De la ce varsta fara un adult in preajma?(4)

Tilia spune:

La 6 ani un copil obisnuit ar cam trebui sa stie sa numere cel putin pina la 10, sa recunoasca litere (nu neaparat sa citesca dar este posibil), sa stie culorile, forme geometrice simple, sa stie nume de animale si flori, zilele saptaminii, anotimpuri, partile corpului, sa isi poata exprima starile sufletesti in termeni simpli, sa poata descrie camerele unei case sau hainele cuiva...
Trebuie incurajati sa petreaca timp cu cei de virsta lor, sa le citesti mult, jocuri de fel de fel, plastilina, construit, etc.


Asta asa in general...



"The surest sign of intelligent life in the universe is the fact that none of it has tried to contact us". Calvin and Hobbes

[/quote]

Mi se pare f. putin, avand in vedere ca la nastere aveam capacitatea de a invata 7 limbi la nivel nativ.

Parca-i prostim pe copii, lasandu-i sa se joace cu p+ta-n nisip cam tot timpul, pe principiul ca invatatura e un chin.

OanaP spune:

Bineinteles ca muuuulte pagini au fost folosite de participanti pentru a se "pieptana" pe ei insisi sau pentru a-i scarmana pe cei ce nu se incadreaza in tiparul lor.

Foarte multi parinti care sunt beneficiarii unei singure experiente, in speta a lor, (si care daca lor le-a folosit) au impresia ca sunt indreptatiti sa o sustina pana in panzele albe ca fiind cea mai buna. Multi revin dupa cateva pagini (sau zeci) si spun ca ar fi doar o recomandare, insa indarjirea de care dau dovada in sustinerea punctului lor de vedere face ca acel statut de "recomandare" a experientei sa fie doar declarativa. Desi numai cu o singura experienta, a lor dupa cum spuneau, in loc sa isi studieze copilul si sa identifice varsta la care i se potriveste scoala, se amagesc cum ca daca le-a fost lor bine, automat va fi bine si pentru copilul lor. Poate daca au noroc, asa va fi, dar cat te poti baza pe noroc? Toata lumea declara ca vrea binele copilului, dar unii o fac fara sa fie atenti, iar altii sunt atenti la copii lor. E ca si cum ai spune ca e normal sa vrei ca al tau copil sa treaca strada unde e stupul cu miere (sa zicem) si treci strada fara sa te asiguri si pur si simplu ai noroc ca nu vine nici o masina, iar alti parinti se aigura inaite de a trece strada.

Ce ma uimeste insa necontenit de cand sunt pe acest forum, este ca multi parinti devin din ce in ce mai duri, mai intoleranti. In loc sa incerce sa inteleaga de ce acea persoana face niste lucruri cu care nu sunt de acord (de ex. sa se gandeasca in ce conditii totusi si-ar lasa copii sa faca acele lucruri), resping imediat ideea si vorbesc despre drobul de sare. In fapt este vorba de fricile fiecaruia, sunt niste riscuri la care dansii se gandesc, dar a caror probabilitate in realitate este foarte mica. E mult zgomot pentru nimic. E chiar atat de greu sa se inteleaga ca Gauss a descoperit un clopot din atatea statistici cate a facut? E chiar atat de greu sa se inteleaga ca puteti sta de vorba cu un om de la capatul curbei? Toate lucrurile/evenimentel/persoanele suprinse in clopotul lui Gauss sunt normale si firesti.

Ma intreb oare un parinte intolerant prin modul de exprimare al ideii, frecventa cu care o repeta si care cateva pagini mai incolo mentioneaza in jumatate de rand ca de fapt ce sustine e o recomandare, iar apoi revine obsesiv la cat de nemaipomenita e experienta lui care ar trebui urmata si de altii, oare ce ar putea sa isi invete copilul? Cred ca acel copil, daca nu are habar de ce e ala un principiu (si in functie de cat de mult conteaza un principiul pentru el) va deveni un om cu 2 fete, facand declaratii care sa acopere ambele fete ale monedei, sa iasa mereu la suprafata, incapabil sa se cunoasca pe el insusi asa cum este. Dar nici o problema, intotdeeauna se va gasi altul mai breaz care sa il incalece si uite asa se ajunge la bulgarele de zapada. Fie va creste in intensitate atitudinea duplicitara, a tehnicillor aferente, fie va creste numarul aliatilor. Va cresteti copii cu teama in ei, teama ca va fi dominat de un altul, de aici si concurenta, competitia.

