Responsabilitatea "dumnealor"
Raspunsuri - Pagina 8
michelle-usa spune:
anca_a,
poate si argumentezi dece imi dezaprobezi mesajul si imi dai citeva sfaturi...
sper ca nu te-ai luat doar de cuvintul "responsabilizez"...si sa-mi amintesti de vechile mesaje, cand spuneai ca il "dresez".
michelle
Daiopri spune:
rrox3
nu are legatura, ca nu de pierdut ziceam. Eu aici am noroc ca in general le gasesti la pierdute la scoala.
Ma refeream la responsabilizarea in general. Si da cred ca ai dreptate, chiar ma gandeam sa incerc invers, sa isi "castige" timpul la calculator de exemplu.
Din pacate trebuie sa recunosc ca si eu obosesc repede si daca se miorlaie sau ma cicaleste
cedez
Multam de sfaturi
Numai bine tuturor
Aqai spune:
Michelle, da' tu crezi ca astia mananca cum vreau eu? vai de capul meu in ce feluri le combina....
maru spune:
vin sa va fac in ciuda:
11 ani in urma, clasa I, ( nu la mine la clasa, eu aveam a doua,ci la o colega f de treaba, f sufletista)
facem ghiozdanul o saptamana zi de zi impreuna pana prinde copilu spilu cu rechizitele.
vine a doua zi de scoala, treaba merge ca pe roate, vine vineri, imi aduc aminte la 9 ca pruncu are lucru manual si io nu i-am pus in ghiozdan platilina, prosopelu, placuta etc... (doar nu mai faceam io geanta de o saptamana, nu? nimic nu se intamplase ca sa ma apuce acu disperarea). Trimit pe Vasilica de la mine din clasa repede la chioscu din colt sa cumpere rechizitele respective, le iau asa, cu eticheta pe ele si fug la clasa pruncului. Imi cer scuze de la dna Dina, imi trantesc o tona de cenusa in cap ca ce mama iresponsabila sunt, femeia nu zice nimic, io ma infig la masa copilului sa ii dau cele de trebuinta si shock! copilul lucra cu plastilina, alea alea, de acasa. Suparat foc, ca am indraznit sa nu il cred in stare sa isi faca singur geanta!
9 ani mai tarziu, de data asta scoala in Canada
cruis spune:
trebuie sa-l scoatem in evidenta si pe vasilica, eu cred ca a fost foarte responsabil si el! :D
maru spune:
am revenit
Clasa a 9-a, in Canada de data asta.
vine acasa si e fiert. Ce s-a intamplat? nimic, lasa-ma in pace!
ok, sun la scoala si aflu
ah, daca vrei sa stii, mi-am uitat tema la history si am fost pus in detentie. Teachera m-a crezut ca tema e facuta, de aia nu mi=a dat nota, dar m-a trimis in detentie.
oh, manca-l-ar mama de baiat! pai vin sa te pup si da telefonu sa sun neamurile in tara, sa ma laud ca am baiat care a stat la mititica, la noi in familie nimeni nu a fost la inchisoare, sa aiba "studii superioare".
Mooooom, stop, sunt prea suparat sa am chef de glume!
suntem in clasa a 12, nici o tema uitata!
Lucruri uitate... eu nu cumpar nimic sa le inlocuiesc. IN general aranjam lucrurile ca pruncu sa nu aiba ocazia sa uite. La scoala are dulapu lui, in care mai lasa una alta, dar de frica sa nu le uite, cara tot ca melcu. Asa ca anu asta i-am luat rucsac pe roti
viviana spune:
Responsabilizarea se face incet, cu pasi mici. Fiecare varsta are specificul si limitarile ei.
Se poate incepe cu implicarea copiilor in diferite activitati casnice usoare. Implicarea asta nu numai ca il face sa simta ca apartine unui grup (cel al familiei) insa il si valorizeaza in sensul ca se simte important in interiorul familiei.
Mai tarziu le pot fi date diverse sarcini in afara casei - mici cumparaturi si comisioane. Sarcinile astea trebuie terminate cu laude si multumiri din partea parintilor.
Cand este destul de mare putem recurge si la negocieri - stabilim misiunile impreuna, fara constrangeri constiente sau inconstiente.
Sa nu uitam ca si informatia pe care o dam copiilor este tot o forma de responsabilizare.
Cam asa zice la carte.
Scopul este sa crestem tineri independenti care sa se poata exprima liber.
