fata mea de 12 ani

buna am o fata de 12 ani care invata foarte bine ptr.clasa a-6-a,dar nu asta este problema mea cu ea.pe masura ce a crescut a devenit o fire foarte inchisa,chiar daca am comunicat cu ea,i se pare ei ca eu sunt o mica zgrip#539;uroaica ptr.ca intr-adevar am fost mai severa cu ea,ii considera pe prietenii ei cei care-i vor binele chiar daca uneori vede ca nu este a#537;a,se considera foarte matura ptr.varsta ei si nu o descurajez in aceasta privin#539;a,dar cea mai mare problema care o avem acum este faptul ca a devenit foarte nervoasa,inchisa,imi raspunde mai mereu,ceea ce pana acum nu prea a facut,se fere#537;te sa mai vorbeasca cu mine orice,chiar daca o incurajez #537;i incerc sa o mai trag de limba,intr-un cuvant a devenit foarte dificila si greu de inteles.stiu si ce prieteni are,majoritatea colegi de clasa care invata bine si de familie buna,am inscris-o la activitati extrascolare(dans si muzica),de care este foarte incantata,dar problema intervine acasa cand vreau sa stam de vorba si imi raspunde-mama nu mai sunt copil mic sau lasa-ma nu vreau sa vorbesc acum.nu #537;tiu cum sa mai fac #537;i cum sa mai vorbesc cu ea,de aceea a#537;tept sfaturi de la cineva care a mai trecut prin a#537;a ceva.

Rufus spune:

Toti parintii cu copii adolescenti am trecut prin asa ceva.
Asta e inceputul...mai sunt cativa ani pana sa vezi ca munca ta da roade.
Ce sa faci? Greu de spus.
Trebuie sa ai rabdare. Intelegere. Incredere (cat de cat...).
Copiii sunt diferiti. Ai mei pot fi intr-un fel, ai tai altfel. Nu e o reteta comuna. Totusi, exista ceva comun: ei fac la un moment dat ce vor. Sunt pusi mereu in fata unor decizii iar noi nu suntem langa ei. In acel moment conteaza ce educatie au primit. Nu-i chiar sigur ca aleg bine...dar au sanse, daca iti bati capul zi de zi cu ei.
Vor alege si rau. Sa speram cu nu foarte rau. Cand o fac, trebuie sa ne stie alaturi. Indiferent ce greseala au facut.
Am avut multe principii. S-a ales praful de ele. Ne adaptam (noi, parintii) cum putem. Din mers.
Peste un singur lucru n-am trecut pana acum. Cred ca nici n-o voi face. Peste lipsa de bun simt. Fetele mari (chiar si cea mica) mai raspund uneori...doar sotiei. Destul de rar si nu raman netaxate. Mie niciodata. Aici nu negociem.
In rest...lupte in transee.

Rufus, Tora si iadele

Carmenbr spune:

Off-topic : Rufus, aseara (la mine in State, deci acum vreo 10 ore) erau aici vreo 5 mesaje, de la Bird si de la mine. Unde au disparut? Mersi.

Carmenbr spune:

Sorry de intrebare Rufus, abia acum am vazut ce s-a intamplat.

Rufus spune:

Da, au fost probleme. Scrisesem un ditai mesajul dimineata, a plecat.
Le reluam, cand avem timp.

Rufus, Tora si iadele

viviana spune:

12 ani e o varsta magica. Plina de necunoscut si plina de intrebari. E varsta la care copiii stiu anumite lucruri, insa nu complet.
Cauta sa se defineasca pe sine. Au nevoie de mai mult spatiu intim.

La varsta asta cauta sa se separe de parinti si sa devina din ce in ce mai independenta.
E normal sa devina mai hotarata cu opiniile proprii si mai critica cu parintii.
Asta nu trebuie interpretat gresit.
Inca isi doreste contactul cu tine. Chiar daca arata ca nu mai e atat de interesanta de persoana ta in fapt are mare nevoie sa ramai in continuare sprijinul ei.

