Un sfat de la parinti - va rog

sunt mama de baiat de 8 ani si am o mare problema cu sotul meu.cand vine vorba de pedepsit copilul sau cand il cert ptr.ceva gresit si incerc sa-l corectez mereu.sotul meu intervine si-i ia mereu apararea.am incercat tot felul de metode.uneori chiar l-am lasat pe el sa se descurce in anumite imprejurari,dar tot la mine venea si ma intreba cum sa procedeze si,ptr.a nu-l afecta pe copil,ii raspundeam sau cand nu asculta copilul de el,ma punea pe mine sa-l pedepsesc(eu fiind un pic mai severa)dar bineinteles ca il lasam tot pe el sa gaseasca solutia.nici nu stiu cum sa mai procedez ptr.ca sotul meu realizeaza ca baiatul a gresit dar el este mai milos si de aceea procedeaza asa.cine ma poate ajuta astept sfaturi.multumesc.

CorinaDani spune:

mai in gluma, mai in serios, ai putea sa incepi prin a-ti "pedepsi" sotul atunci cand nu stie sa fie consecvent si sa aiba aceeasi atitudine ca tine vis-a-vis de educatia copilului.

incearca sa corectezi greselile copilului atunci cand tati nu e de fata, pentru a nu avea posibilitatea sa intervina.

dar cat de neascultator e baiatul tau, cat de des trebuie sa-l pedepsesti, cu ce anume greseste si il corectezi mereu ? da-ne cateva exemple, pentru ca asa cum ai pus tu problema, la modul foarte general si fara prea multe detalii, e greu de presupus ce se intampla, de ce sotul tau are aceasta reactie, samd.

pe de alta parte, e posibil ca tu, fiind mai severa, exigenta, perfectionista, sa ceri prea mult de la un copil de 8 ani. poate ca si pe sot il enerveaza "cicaleala" si ii ia apararea copilului...e posibil orice, ne putem gandi la n variante in conditiile in care tu nu dai suficiente detalii sau exemple, ca sa ne putem forma o imagine de ansamblu...

Laura25 spune:

Stiu ca multi sunt de parere ca parintii trebuie sa faca front comun impotriva copilului, indiferent daca au sau nu dreptate, dar mie asta mie se pare o prostie. Daca eu m-am enervat si mi=am pierdut cumpatul (sau sotul) si ma apuc sa pedepsesc copilul aiurea , sau interpretez gresit o situatie, nu am toate datele problemei, dar ma apuc de dat verdicate et, etc ... as prefera ca sotul meu sa intervina si sa ia apararea copiilor. Si reciproc, daca el o ia razna, eu simt nevoia sa apar copiii, nu sa ii tin isonul doar pt ca asa scrie in nush' ce carte de psihopupu ca trebuie sa faca parintii. Si copiii au nevoie de un ajutor atunci cand sunt nedreptatiti. Mai ales ei, care sunt mici si nu au inca mecanismele necesare sa se aparare in fata abuzurilor (fizice, de putere etc) parintilor.
Asta nu inseamna ca daca cei mici au gresit, tati le zice ca nu e ok, eu intervin sa ii pup si sa le zic ca tati abereaza. Dar in situatiile in care abereaza (sau exagereaza), intervin in favoarea lor.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me