Felicitari celor care au reusit sa trateze cu umor atitudinea unora de pe topic!

Tilia spune:

Ingineri.

E varianta modernizata a atelierului, mai stiti, crosetam, tricotam si faceam salata de fructe?

Tilia spune:

Nu numai ca stiu, dar multe dintre fete chiar simt pe propria piele. Varsta primei menstruatii a scazut dramatic, cred ca-i sub 10 ani.

OanaP spune:

La scoala aveam o colega. In toti cei 8 ani a fost:
- cea mai desteapta (mate, romana, fizica, chimie....)
- cea mai frumoasa si cea mai inalta
- cea mai talentata la sport, desen, lucru manual
- la muzica amandoua eram varza, ca profu' era un dur, dar ea se salva cu teoria, eu insa nu
- cea mai, cea mai, cea mai

Voiam sa fiu ca ea macar dpdv al inteligentei. Nu am putut, din cauza ei din clasa 2-a pana intr-a 6-a rezultatele mele au fost mediocre (mai putin la liniuta 3 unde tineam aproape). In clasa a 7-a s-a intamplat ceva deosebit. Nu stiu ce, dar am fost revelatia clasei, am ajuns in primii 9 (din 38). Dupa ce mi-am socat colegii am aflat ca ea era mai mare cu 1.5 ani. Pai puteam eu sa incerc mult si bine (eu fiind cea mai mica din clasa) sa ajung ca ea. E buna diferenta de 2 ani intre copii? Depinde de copil, depinde ce invata, depinde de parinte cum il ajuta sa treaca peste hopuri. La o privire superficiala s-ar putea spune ca pentru mine a fost daunatoare diferenta, dar colega asta m-a invatat ce e aia perseverenta, m-a invatat sa fiu atenta la detalii, m-a invatat sa simt oamenii. Si asta fara sa vreau, iar eu invatam astea fara sa stiu ce faceam. In tot acel timp am acumulat altfel de informatii. Per total am iesit mai avantajata decat multi colegi de-ai mei. Intalnindu-ma dupa 10 ani cu colegi din clasa, am ramas uimita de cat de tineri si lipsiti de vlaga erau. Colegii aia mai destepti pe care ii divinizasem aveau o atitudine precum parintii mei!

Concluzia e ca nu stiti in ce fel actioneaza asupra copiilor vostri colegii lor. Nu pentru ca nu ar vrea sa va spuna, dar si pentru ca la varsta aia nu isi dau seama ce se intampla. Ceva tot acumuleaza, acumularea fiind cel putin egala cu cea informationala, numai ca e de alta natura.

Depinde de fiecare dintre copii-parinti (ca echipa) sa intoarceti un dezavantaj in avantaj. Nu este nimic alb si negru.

OanaP spune:

Apoi multi parinti au motivat ca prefera sa nu isi dea copilul mai devreme la scoala pentru ca s-ar confrunta cu copii de varsta mai mare. Ce se intelege din asta:
- parintele e complexat de ideea ca al sau copil o sa fie pus in inferioritate de altii (eventual daca se poate ar fi mai bine sa ii puna copilul sau pe altii in inferioritate mai mult sau mai putin direct);
- parintele vede scoala doar ca un loc unde se toarna informatii in copil si cam atat (parintele nu vede si valoarea conexiunilor interumane sau studierea atitudinii altor copii);
- parintele vede scoala ca pe o competitie (nu ca pe o colaborare).

Daca parintele simte lucrurile de mai sus, atunci copilul le va prelua.

