufus am vazut ca ai scris ca inca se alinta fetele tale, bravo, este fantastic, toti vrem sa fim alintati. Incercati sa creati o atmosfera relaxanta acasa.
Asa ca ... parerea mea este ca sunteti extraordinari, sunt convinsa ca veti face tot ce este mai bine pentru copii vostrii, si nu uitati SA VA IUBITI!

luisa1983 spune:

Sunt mama de baiat nu de fiica insa am intampinat si eu in acea perioada niscaiva probleme , nu asa de mari recunosc...

Rapoartele contradictorii ale mamelor - fiicelor/fiilor se nasc atunci cand ele ,mamele incearca a proiecta un profil ideal nerealist .Copilul se poate simti respins in unicitatea sa , se simte acceptat numai atunci cand se incadreaza in tipare. Fetele in general incep sa se distinga de mama lor prin alegerile diferite (parerile despre viata/scoala, vestimentatie etc) vor sa devina femei cu personalitate distincta proprie.
Am auzit des fete spunandu-le mamelor ,,Eu sunt diferita , nu sunt ca tine!" mai ales cand erau criticate si judecate in legatura cu problemele legate de hrana (anorexie in special),sex (sarcina prematura/boli), emotii (depresie,anxietate,pierderea stimei de sine), relationala (dependenta de parteneri,esecul in a obtine autonomie si independenta).

Necitind decat prima postare (posibil ceea ce am scris mai sus, sa se fi punctat) cred ca fetita in cauza se simte neinteleasa,respinsa, ,,oaia neagra" (de cunoscuti/familie/colegi) si isi cauta persoane care o vad,care o incurajeaza , care o inteleg...este adevarat ca neavand experienta cauta unde nu trebuie si gaseste gresit persoane care au calitati de lider, pe care ii urmeaza apoi, in loc sa realizeze ca familia este cea pe care se poate baza. As zice ca-i un ,,geniu neinteles" .

buflea spune:

Pai exact asta spun si eu ... Bun, in afara de a vorbi si a-i explica, cand prostiile se tot repeta, mai trebuie sa existe si alte consecinte in afara de o imbratisare si o iesire la shopping ca sa afli ca de fapt nu are nimic in cap, nici de bine, nici de rau, ca traieste instinctiv, de pe o zi pe alta cu toate antenele indreptate spre comunitatea de pe facebook ?
Taiatul parului este o consecinta, ca si taiatul TVului sau a Nintendo-ului cand sunt mai mici ... Ca doar nu a tuns-o cu lama si arata acum ca un arici .... Tora a zis foarte clar, i-am taiat niste cm din par, probabil pentru ca e ceva ce o deranjeaza si scopul a fost sa simta nu numai ca isi pune viata in pericol, dar produce o trauma si in jurul ei ... Acum serios, toti parem foarte intelegatori cu copilul cutremurat de adolescenta, dar pana la urma in jurul lui graviteaza 2 parinti cu responsabilitati (serviciu, casa si inca alti 2 copii) si alte 2 surori ... Si indirect, toata lumea sufera cand Tea zace in spital din cauza alchoolului .... ce ar fi sa impartim empatia Teodorei la 5 si sa nu i-o alocam ei toata.
Ce vreau sa spun este ca eu includ "consecintele" in metoda de educatie si pregatire pentru viata. La maturitate, consecintele sunt strans legate de responsabilitati, de ce nu ar fi si in procesul de educatie ?

Consecintele alese de Tora mi se par ok, pana la urma nu a batut-o, nu i-a strans mana cu usa, nu a tuns-o la chelie, nu a facut-o de ras printre prietenii ei ... I-a taiat din par, consecinta care in cateva luni dispare de le sine si i-a scos usa de la camera ... Eu nu inteleg revolta asta cu usa, la mine si acum stau usile deschise ... si daca Teodora se simte controlata, atunci foarte bine, sa simta ca prin actiunile ei a pierdut increderea parintilor si ei considera ca trebuie sa o controleze. Va trebui sa le recastige increderea si usa va fi pus la loc.
Cele doua consecinte sunt reparabile, in interiorul familiei si lovesc in niste puncte sensibile Teodorei, astfel incat sa tina minte ca daca va mai lua decizii despre care stie ca sunt gresite si va provoca traume familiei care ii dedica resurse si nu asteapta in schimb decat un comportament decent, atunci va avea si ea de suferit.

karmenutza spune:

Sorana, daca ar fi avut si fii-miu un frate/sora mai mare, poate l-as fi lasat si eu cu cel mare sa iasa oriunde. Nu a fost cazul. Dar stii de ce a zis el ca "nu are ce cauta"? Pentru ca el la 15 ani facea niste chestii, la 19 ani facea cu totul altceva. Nu este vorba de activitati in casa, de mers la cumparaturi etc. Doar de "iesit in lume".
La 15 ani juca fotbal in curtea scolii, juca jocuri pe calculator, asculta muzica, incerca sa ma minta pe mine ca nu are lectii sau nu are de invatat. Din astea.
La 19 ani mergea la terase, concerte, cluburi. Avea prietena, facea sex. Despre astfel de activitati e vorba. Vorbea in soapta la telefon, sau se inchidea in camera sa vorbeasca, sa nu il auzim noi. A avut libertate intotdeauna dar de fiecare data am stiut cu cine si unde pleaca.
La 15 ani petrecerile de zile aniversare ale copiilor se faceau duminica, in timpul zilei, cu parintii acasa.
La 19 ani se serbau altfel.

ocebine spune:

Buflea, aici sint putin "ne-de acord" cu tine. Consecintele descrise poate merg la 9, 10, 11 ani...POATE. La adolescenta, nu fac decit sa indeparteze un anumit tip de copii.

