Copii autisti, ce facem cu ei ?
Raspunsuri - Pagina 2
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Chuny Unii sufera foarte foarte mult si parintilor lor nu poti sa le fluturi asa usor texte cu cat e de bine si misto sa fii autist. |
Nu a zis nimeni ca e bine si misto sa fi autist. Dar daca copilul este autist si nu poti face nimic ca sa schimbi faptul ca este autist, de ce sa educi copilul sa se simta inferior, sau defect? Eu prefer sa educ copila in ideea ca nu este rusine, nu trebuie sa se ascunda, ca poate sa vorbeasca deschis despre problemele ei. Sigur vor fi si raspunsuri negative, sigur va intalni oameni care vor reactiona urat la deschiderea ei. Dar la fel daca ar incerca sa mascheze problemele ei, va avea reactii neplacute din partea celor din jur. Eu prefer sa ma axez pe lucrurile pozitive. Asta nu inseamna ca negam sau ignoram problemele. Nu cred ca are importanta daca copilul va ajunge vreodata independent sau nu. Sunt sigura ca exista ceva care poate fi exploatat si de care se poate simti foarte mandru.
| Citat: |
| Ma uit la ei uneori ca la niste extraterestri care incearca sa-i inteleaga pe oameni.V-ati confruntat cu asa ceva? |
Da, in fiecare zi
. Nu stiu daca ai auzit de wrong planet, e un forum pe care scriu foarte multi autisti. O lectura fascinanta pentru ca sunt adulti si adolescenti care te ajuta sa intelegi felul cum gandesc si problemele pe care le au in viata de zi cu zi. Au si un subforum dedicat parintilor cu copii autisti, acolo am gasit de multe ori idei, explicatii si mult sprijin.Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
Chuny spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui bird70
Nu a zis nimeni ca e bine si misto sa fi autist. Dar daca copilul este autist si nu poti face nimic ca sa schimbi faptul ca este autist, de ce sa educi copilul sa se simta inferior, sau defect? Eu prefer sa educ copila in ideea ca nu este rusine, nu trebuie sa se ascunda, ca poate sa vorbeasca deschis despre problemele ei. Sigur vor fi si raspunsuri negative, sigur va intalni oameni care vor reactiona urat la deschiderea ei. Dar la fel daca ar incerca sa mascheze problemele ei, va avea reactii neplacute din partea celor din jur. Eu prefer sa ma axez pe lucrurile pozitive. Asta nu inseamna ca negam sau ignoram problemele. Nu cred ca are importanta daca copilul va ajunge vreodata independent sau nu. Sunt sigura ca exista ceva care poate fi exploatat si de care se poate simti foarte mandru. [quote]Ma uit la ei uneori ca la niste extraterestri care incearca sa-i inteleaga pe oameni.V-ati confruntat cu asa ceva? |
Am subliniat doar 2 chestii care ma interpeleaza.
1. Mi se pare ca gandesti destul de extrem, intre mandria de a fi autist si rusinea de a fi autist e o lume intreaga. Eu cred ca nu exista retete gata facute, te ai uitat la cele 2 filmulete pe care le am pus? Sunt absolut sigura ca pe cel cu tānara Asperger il stiai. Dar si in celalalt tot un autist este.
2. No comment. Mi se pre o mare lipsa de empatie fata de cei care lupta pt a si cstiga un minim de autonomie si a trai cāt mai demn pe lumea asta.
Intamplarea face ca il "stiu" pe Alex Plank, unul din fondatorii Wrong Planet ( ne am intersectat in cadrul problemelor din jurul filmului Le Mur, iar acum el pregateste Shamefull, un film despre situatia din Franta). E un foarte bun om de afaceri ...
Si eu ma confrunt cu acelasi lucru, B.nica. Ce fel de supraveghere au copiii tai? Fac vreo terapie? Cursuri de abilitati sociale?
danaionela spune:
Mie mi s-a parut aiurea rau titlu " Copii cu autism, ce facem cu ei?" Eu cred ca tu nu ai fost pregatita sa obtii acest raspuns. La tine este o mare problema sa accepti ca cei mici au o anumita problema. Aceast lucru il transmiti si lor. Cunosc multi copilasi cu autism care s-au integrat foarte bine in societate, care merg la o gradinita normala si la scoala la fel. Sunt putin deosebiti fata de ceilalti daca in acelasi timp au si multe puncte pozitive. Ei sunt micutzi acuma dar trebuie tratati ca niste copilasi normali ( mai ales ca au o forma usoara). In acelasi timp stiu ca sunt diferite centre care se ocupa de acesti copilasi, care fac terapii cu ei si care ii ajuta sa depaseasca aceasta temere fata de societatea in care traiesc.