Se lupta sa isi castige autonomia. Si trebuie sa o lasi.
Vrea sa fie independenta si diferita de voi, parintii.

Citez ceva ce mi-a placut mult:
"Atasamentul sanatos seamana cu scufundarile cu un prieten; impreuna puteti admira minunatiile subacvatice si puteti verifica daca va simtiti ok.
A fi prins in capcana inseamna ca amandoi impartiti oxigenul si ca aveti nevoie unul de altul pentru a supravietui"

Da-i spatiu si comunica cu ea despre orice altceva mai putin trairile ei personale. Lasa-le sa fie numai ale ei.
Mergeti la film si la inghetata impreuna, comentati o carte sau o stire, comentati-va vecinii, rudele, ascultati muzica.
Incet, incet veti vorbi si despre intimitati cand va simti nevoia.

Nu tu trebuie sa vrei sa stati de vorba ci ea.
Ori daca esti prea insistenta si isi da seama ca vrei sa o tragi de limba se va inchide si mai mult in sine.

ela-mari spune:

multumesc ptr.sfaturi o sa incerc sa le urmez chiar daca stiu ca o sa fie putin cam dificil din cauza caracterului ei

CorinaDani spune:

undeva gresesti.
spui ca "se considera foarte matura pentru varsta ei si nu o decurajez in aceasta privinta", iar cand vrei sa stai de vorba cu ea, probabil folosesti intrebari sau un stil gen interogatoriu, cum il intrebi pe copilul mic "ce-ai facut azi la scoala, ce teme ai de facut, ce note ai luat?".
pai nu cred ca e bine asa. ori ii acorzi incredere sporita, pe masura maturitatii pe care spui ca o incurajezi, ori continui s-o tii din scurt, ca pe un copil mic (tot tu ai recunoscut ca esti/ai fost severa cu ea, te considera o mica zgripturoaica) si o vei indeparta si mai mult de tine.
plus ca e la varsta la care, daca tot spui ca se considera matura, incepe sa se identifice cu "gasca", iar parintii nu sunt intotdeauna vazuti intr-o lumina favorabila, din cauza principiilor, teoriilor "invechite". este eternul conflict intre generatii.
discuta cu ea sincer, cu cartile pe masa, spune-i ca tu esti acolo pentru ea oricand, pentru orice problema sau intrebare pe care le are, ca se poate baza pe tine.

incearca sa disimulezi cumva tot acest control pe care il exerciti asupra vietii ei. e ok sa vrei sa stii tot ce face, unde merge, cu cine se intalneste, care sunt prietenii, ce rezultate are la scoala, dar nu pune presiune pe ea sa-ti dea raportul rand cu rand in fiecare zi, incearca sa afli si din alte surse sau pe ocolite, nu intreband-o direct atunci cand e clar ca ea nu are chef sa vorbiti.

sa nu faci greseala de a-i trada increderea. de ex, daca ti-a povestit ceva si te-a rugat sa nu-i spui sotului tau, incearca sa-i respecti dorinta, sau chiar daca ii spui sotului, roaga-l sa nu se dea de gol, ca stie ceea ce ea te-a rugat sa tii numai pentru voi doua. eu asa mi-am pierdut increderea in parinti, tot cam pe la aceasta varsta, si tare greu a fost sa depasesc aceasta bariera in comunicare, pot sa spun ca nici in ziua de astazi nu o consider pe mama confidenta sau prietena mea. mi-a tradat increderea (dintr-o chestie marunta si total neimportanta, privind retrospectiv) si parca s-a rupt ceva in acel moment, am fost foarte dezamagita, rusinata, furioasa si mi-am inchis sufletul fata de amandoi.

bird70 spune:

Eu cred ca aici e problema. Voi aveti dificultati de comunicare si tu consideri ca fata ta e de vina, 'din cauza caracterului'. TU esti adultul in relatia asta, TU ai mai multa minte, TU ai mai multa experienta si TU esti in mai mare masura responsabila de felul in care relatia voastra functioneaza.

