mickyyy, sa n-o dai si mai mult peste cap pe mijlocia ta. sa nu-si imagineze cine stie ce prapastii daca afla ca te duci la orfelinat, cu sau fara ele (fetitele tale, toate).
pe de alta parte, micutii din centrul de plasament - stiu ca se bucura cand primesc vizite si cadouri, insa nu cumva isi fac si sperante desarte, ca o sa-i adopte cineva si pe ei, ori de cate ori vine cineva in vizita ?
Credeam ca numai eu am dorinte din astea...
Pe juniorul meu l-am avut la 36 de ani, dupa ani de umblat pe la dr si abia la a 5 a inseminare artifciala.Acum are aproape 4 ani jumate si e inima si viata mea.
De ceva vreme mi s-a facut atat de dor de un bebe, sau poate numai de perioada in care era el mic, ca ma uit in fiecare zi la pozele cu el cand era mic. Nu ne-am mai ferit de cand am nascut dar nu am ramas insarcinata.Am si visat in vara ca sunt insarcinata...
Ieri am fost la dr , controlul anual, si l-am intrebat de riscurile unei sarcini la 40 de ani.Sunt mari , mai ales ca Andrei a fost premtur,si nu sunt pregatita sa le infrunt.Asa ca o sa ma bucur de nepoata-mea, bebe de 7 luni, si mai ales de juniorul meu , care e tare iubaret....
Mi-ar fi placut sa avem 2 copii, era bine daca il aveam pe Andrei mai repede dar.... ii multumesc lui Dumnezeu ca il avem si pe el si ca e sanatos.
La mine a avut mama-natura grija sa-mi calmeze hormonii, dar intr-un mod nu tocmai placut . In week-endul in care-mi planificasem sa merg la orfelinat am ajuns de fapt la o inmormantare.
Cert e ca pentru moment ceasul meu nu mai ticaie, sper sa ramana asa, in starea asta de amorteala.