Foarte important este ca sunt doi, asta este clar ii ajuta foarte mult dar in acelasi timp ii fac si dependenti unul fata de altul. Ar trebui vorbit la gradinita si incercat sa -i integreze separat dar in acelasi timp sa le si respecte momentele de singuratate cand vor acest lucru. Trebuie sa-i inveti sa fie puternici si sa treaca peste rautatile celorlati. Copilasii acuma sunt mici si in acelasi timp sunt si rautaciosi si exprima exact ceea ce aud acasa. Trebuie vorbit cu parintii colegilor si sa-i incurajeze sa intre in contact cu ei, educatoarea sa incerce sa-i integreze separat in diferite grupuri.
Poti sa te adresezi si unor fundatii, stiu ca exista una pentru copii cu autism, acolo sunt specialisti care te pot ajuta foarte mult, dar specific in continuare este ca tu in primul rand trebuie sa accepti ceea ce au ei si sa incerci sa treci peste acest lucru si sa-i privesti ca pe cei mai frumosi si destepti copilasi, exat asa cum sunt..
mihaela77O spune:
b.nica,eu niciodata nu l-am privit ca pe un martian!no way!si crede-ma,copilul meu,este non-verbal,a inceput sa se faca inteles acum vreo 2 ani...priveste-i ca pe copiii tai,pur si simplu!Poarta-te cu ei,absolut normal!
MIHAELA 
DE 
ANDREEA(03.04.1997) SI 
MIHAITA(25.09.2003)
Blogul lui Mihaita
Vreau Sa Nu Mai Fiu DIFERIT
A&M
Viata...
b.nica spune:
Merg la Gradi de 3 ani. Sunt zilnic asistati fiecare de catre un psiholog profesionist.
Uneori imi este frica ca o iau razna cand incerc sa intru in lumea lor.Este ceva atat de pur incat te cucereste!
b.nica spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui danaionela Mie mi s-a parut aiurea rau titlu " Copii cu autism, ce facem cu ei?" Eu cred ca tu nu ai fost pregatita sa obtii acest raspuns. La tine este o mare problema sa accepti ca cei mici au o anumita problema. |
Problema vine cand educatorii nu le inteleg comportamentul si raportandu-l la cei normali au o reactie nepotrivita.M-am confruntat cu asa ceva.
Imi este teama de comportamentul invatatorului la scoala.
Daca s-ar putea ca sa fie scolarizati in mod diferit sunt convinsa ca ar avea rezultate exceptionale.De aceea am deschis aces subiect, nu ca sa ma lamentez.
Chuny spune:
Faceti tot ce puteti sa gasiti un invatator intelegator care sa vrea sa colaboreze cu parintii si psihologul comportamentalist. E foarte important sa aveti pe cineva deschis care sa inteleaga cat de important e sa īncurajeze acesti copii si sa-i ajute sa se integreze.
Eu pana acum am avut 4 deschideri scolare: in fiecare an trebuie sa explic toata siatuatia, istoricul medical, terapiile si cat de importanta e scoala. In grupa mica baiatul meu s a plimbat tot anul printre banci, radea si nu vorbea deloc. Educatoarea gasise "solutia" ca sa nu mai fie deranjata: i a pus un covoras in mijlocul clasei si el nu avea voie sa iasa de pe,covoras. Ca un catel. In grupa mijlocie am avut o educatoare forlidabila care lna tinutnpractic tot anul de mana ... La propriu. Nu a neglijat niciun copil, dar baiatul meu o insotea tot timpul, ii explica de fiecare data ce face si l a invatat sa stea in banca sa faca activitati ca ceilalti copii. A inceput in cursul acelui an sa silabiseasca si sa vorbeaca mai bine la sfarsitul lui. Tin minte ca spre sfarsitul anului i am scris o scrisoare, de drag, si i am scris ca acum chiar poate sa i mai dea drumul la mana 
.
In grupa mare am dat peste o educatoare cam intepata si ne a luat 2 luni pt a putea comunica. Si a facut treaba bine, a prins drag de el si a plans mai mult ca mine lansfarsitul anului. La inceputul lui nu credea nicium ca il va putea trimite in clasa I, exista niste criterii pe care copilul le a intrunit dupa multa munca.