Totusi este o mare diferenta intre parintii care spun ca ei doresc sa isi duca copii la 8 ani la scoala pentru ca asa le va fi bine copiilor lor (nu pe motive de dezvoltare emotionala sau altele) si cei care nu vor sa isi victimizeze copii de 6 ani. Se stie ca invatamantul traditional incurajeaza competitia. Dar in Romania exista alternative: Step by Step si Waldorf. Ambele incurajeaza colaborarea, responsabilitatea, comunicarea si dezvoltarea personala si alte trasaturi pe care noi romanii nu prea mai punem pret (probabil astea fiind trasaturi demne de handicapati). Daca tineti intr-atat de mult la copii vostri, de ce nu va informati si despre acest sitem? Si ca sa ating si sub-subiectul legat de clasa 0, daca ar ramane in cadrul scolii, parintii copiilor ar avea posibilitatea sa se adune si sa discute despre infiintarea unei clase de Step-by-Step, intrucat asta se poate face daca se aduna 17-18 copii.

Ce se intampla in fapt in invatamantul traditional? Parintii sunt focusati pe informatie, copii sunt ciuntiti de a se cunoaste pe ei insisi ca un tot si li se ofera doar cometitie si informatie. Sa zicem ca sunt buni si acumuleaza informatii, ajung bine, dar in momentul ala sis dau seama ca au nevoie de tot soiul de cursuri de dezvoltare personala, de lucru in echipa, de comunicare. De ce? Pentru ca in loc sa le invete cand a trebuit (ca daca le invatau atunci erau handicapati) ca adulti au ajuns niste subdezvoltati emotional. Pentru ce trebuie sa inveti 20 de ani sa faci competitie cu ceilalti cand studiile arata ca intr-o companie, cei mai apreciati colegi (de catre colegi si de catre angajator) sunt cei care pot lucra in echipa (romanii fiind recunoscuti pentru individualismul lor).

CE ANUME AVETI DE GAND SA VA INVATATI COPII? VREI SA II CRESTETI OAMENI SAU ROBOTI? TINETI CONT CA EXISTA ROBOTI MAI PERFORMANTI DECAT OAMENII.

OanaP spune:

Insa dintre atatia parinti am observat unul tare deosebit. Pentru mine, cel mai responsabil parinte, tenace, ce isi pune intrebari in mod constant, care incearca sa intelealga cat de multe aspecte/fatete (si pe toti participantii pe acest topic), care nu se burzuluieste si nu eticheteaza (desi unii au impresia ca o face, dar de asta e dezavantajul scrisului de mesaje, ca din 10 randuri nu putem face un profil psihologic precum in romane) si da dovada ca este o persoana echilibrata este oanap85.

Tot respectul! Pentru mine ea este modelul de mama adevarata. Simt ca isi trateaza copii cu egalitate, nediferentiindu-i. Si de unde intuiesc asta? Pentru ca nu s-a burzuluit la nici una dintre voi, indiferent cat de rele ati fost cu ea. Voi ati putea ramane atat de calme daca cineva vi s-ar vi adresat asa cum v-ati adresat voi?
Si daca alta mamica a laudat-o, nu a trimis mesaje de "piepteneala".
Incercati sa intelegeti ce am scris in acest paragraf, incercat isa intelegeti contextul, incercati sa intuiti psihologia.

Cati dintre voi aveti puterea ca inainte de a trage concluzii pripite sa intrebati si sa va lamuriti temerile? Cati dintre voi aveti rabdarea de a gandi inainte de a scrie si a arunca cu vorbe? Daca sunteti atat de pripiti in a trage niste concluzii referitoare la cum actioneaza oanap85(sau oricine altcineva), cat de siguri sunteti ca nu sunteti pripiti in ceea ce priveste deciziile legate de copii vostri? Credeti ca pe ei ii scutiti de atitudinea pe care o aveti? Credeti ca pe proprii copii ii tratati altfel decat o tratati pe oanap85? Mai ganditi-va.

Daca eram rautacioasa, as fi tacut si as fi ras in barba: uite si la astea cum isi educa copii. Las' ca eu ii educ mai bine pe ai mei, o sa fie persoane echilibrate si o sa le-o ia inainte pe termen lung. Dar nu am facut-o.