Tu raportezi mereu la tine si la faptul ca anumite consecinte din adolescenta ta nu te-au "traumatizat"...te-ai gindit ca poate tu ai alt temperament decit se descrie aici? Poate tu esti mai puternica, mai "formatoare de opinie", mai independenta sau mai stiu eu ce?

Asa cum nu toti adultii sintem la fel si reactionam in mod diferit, asa si adolescentii sint "de mai multe feluri" si parinteala se aplica "customized"

Asa ziceam si eu, probleme de genul acesta se rezolva si fara pedepse umilitoare (stiu ca tu, personal, nu le vezi umilitoare) dar este foarte adevarat ca implica foarte mult timp (timp pretios de altfel, mai ales cind mai sint frati/surori in ecuatie).

Sint total impotriva "loviturii in punct sensibil" la copil...nu faci decit sa subrezesti si mai tare ceea ce scirtiie. Copilul nu se impotriveste/razvrateste sa te scoata din minti...nu asta e scopul principal al lui/ei. Este un simptom. Ca parinte nu pot contoriza cite resurse dedic, ma intereseaza doar rezultatul final.

buflea spune:

Si mai vroam sa spun, ca pe langa presupunerea ca umbla cu barbati maturi pentru ca are traume interne si lipsa de confidenta ( presupuneri despre care eu am indoieli ) , exista varianta sa fie atrasa de masculi mai in varsta pentru ca aia, cu siguranta, se poarta altfel cu o fata/femeie decat unul de 16 ani care acum invata sa o faca ... Este atrasa pentru ca ala stie ce sa spuna, da alte citate decat cele din lumea celor de 15 ani, asculta alta muzica, are acces la alte locuri, este categoric mai protectiv si in materie de sex, cu siguranta mai experimentat si in fantezii si probabil si in actiune.

Atentia acesta este o provocare pe care multe fete si-o doresc si cele care nu o au, o invidiaza ...

Olympia, eu nu stiu de unde ai inteles tu ca "27 de ani" nu o respecta pe Tea ? Faptul ca schimbau mesaje deochiate pe tel nu ar avea nici o conotatie negativa daca ar ramane strict intre ei. Plus ca din ce spune Rufus despre Tea, eu nu cred ca ea ar fi marshat la un comportament lipsit de respect ... Banuiala mea este ca din contra, flirtul asta dintre ei este probabil destul de elevat, ceea ce a facut-o pe Tea sa se smta atrasa si mai tarziu sa se simta confortabila in a-si destainui fanteziile sexuale. Nici vorba de lipsa de respect.

ocebine spune:

Daca la 15 ani nu are NIMIC in cap, ca parinte deja ai esuat si mama consecintelor nu rezolva absolut nimic.

Adolescentii sint mult mai complicati...si nu-i cazul aici...este vorba de o fata inteligenta, talentata si sensibila.

buflea spune:

Ocebine, ai dreptate .... M-am regasit perfect in descrierea lui Rufus despre Tea. De altfel, daca citesti definitia personalitatii puternice pe care am dat-o eu, o sa vezi ca Rufus parca mi-a copiat mesajul.

Eu am fost un adolescent controlat, am avut o libertate conditionata de notele de la scoala si controlata din umbra. De asemenea am crescut si am fost educata dupa principiul "dupa fapta si rasplata" ... Am avut clar potential de "troublemaker" si acest gen de educatie mi s-a potrivit ... Desi am avut vreo 10 ani in care mi-am considerat parintii cei mai mari dusmani, nu am ramas cu nici o trauma, si incercarile mele de rebeliune chiar nu aveau in spate nici o trauma. Am spus si poate ar trebui sa imi pun asta la semnatura - 70% din ce reprezint ca om se datoreaza parintilor mei si 30% mie ca i-am ascultat, cu crizele de rigoare.

Acum la maturitate pot spune ca am avut o adolescenta de invidiat si mai tarziu o studentie de invidiat. Nu am lucrat niciodata, vacantele erau vacante, concerte nu cred ca am pierdut vreunul din cele care existau, gashca din liceu doar v-am tot povestit de ea si ca inca suntem in legatura, nebunii ale tineretii nu cred ca am ratat vreuna (inclusiv fumatul in clasa a 11 a in parcul din spate de la Doina) ...

Ce nu inteleg eu este toleranta asta pe care voi o aveti la actiuni extreme de genul politie, betzii, spitalizare si unica solutie pe care o sugerati - luatul in bartze si declaratii de iubire.