Mama care abuzeaza copiii altora

Mickyyy spune:

Marius, aici nu sunt de acord cu tine, ci cu buli.
Vorbim de un adult care agreseaza copii altora. Traba mea ca parinte e sa imi protejez copilul, nu sa ofer consultatii de psihologie (nesolicitate) altor parinti. Daca am fi vorbit de un copil abuzator, probabil as fi fost de acord cu tine, dar vorbim de un adult. Care printre altele, mai e si parinte.
Normal ca exista explicatii pentru acel comportament, pot fi chiar cele identificate de tine, dar iar revin la intrebarea: eu ca parinte, ce prioritate am? Copilul meu sau adultii cu probleme din jur, care imi agreseaza copilul?

Daca mamica respectiva ar fi recunoscut ca are probleme si ar fi solicitat ajutor, adica ar fi cooperat, as fi fost dispusa sa dau o mana de ajutor. Dar asa??! Sunt mii de oameni cu probleme in jur, pe unii nici macar prietenii sau rudele nu ii pot ajuta, de ce m-as angaja eu ca strain sa ii rezolv ei problemele? Doar pentru ca, teoretic vorbind, daca as reusi sa o ajut e posibil sa imi pot ajuta copilul?? Sansele de reusita sunt minime in situatia asta, timpul meu prefer liber sa il folosesc in alte scopuri, si in plus, daca acel adult doreste ajutorul sunt persoane mult mai competente ca mine care sa i-l ofere. Incepand de la psihiatri si terminand cu fundatiile pentru mame.

filofteia spune:

Eu ca o mama de baiat (unul chiar nazdravan) nu mi se pare o tragedie camasa gaurita... Al meu a venit si cu haina de la uniforma fara o maneca , cu geaca rupta, acum ce era sa le fac copiilor respectivi? SI el la randul sau a mai facut "pagube" altor copii... si nu mi s-a intamplat niciodata sa primesc reclamatii.

Problemele mamicii respective nu mi se par un motiv suficient ca sa agreseze alt copil. De fapt nimic nu mi se pare un motiv suficient ca sa agresezi un copil.

Pasii care eu i-as fi facut:
- vorbit cu invatatoarea
- vorbit cu mama respectiva
- cerere pentru sedinta cu parintii
- vorbit cu directorul
- reclamatie la politie
Fiecare pas... in functie de ceea ce se rezolva la precedentul.

viviana spune:

Omul trebuie sa fie civilizat. Unii, insa nu sunt.

Se fac discutii pentru a gasi cai amiabile de rezolvare a situatiei pana sa se ajunga la ura si razbunari personale.
Cand este vorba de copii lucrurile trebuie rezolvate cu mult mai multa gingasie si tact decat intre adulti.
Deoarece copiii nostri traiesc in colectivul respectiv, nu noi.
Este aproape unica situatie in care tebuie sa ne gandim la consecinte si la reactiile de dupa. Chiar daca noi avem dreptate.
Nu poti trai, dupa ce te duci la politie, cu morcovu-n fund ca vine nebuna si se razbuna mai rau pe copil! Pentru ca tu esti la serviciu si nu ai control.

Si eu am avut parte de astfel de parinti si intamplari de genul asta ce nu m-au lasat sa pun geana pe geana cautand solutii din care copilul meu sa nu iasa sifonat si aratat cu degetul.

Dupa indelungi cugetari am gasit solutia salvatoare: sedinta cu parintii in care sa discutam profilul acelei persoane abuzatoare.
Insa, mai intai, am discutat cu o profesoara in varsta, cu mare experienta in dirigentie si mi-a spus asa:
"Este cea mai mare greseala discutia in sedinta despre caracterul unui parinte. Nu pentru ca s-ar simti jignita pesoana vizata ci pentru ca ceilalti parinti vor deveni agresivi cu demersul tau, gandindu-se ca la urmatoarea sedinta cine stie ce tare ale lor vor fi puse pe tava, il vor respinge si vei iesi mototolita rau si tu si copilul. Vei primi in schimb reactii negative cu privire la prostiile pe care le-a facut sau nu propriul copil. totul se va intoarce impotriva ta si a invatatoarei care a permis asta. Singura solutie este sa discuti cu parintele separat."

Cand fata mea a desenat bulinute si floricele, cu marker permanent, pe pantofii noi ai unui coleg, ce se luse de ea, am fost bestelita in fel si chip. Ah, nici fata nu a scapat. I-am platit. Am discutat si s-a rezolvat.

anuscha2009 spune:

Am promis urmarea...........

Doamna a transmis prin copilul ,,agresoarei'' ca ma-sa sa se prezinte la scoala a doua zi (adica azi)

Reactii? Alte tipe si urlete sustinute de alte mamici binevoitoare ca mama mea este ,,sifon'' si s-a dus repede cu vorba la doamna.

viviana spune:

Astea vor fi reactiile pe care le vei obtine si la sedinta.