Eu cand m-am "inhamat" la treaba asta de-i zice cresterea si responsabilizarea copilului am facut o gramada de greseli.
Am bolduit mai sus chestia aia pentru ca atunci cand negociam cu fii-mea am avut tendinta sa "o fac din vorbe" pentru ca mie asa mi se parea corect 
.
Pana cand copilul mi-a spus: "nu mai negociem nimic niciodata ca stai calma, spui cuvinte care ma fac sa fac ca tine si nu cum vreau eu"
Banii - ca trebuie sa-i responsabilizam si cu asta, nu?
Cand era fii-mea in clasa a III-a au primit banii inapoi pentru o excursie de 2 zile care nu s-a mai facut. Ea a dat toti banii unui alt copil care dorea sa-si cumpere bicicleta. Am vorbit cu mama copilului respectiv rugand-o sa ne intalnim pentru a mi-i inapoia.
M-a refuzat asa ca am ramas cu buza umflata.
I-am tinut un speech fii-mii si i-am explicat consecintele logice.
Deci intr-o prima faza am trimis-o la cumparaturi cu o bancnota de 200 lei (nu am avut mai mici). I-am zis sa ia ulei si paine si sa se intoarca cu restul.
A aparut in usa tarand o gramada de plase dupa ea, radiind de fericire:
"Sa nu te superi, da' am cheltuit toti banii. Am cumparat pentru casa. Am facut cum ai spus tu. Nu am cumparat nici dulciuri si nici nimic pentru mine. Am tinut cont de nevoi si nu de dorinte. Mai intai nevoile si apoi dorintele - asa ai zis tu."
Asta fuse prima lectie... ratata.
De atunci, de cate ori pleca in excursie i-am dat intotdeauna bani de buzunar, mai multi decat ar fi trebuit, specificand clar: ti-am dat atata ca sa ai la tine in caz de urgenta. Dar, cheltui suma asta si cu restul vii acasa. Daca vii acasa cu tot ce ti-am spus iti voi da o suma din ei pentru pusculita, daca nu, iti voi lua din pusculita suma ce lipseste.
Discutia a fost mai lunga pentru ca am stabilit, totusi, niste repere.
Cert e ca s-a invatat sa cheltuie cu masura si imi aduce restul pana la ulitmul banut. Daca pleaca pe undeva intotdeauna vine acasa cu rest din suma de cheltuit. Rest care merge la pusculita.
Zilele trecute m-a rugat sa o insotesc la primul ei curs particular de engleza. Dupa ce ne-am suit in tramvai am constatat ca ambele portofele electronice sunt 0. Si al meu si al ei. Il folosise donsoara si pe al meu. M-am enervat. N-am mai facut blatul din liecu.
Asa ca i-am zis ca daca la intoarcere o prinde controlorul, amenda o va plati din pusculita. Ca e responsabilitatea ei sa aiba grija de card.
A venit pe jos.
Numai la chestia asta cu banii aplic anumite constrangeri. Nu am gasit alta metoda care sa i se potriveasca.
Dar...
(Azi are la pusculita 2000 si ceva de lei. 80% din ei sunt obtinuti din burse scolare si din ce a primit cu diverse ocazii de la soacra-mea si de la nasa ei.)
De cate ori nu sunt de acord sa-i cumpar ceva (pantofi prea scumpi, ghetute cu tocuri kilometrice, bluze prea flu-flu) aud asta:
"Chiar daca nu ma lasi, o sa-mi cumpar din banii mei. Si nu o sa ma poti opri. "
Deci a naibii pusculita a devenit un fel de element de santaj intre noi.
Momentan are doar 14 ani si nu are destul sange sa faca asta. Dar mai incolo?
De aia, zic eu, ca aceste constrangeri mici sau mari, se intorc impotriva noastra.
Mai devreme sau mai tarziu.
--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
viviana spune:
Moama, ce mesaj kilometric a iesit!
Parca n-ar fi asta rolul cafelutei de dimineata.
--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
viviana spune:
Am luat bluza fii-mii sa o pun in cosul cu rufe.
Cum mei, sa porti bluza cu eticheta din carton agatata de gaica interioara?
Cum?
N-o fi gadilat-o, n-o fi zgariat-o?
Ne!
Am pus-o la loc pe umeras. O mai poate purta o data.
Astept ziua de maine.
O da jos au ba?
--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
mamitzica spune:
Eu ii amintesc copilului in fiecare dimineata-nu uita sa aduci jacheta,ghiozdanul si pe Alex(adica pe el) acasa!!!