Si nu uitati, e doar un punct de vedere. Tot ce trebuie sa faceti e sa cresteti niste copii echilibrati, dar daca voi insiva nu sunteti persoane echilibrate ca sa stati drept exemplu, copii vor trebui sa se ajute singuri.

buflea spune:

Puah ! Al meu, pe langa toate astea, are si un cosh de pubertate fix in frunte ... nu cred ca multi copiii de varsta lui au si puroiul sclipind alb in varful lui ... si eu cred ca asta mi se datoreaza, ca l-am dat mai tarziu la scoala ca sa il apuce acneea inaintea tuturor, yeah baby !!!

P.S. Michelle, imi cer scuze pana sa apuci sa te enervezi ... nu te supara pe mine, te rog ... stiu ca am dat la gioale, sper din suflet sa ai simztul umorului si sa nu o iei personal ...

columbiana spune:

MLS, uite, suntem in aceeasi oala, cu copiii cu acelasi diagnostic, dar mi-e tare greu sa inteleg cum poti spune ca n-ai cum s-o ajuti.

Eu nu inteleg cum spui tu ca nu ai cum sa-ti ajuti fata sa citeasca in engleza, eu citesc si ma `scolesc` cot la cot cu copilul in quebecoasa (un dialect verbal al francezei, scrisul e identic, partea orala insa extrem de diferita si cam greu de asimilat) si e in clasa a sasea.

La patru ani a'meu nici macar nu vorbea...nici un cuvint; acum e in primul an de scoala secundara ( a sasea) la o scoala foarte buna, privata. Nu cred ca va rezista mai mult de anul asta in scoala unde e datorita unor factori externi unde eu nu am cum interveni, din pacate.

Dar nu conteaza, am cistigat un an de liniste in care el progreseaza, se autoresponsabilizeaza, se maturizeaza;....la anul ma voi muta la alt capat de Montréal cautind alta scoala, publica, unde sper eu ca-i va merge bine. La note e la acelasi nivel cu ceilalti, la media clasei...si asta pentru ca eu sunt linga el tot timpul; fac toate lectiile cu el, zi de zi, ii urmaresc orarul, materialele, prezentarile, rucsacul, incepind de la prescolara (acum adun material de pe internet pentru o prezentare despre beduini/popoare migratoare la istorie);
l-am dus la toate terapiile si sporturile posibile, sunt prietena, mama, totul pentru copil, si rezultatele se vad. Noi suntem 100% romani, nu am francofon in casa, cum il ai tu pe tatal fetei, in prezent am ajuns la nivelul unde ma corecteaza copilul la pronuntie, dar comentariile la franceza le facem amindoi: citim amindoi toata lectura, lectiile/cartile/bibiliografia copilului. Iar ajutorul barbatului meu in cresterea copilului e 10%, in medie. E drept ca am facut de comun acord alegerile, el e providerul financiar in casa dar nu e niciodata acasa, deciziile le iau singura, el de obicei doar isi da acordul...(jobul meu il tin pentru ca ma avantajeaza ca orar sa ma ocup de copil si pentru ca-mi place foarte mult ce fac, mai putin financiar).

Stiu ca nu suntem toti la fel, cred ca ti-e greu, dar sa spui ca nu ai cum sa-ti ajuti copilul sa progreseze la scoala, sa citeasca in engleza, sincer, mi se pare greu de crezut.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

msl1 spune:

Situatia noastra nu se poate compara; daca tu iti permiti sa il duci la terapie eu nu imi permit; de la stat nu beneficiaza de nimic si crede-ma am facut tot posibilul sa beneficieze de ceva, ei nu considera ca este autista destul ca sa ii dea ceva; iar eu nu stiu cum sa o invat sa citeasca in engleza habar-nam cum nu am pregatire pedagogica;nici eu nu stiu cum am invatat sa citesc in engleza nu imi amintesc; poate sa ii angajez un tutor cind mi-oi permite asa ceva.Ah si pe tata-so nu il intereseaza sa se ocupe de ea deloc, il doare-n 14 fix de ea.