De ce nu ati discutat in particular? Fara asistenta?

anuscha2009 spune:

Viviana, prietena mea are aceasta intentie de a discuta in particular si cu ea si cu doamna, dar deocamdata are o perioada super incarcata la serv si nu poate.
Asteapta si ea reactii de la invatatoare.
Faza e ca ieri copiii au iesit impreuna radeau, deci nu copilul strica.

marius spune:

Hai sa le luam pe rand. Am sa plec de la realitatea existentei unui conflict. Cred ca esti de acord ca exista un conflict cu doua parti a. parinte/parinte ca derivatie
b. copil/copil

Dar esenta este existenta unui conflict intre doi parinti A si B.
Ideal ar fi sa nu existe conflictul asta si-ar dori si A si B corect?

Erori de comunicare si pozitionare, clasificare sau automatism. Partile A sau B nu identifica conflictul dintre ele ci se pozitioneaza pe partea adversa A contra B si B contra A. Ideal ar fi sa identifice conflictul dintre mine si tine. De exemplu punctul:
1 Vorbim de un adult care agreseaza copii altora

Sau ofera explicatii(justificari)de excludere potentiala a comunicarii dintre ei:

2.[...] nu sa ofer consultatii de psihologie (nesolicitate) altor parinti

intarita prin dorinta latenta (eu as face daca/sau/in cazul in care...)

3. as fi fost dispusa sa dau o mana de ajutor.
Dar asa???

Si iata prima rupere directa prin transarea/clasificarea/asocierea conflictuala partii adverse. Exista un conflict/problema dar nu este a mea ci a celuilalt.

4. de ce m-as angaja eu ca strain sa ii rezolv ei problemele?

Insa este bine pentru ca o parte totusi se intreaba (reactie a subconstientului?) daca totusi este o problema comuna, si cum ar face si de ce legand conflictul comun de rezolarea problemi particulare:
5. daca as reusi sa o ajut e posibil sa imi pot ajuta copilul??

grevate de aceeasi nesiguranta care este de asteptat:

6. Sansele de reusita sunt minime

cu justificarile cu rol de autoraspuns:

7. timpul meu prefer liber sa il folosesc in alte scopur
8. si in plus, daca acel adult doreste ajutorul sunt persoane mult mai competente ca mine care sa i-l ofere. Incepand de la psihiatri si terminand cu fundatiile pentru mame.

Dincolo de toate chiar si in acest exemplu este esential punctul 3,4 si 5 pentru ca ele subliniaza disponibilitatea unei parti de a solutona un conflict comun al lor al ambelor parti ceea ce reprezinta primul pas esential in aceasta directie.


Cum ti se pare o astfel de abordare?

---

Si ca a pun sare pe rana:
citat:
"Faza e ca ieri copiii au iesit impreuna radeau, deci nu copilul strica."

Lali spune:

Marius, off topic: faci cursuri de moderare conflicte in lumea reala ?


Edit: pentru ca esti prea tehnic

oanaib spune:

Marius, sunt de acord cu tine ca intoleranta duce la amplificarea conflictelor, dar sincer nu vad cum expunerea ta ii poate ajuta pe acesti parinti, mai ales ca din cate am citit s-a incercat deja o abordare a respectivei mamici fara nici un succes.
Indiferent de comportamentul unui copil la scoala, nu exista justificare pt ca un parinte sa agreseze verbal si emotional un alt copil. Copii pot ramane marcati si traumatizati din aceasta cauza.
Din nefericire (si o spun in mod sincer)nu toate problemele se rezolva "cu frumosul"

Mickyyy spune:

Muult prea tehnica. Am citit-o de 2 ori, si inca am dubii ca am inteles exact ce ai vrut sa spui .
Dar totusi am inteles ca te-ai axat pe un conflict parinte-parinte. Care e diferit de un conflict parinte-copil, asa cum e situatia de fata.

Mama a agresat verbal copilul, si asa a aparut conflictul parinte-parinte (adica ulterior). Daca ar fi fost doar un conflict parinte-parinte, cred ca ar fi putut fi utila o asemenea analiza. Dar acea mama loveste intai in copii. Ea nu le pandeste parintii lor ca sa se certe cu ei, ci ii terorizeaza direct pe cei mici.
Pai in situatia asta, prima si cea mai importanta chestie e sa izolezi factorul disturbator, cel putin pana la solutionarea problemei, adica sa gasesti toate solutiile posibile ca acel parinte sa nu se mai apropie de ceilalti copii. Pentru ca nu vorbim de un eveniment izolat, de o zi proasta a acelui parinte, care a rabufnit si s-a descarcat pe un copil, iar apoi i-a parut rau. Vorbim de un comportament repetitiv. Nu e la prima faza de genul, nu e primul baiat agresat, si cu siguranta alti parinti au mai vorbit inainte cu ea si nu au rezolvat nimic (atata timp cat manifestarile au continuat).