Copil 'atins' de invatatoare

nadaflorilor spune:

romanii au experienta scolilor ajutatoare, unde copii cu diferite probleme erau pusi la gramada si lasati in legea lor, nu se lucra nimic, nu evoluau cu nimic, doar ca nu erau vazuti in scolile "normale" si ca sa fiu sincera erau pur si simplu scosi din sistem, la final se alegeau cu o eticheta de care n uaveau cum sa scape tot restul vietii chiar daca erau recuperati cu greu isi mai puteau gasi locuri de munca potrivite dupa aptitudini...

daca parintele simte ca se poate lucar cu copilul si copilul poate recupera minusurile eu cred ca bine sa insiste sa fie pastrat in scoala obisnuita ... invatatorii trebuie sa lucreze cu ei, parinti celorlalti copii trebuie sa lucreze si e icu proprii copii sa fie capabili sa accepte diferentele si la randul lor sa-i ajute sa el depaseasca...asta e, nu se stie cui cum si cand ii vine randul

ps: nici afara nu e mai roz, nu cred ca toti cei care trec prin scolile speciale au o viata usoara dupa... noi am avut niste probleme si primul lucru am fost intrebati daca am urmat scoli speciale si deabea dupa despre ceea ce trebuia discutat

cristoiu spune:

Oana, scoala spleciala nu ar trebui sa fie ceva rau, dar este. Asta pentru ca nu exista o scoala speciala pentru fiecare tip de problema in parte. In scoala speciala aterizeaza copii cu retard mental dar si toti copiii problema pe care nu ii vor scolile normale. Deci sa zicem un copil inteligent merge la scoala cu copii cu un oarecare retard. Evident ca in mediul asta nu se vor dezvolta la nivelui potentialului lor.

Pe linga asta scoala speciala este chiar si aici, in Germania, un stigmat. Adica e clar, ori ai o problema de dezvoltare fata de care exista intelegere si suport, ori una comportamentala, care nu e tolerata si nici "inteleasa" ; si scoala pe care ai facut-o oricum nu se ridica la nivelul celor normale. In Germania sistemul scolar e complicat rau, nu m-a interesat sa vad ce optiuni are un copil de la o scoala speciala, daca poate da Bac sau ba, sincer nici nu vreau sa am nevoie sa aflu.

cristoiu spune:

Hai ca am dat repede un search, ca nu vreau sa dezinformez. Exista scoli pentru diverse tipuri de handicap, mental, fizic ... Spre exemplu scoala pentru nevazatori, scoala pentru surdo-muti, scoala pentru retard mental etc. Dar nu exista scoala speciala pentru copii prost educati, adica pentru cei cu probleme comportamentale. Mai exista o scoala speciala generala, care se axeaza pe invatarea unei meserii, deci mai putina teorie, mai multa practica. Si daca teoretic un elev de la o scoala de genul asta poate sa echivaleze apoi o Hauptschule si apoi Realschule si apoi Gimnasium pentru ca in final sa poata ajunge la Universitate, sansele sa o faca sunt foarte mici.

rrox3 spune:

Cora tu sustii cumva ideea ca exista copii in fata carora parintii nu au decat optiunea de a fi neputinciosi?

Eu am o perspectiva diferita: exista parinti care isi ating limitele in fata copiilor lor si devin neputinciosi, abdica de la rolul de parinte. Si pentru ei exista solutii. Exista terapie, exista dezvoltare personala, exista cursuri de parentare.

Daca cunostintele tale, despre care vorbesti, s-ar fi ocupat de ei, in loc sa indoape copilul cu medicamente, sa incerce diverse "metode" educationale, dupa care sa renunte alinati de ideea ca ei au facut tot ce era posibil pentru "copilul asta problema", cred eu ca rezultatul ar fi fost diferit. Nici acum nu e prea tarziu.

Leditia spune:

Fereasca Dzeu sa vedeti pe propria piele ce inseamna la noi in Romania o scoala speciala,acolo unde exista, ca in multe orase nici nu exista asa ceva..Una e sa ai retard si probleme psihice grave si alta e sa mananci in ora.Acest comportament se poate repara,nu inteleg de ce trebuie dus copilul intr-o scoala speciala..I-a facut cineva vreo evaluare si i-a pus un diagnostic grav?
Informatiile sunt atat de putine..copilul mananca in ora si deranjeaza ora(lucru care zic eu ca se poate repara,insa nu cu bata),educatoarea il pocneste si-l terorizeaza psihic..Nu poti sa etichetezi un copil din aceste informatii si nici nu-i poti pune un diagnostic online,dar pe educatoare o putem eticheta ca abuzatoare,desi mie nu-mi plac etichetarile.
Stiu ca am zis ca nu mai scriu,dar ...

inbox spune:

Ei daca galusca ar fi inghitita, probabil nici viata nu ar mai fi mizerabila...

alyx spune:

Exat, exista parinti de dl. Goe (de aia am bolduit acea propozitie). Iata ca asa se sjunge si la un alt aspect al problemei care nu a fost dezbatut in cadrul acestor discutii.
Evident ca invatatoarea nu are nici o scuza pentru comportamentul ei. Asta a sustinut toata lumea la acest subiect.