Eu cred ca faci rau relatiei voastre dand vina pe copil. Tu nu ai nici responsabilitate aici? Astepti de la ea sa fie mai matura, mai intelegatoare si mai maleabila decat tine? Poti sa astepti mult si bine .

Incearca sa sortezi ce anume este important pentru tine si insista pe acele aspecte. Nu te lupta cu orice detaliu, e o lupta pieduta si timp pierdut. Pentru mine de exemplu e foarte important sa avem o relatie civilizata, sa discutam politicos si nu accept de la copiii mei un alt fel de comunicare. Dezordinea in camera lor de exemplu mi se pare o chestie cu care pot trai. Nu imi place dar prefer sa ignor decat sa stau si sa toc copiii la cap toata ziua.

Eu incerc sa fac convietuirea noastra placuta. Sa vina copiii cu placere acasa, sa ma astepte cu placere sa vin de la lucru. Nu sa se gandeasca ca iara vine mama si incepe sa ma traga de limba, sa ma toace cu intrebari, sa ma plictisesca cu vaicareli ca nu am facut aia si aialalta, etc.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

CorinaDani spune:

bird, mi-ai luat vorba din gura, ca sa zic asa.

ela, caracterul fetitei tale este in formare. de tine depinde in cea mai mare masura in ce directie si sub ce forma se va dezvolta acest caracter.

daca relatia cu fiica ta nu este una de prietenie, de comunicare, de incredere totala, atunci incearca sa te schimbi si tu, sa fii mai maleabila, mai intelegatoare, mai toleranta. copila ta traverseaza o perioada care nu este usoara pentru majoritatea pre-adolescentilor.

schimbarile hormonale, primii fluturasi in stomac, acceptarea sau respingerea de catre grup, experientele mai putin placute de la scoala sau de la cursurile de dans si muzica - toate au rolul lor in schimbarile pe care le vezi/simti la fiica ta.

ramane o mica umbra de indoiala, sa nu te superi daca iti spun : aceasta schimbare de comportament poate surveni si pe fondul unui anturaj nepotrivit (adolescenti mai mari, care fumeaza, beau, se drogheaza, chiulesc de la ore) sau a unui abuz (de orice fel) petrecut la scoala sau la cursurile pe care le frecventeaza. chiar daca vi/ti se pare imposibil, la 12 ani multe copile au fost implicate, cu sau fara voia lor, in astfel de imprejurari nefericite.

kariguld spune:

copila ta e in parametrii, ca sa ma exprim asa... stiintific.
e intr-o perioasa de trecere de la copilarie la preadolescenta-adolescenta. cine spune ca gresesti pe undeva, ori nu are copii ori se considera parintele fara greseli.
orice parinte greseste, oricat de bine intentionat si super pregatit este.
perioada de preadolescenta este una dificila tare. nu ptr toti copii, dar ptr cei mai multi. parintii trec undeva pe locul 38,9 in spate iar in pe primele locuri urca prietenii si idolii lor. parintii sunt plini de greseli, de neantelegere fata de ei, sunt rai, egoisti, nu au timp, sunt depasiti si expirati. iar prietenii sunt cei mai cei, idolii exemple demne de urmat.
ei, si aici imi place mie cel mai mult. ca eu ca parinte, depasit si expirat din coada clasamentului trebuie sa am atata abilitate si intelepciune incat sa ma strecor neobservata sa inclin iarasi balanta.
sa stiu cand sa tac si cand sa vorbesc, sa anticipez ce urmeaza sa se intample ( ca doar sunt gaina batrana si am ceva experienta cu propriul meu copil) sa raman prietena cu el si sa-i ofer tot timpul umarul.

mai e nevoie sa spun ca-i dau dreptate lui nea´ Rufus?

sfaturi universal valabile nu exista, aplicabile la toti copii. te adaptezi din mers, ramai prietenul copilului, nu faci presiunui, si esti mereu cu garda sus.