Mama care abuzeaza copiii altora

CorinaDani spune:

ca sa nu mai adaugam faptul ca gaurirea camasii putea avea loc accidental, in timpul imbrancelii celor doi copii. bine ca pixul nu s-a oprit in ochiul vreunuia dintre ei, camasa poate fi cusuta.

carmencat spune:

Da, ai dreptate marius, de aceea am si colorat in mesajul initial toata actiunea, mi s-a parut mai relevant asa, eu am tinut doar sa subliniez ca acea mica gaura cu pixul a fost denaturata, cum se zice s-a facut din tantar armasar, pana a ajuns la i s-a taiat camasa cea scumpa celuilalt copil, i s-a rupt camasa din razbunare in timpul orelor de curs, nu la joaca.

Conflictul adultilor a pornit de la agresiunea mamei copilului cu camasa gaurita, persoana ce nu este la prima agresiune asupra altor copii, ceea ce este inacceptabil.

Dupa parerea mea acest conflict de acum este picatura care a umplut paharul. Pana acum au tolerat-o, i-au gasit scuze, au incercat sa isi fereasca copiii de ea, este cunoscuta si recunoscuta agresivitatea ei, dar, din comoditate si compasiune pentru situatia ei dificila de acasa nu a fost taxata asa cum ar fi trebuit.

Masurile care se iau acum ar fi trebuit luate de la prima iesire in decor a respectivei. Aici poate fi culpabilizata si invatatoarea, caci ea este cea care a impus acest trend de a-si face fiecare dreptate cum poate, implicarea ei in rezolvarea conflictelor fiind minima, ca sa nu spun inexistenta. Numai discutand la un loc cu cei implicati poti sa readuci lucrurile la dimensiunea reala. Ori ea asta a evitat. Telefoanele si sms-urile nu rezolva problemele, ci le amplifica.



Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

eumada spune:

Solutia e simpla...lamurita situatia cu toti cei implicati,plangere la politie si avut in vedere ca la urmatoarea abatere a "abuzatoarei" sa se ia masuri drastice.Duci copilul la scoala intre altele sa fie in siguranta.Eventual mut-o in alta clasa sau o scoala mai buna ..
Eu as fi fost la usa ei in secunda doi.....si chiar daca ar fi nevasta vreunui interlop i-as fi spus ca nimeni nu e de neatins si sa aiba grija....
plangeri la inspectorat etc etc....
Copilul trebuie sa fie protejat.Iar invatatoarea blazata careia nu-i pasa ca probabil nu o duce capul....sa-si caute de munca.Oameni sunt.

Inclin sa cred ca e tolerata pentru ca e nevasta vreubui camatar...

marius spune:

Si daca "abuzatoarea" ar fi reclamat exact ce spui tu? Alo doamna... copilul dvs da cu pixul in stanga si dreapta - "pixul nu s-a oprit in ochi" - dar daca se oprea? Cum va faceti educatia copilului doamna?

Sa mergem pe afirmatia ta daca doresti.

dana vio spune:

Mie mi se pare putin exagerata ideea cu reclamarea la politie in faza asta, eventual ar fi pasul2. Pasul1: sedinta cu parintii si cu directorul scolii prezent si neaparat toate partile implicate prezente. Ca degeaba discutati voi daca mamele acelea nu vin la sedinta.