Acum e clasa I, are un invatator care e extraordinar. E primul care spune ca e foarte fericit sa-l aibe elev pe baiatul meu. Colaboreaza cu toti specialistii cu care il pun in legatura si il incurajeaza. Are insotitor la scoala 12 ore, iar restul de 12 ore merge fara insotitor si se descurca. Matematica (de clasa 1) o intelege intuitiv, adica e incapabil sa explice cum ajunge la rezultat cand lucreaza pe fise. Cu lectura insa e f greu. Stie sa scrie de,mana, poate copia cuvinte, citeste insa mizeaza totul pe memorie. Nu ma las pacalita, franceza e f grea si nu imi imaginez ca va putea citi anul asta. Nu are cum. Si nu m ar deranja sa faca 2 ani de clasa 1.
Toate astea pt a va spune sa cautati scoala si omul potrivit. Neaparat! Si da, lumea lor e pura, sunt inocenti si trebuie protejati atunci cand naivitatea lor e f mare. Sunt copii minunati, asta e clar!
b.nica spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Chuny Faceti tot ce puteti sa gasiti un invatator intelegator care sa vrea sa colaboreze cu parintii si psihologul comportamentalist. E foarte important sa aveti pe cineva deschis care sa inteleaga cat de important e sa īncurajeze acesti copii si sa-i ajute sa se integreze. Eu pana acum am avut 4 deschideri scolare: in fiecare an trebuie sa explic toata siatuatia, istoricul medical, terapiile si cat de importanta e scoala. In grupa mica baiatul meu s a plimbat tot anul printre banci, radea si nu vorbea deloc. Educatoarea gasise "solutia" ca sa nu mai fie deranjata: i a pus un covoras in mijlocul clasei si el nu avea voie sa iasa de pe,covoras. Ca un catel. In grupa mijlocie am avut o educatoare forlidabila care lna tinutnpractic tot anul de mana ... La propriu. Nu a neglijat niciun copil, dar baiatul meu o insotea tot timpul, ii explica de fiecare data ce face si l a invatat sa stea in banca sa faca activitati ca ceilalti copii. A inceput in cursul acelui an sa silabiseasca si sa vorbeaca mai bine la sfarsitul lui. Tin minte ca spre sfarsitul anului i am scris o scrisoare, de drag, si i am scris ca acum chiar poate sa i mai dea drumul la mana .In grupa mare am dat peste o educatoare cam intepata si ne a luat 2 luni pt a putea comunica. Si a facut treaba bine, a prins drag de el si a plans mai mult ca mine lansfarsitul anului. La inceputul lui nu credea nicium ca il va putea trimite in clasa I, exista niste criterii pe care copilul le a intrunit dupa multa munca. Acum e clasa I, are un invatator care e extraordinar. E primul care spune ca e foarte fericit sa-l aibe elev pe baiatul meu. Colaboreaza cu toti specialistii cu care il pun in legatura si il incurajeaza. Are insotitor la scoala 12 ore, iar restul de 12 ore merge fara insotitor si se descurca. Matematica (de clasa 1) o intelege intuitiv, adica e incapabil sa explice cum ajunge la rezultat cand lucreaza pe fise. Cu lectura insa e f greu. Stie sa scrie de,mana, poate copia cuvinte, citeste insa mizeaza totul pe memorie. Nu ma las pacalita, franceza e f grea si nu imi imaginez ca va putea citi anul asta. Nu are cum. Si nu m ar deranja sa faca 2 ani de clasa 1. Toate astea pt a va spune sa cautati scoala si omul potrivit. Neaparat! Si da, lumea lor e pura, sunt inocenti si trebuie protejati atunci cand naivitatea lor e f mare. Sunt copii minunati, asta e clar! |
Din ce tara ne vorbesti?
Chuny spune:
Si mi am mai amintit ceva: spui ca vrei sa intri in lumea lor. As zice ca nu e nevoie sa intri in lumea lor, simpla ta prezenta constanta, joaca cu ei, implicarea emotionala si activa: toate astea copiii le simt si stiu ca se pot baza pe tine, le da aripi. Nu e destul sa le asiguri ce trebuie doar din punct de vedere al terapiei, trebuie sa fii acolo cu sufletul, sa te implici si vei avea rezultatele dorite. Cum te joci cu ei?
Chuny spune:
Franta, unde situatia e dezastruoasa. Abea din 2005 a aparut leagea care da dreptul copiiilor cu handicap de a fi scolarizati. Insa, din pacate, ea nu e aplicata, doar 20 % din copiii autisti merg la scoala, restul sunt trimisi de la 3 ani in spitalul,psihiatric de unde nu mai scapa.
Asta e singura ta intrebare dupa ce ai citit textul meu?