Dar unde este responsabilitatea parintilor copilului @atins@ de invatatoare? De fapt, cred ca asta vroia Marius sa sublinieze prin discutiile despre cei 7 ani de acasa, discutii care au stranit multairitare pe aici.

Ca parinti suntem mult mai raspunzatori pentru copii nostri decat orice alta persoana. Este datoria noastra sa-i educam in primul rand. Si asta din primele zile de viata pana la varsta la care se pot conduce singuri, pot lua singuri decizii.

Mie mi se pare ca pasam mult prea usor sarcina educarii copilului pe altii (educatori, invatatori, etc) iar daca acestia dau gres, revolta e gata.
Ca parinte am datoria sa ma interesez cat de des pot de ceea ce face copilul meu la scoala. Si sa ma interesez din mai multe surse, nu doar din ce-mi povesteste copilul acasa. De multe ori copii au comportamnete diferite acasa fata de la scoala/grdinita/colectivitate.

Da comportamentul invatatoarei este revoltator. Dar si comportamentul copilului este ingrijorator.

Autoarea topicului se intreaba ce ar trebui sa faca sau cum sa reactioneze.

Din punctul meu de vedere este ok sa ii exsplice copilului ei ca nu este in regula comportamentul invatatoarei chiar daca nu il vizeaza pe el. Dar,IN EGALA MASURA, trebuie explicat copilului ca nici comportamentul colegului care deranjeaza ora nu este in regula.
Pana la urma, ambele comportamente-si al invatatoarei si al copilului-sunt nocive si constituie exemple negative pentru ceilalti copii din clasa.

Ca parinte eu una as fi ingrijorata de ambele comportamente. Iar demersurile autoarei-oricare ar fi ele-ar trebui sa vizeze atat pe invatatoare cat si perintii copilului care deranjeaza orele de clasa.

cristoiu spune:

Ok, hai sa revenim cu picioarele pe pamint. Copiii sunt copii. Copiii fac nazbitii, se revolta, se razvratesc, incearca granitele sa vada pina unde pot intinde coarda etc. Sunt COPII. E normal. Fii-mea e foarte bine educata (zice ma-sa cea impartiala ), e unul din foarte putinii copii intilniti de mine care vorbeste la 3 ani cu "te rog", "would you be so kind" si "multumesc" in trei limbi, care multumeste pentru cina fara sa fie impunsa in prealabil si in general ascultatoare, daca adultul isi si justifica cererea chiar entuziasta. Si cu toate astea e copil, alearga si se ia la trinta cu baietii (desi nu au voie), cind e obosita nu te intelegi cu ea neam si altele. Evident copiii cresc, dar e de asteptat ca un copil la 6 ani la scoala nu va fi un soldatel de plumb nemiscat in banca cu orele.

Ah, eu chiar urasc chestia asta cu bancile, aliniate doua cite doua, copiii parca ii vad cu uniforme albastre pepite, cravate rosii si bentite albe.

alyx spune:

Da, copii sunt copii si fac nabatii si pana la un punct este normal.

Tot normal este si faptul ca e de datoria noastra sa ii invatam pe copii si sa le corectam comportamentul. Este responsabilitatea noastra sa stabilim granitele si limite, sa-i invatam ca exista reguli care trebuie respectate, in functie de fiecare varsta a copilului.

Evident c un copil de 6 ani nu va sta nemiscat in banca, ore in sir, precum un soldatel de plumb. Ma indoiesc ca li se cere acest lucru. De altfel, de aia si exista pauze, dupa fiecare ora (adica sper ca mai este asa in prezent).

Cristoiu, felicitari pentru comportamentul fetitei tale. Dar am asa un feeling ca fetita ta nu alearga si nu se ia la tranta cu baietii in timpul orelor. Aici e diferenta.

cristoiu spune:

E la gradinita, dar cunoscindu-mi dracushorul pot sa spun cu siguranta ca nu o sa fie sfintisor in scoala.

La ea in scoala la clasele mici copiii au mese, stau unde vor, se lucreaza in grupulete, copiii se pot misca de colo colo si nu le cere nimeni sa stea cu fundul lipit de scaun toata ora.