Alexandra Maria
14.12.2007

ramiris spune:

Daca abuzatoarea s-ar fi adresat in mod civilizat mamei copilului care a facut greseala ar fi fost absolut ok. Ideal ar fi fost sa o faca prin intermediul invatatoarei care trebuia sa solutioneze conflictul. E totusi vorba de un act de indisciplina, consecinta a altui act de indisciplina, ambele produse in timpul orelor ei.
Dar discutia parinte - parinte nu ar fi fost o greseala atata timp cat ar fi avut ca scop solutionarea problemei si evitarea situatiilor similare in viitor.

danielatt spune:

Eu as rezolva situatia mult mai transant: mi-as lua concediu de la munca cateva zile si as insoti copilul atat la ducere cat si la intoarcerea de la scoala.
Imposibil sa nu dau cu ochii de una sau de alta din mamicile abuzatoare. Atunci, as pune fata in fata copilul meu abuzat cu mamica abuzatoare.
Aici sunt 2 variante: ori de teama vinovatiei nu va recunoaste, ori de mahalagim in fata scolii.
Pasul 2 - reclamatie la scoala la Director
Pasul 3 - la prima sedinta cu parintii ma ridic si imi spun problema, cu amenintari publice si demersuri la Politie.
In orice caz nu as lasa acest conflict sa se propage la bunul plac al unora sau altora.
Din pacate, traim intr-o tara unde normalul nu mai este normal, si atunci, trebuie sa ma cobor la nivelul unor neadaptati social pentru a le atrage atentia ca nu sunt chiar de capul lor pe tarlaua personala !

marius spune:

Deci chestiuni de comunicare. Adica erori in comunicare. Si ignorarea radacinilor conflictului. Asta e.

AdiS spune:

Aici cred ca este un punct slab. O spun pentru ca anushca sa mearga la sedinta cu argumentele corect dimensionate pe situatia reala nu pe cea de pe forum.

Cand vorbim despre au tolerat, au incercat despre cine vorbim mai exact? Eu stiu doar de anushca si prietena ei. Ceea ce inseamna ca daca vrea sa marseze pe ideea de ceilalti parinti, toti ceilalti, sa vorbeasca inainte si cu altii pentru a vedea cine ii impartaseste punctul de vedere. Nu de alta dar intr-un post anterior spunea ca sunt unii parinti care le-au sarit lor in cap. De cealalta parte cine este? Mama care a tipat la copil si, inteleg apoi, si prietena domniei sale. Dar dupa cate se pare s-ar mai putea alatura si altii.

Dupa mine, ar fi super bine ca situatia sa fie abordata cu atentie pentru a nu se imparti in tabere adverse ci sa se ajunga la un dialog. Asta pentru a obtine ce doreste si doreste ca cei mici, copiii, sa aiba un climat ok la scoala nu sa se razbune pe mama respectiva. Ca si parinte, mie nu mi-ar place sa fiu atrasa intr-un asemenea conflict chiar daca sunt de acord cu motivul de baza.

La finalul sedintei se doreste ca:

1. Parintii sa nu admonesteze in mod direct copiii celorlalti. (sa nu zicem abuzeze ca se crizeaza lumea si iar nu ajungi sa obtii ce vrei)
2. Sa se stie ca atunci cand un parinte isi permite asta se poate ajunge pana la politie cu plangere. (aviz amatorilor)
3. Parintii sa discute conflictele de la scoala cu invatatoarea, la scoala. Dumneaiei mediaza problema intre copii.
4. Toti parintii sa fie informati de primele 3 puncte.
5. Toti parintii sa fie de acord cu ele. Sau nu. Nu se poate impune sa fie toti de acord si sa se si respecte.

Ar mai fi?

danielatt spune:

am omis ceva:
Nu m-ar deranja intr-atat incat sa ma revolte, gaura camasii chiar nici camasa sfasiata; sunt copii si se intampla, ei se cearta ei se impaca.
Insa...atunci cand un adult isi permite sa se adreseze copilului meu pe un ton altul decat prietenos,aici am senzatia ca se rup legaturile neuronale.
Efectiv nu pot accepta, cu toate principiile din lume, ca un adult sa rezolve problemele copilului propriu cu copilul advers.
Adultii cu adultii, copii cu copii, ce ar fi de acum sa ne incaieram cu cei de clasa 0 pe holurile scolii ?
Si da , sunt pentru negocierea conflictului, insa intre entitati egale ca statut.