Cum sa depasesc momentul?

Aseara am cazut cu copilul in brate si piticul s-a lovit usor la cap. El a plans 5 minute, eu plang continuu de aseara. Eu ar fi trebuit sa il ingrijesc nu sa ii provoc suferinta, daca oricine altcineva ar fi facut asta nu s-ar mai fi atins niciodata de copilul meu. Sunt paralizata de teama ca va trebui sa il iau in brate, ca ramane singur doar cu mine. Ma sufoc doar la gandul ca va trebui sa ies cu el din casa sa il duc la gradinita. Cum trec peste frica asta ingrozitoare? Ce sa fac sa nu ma mai simt atat de vinovata?

marius spune:

Dar de ce trebuie sa il iei in brate? Si daca merge la gradinita care este defapt problema? Mii de copii merg la gradinita in fiecare zi, nu? Poate ar trebui sa-ti canalizezi atentia pe viata de zi cu zi?


www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

mami_stefi spune:

Si eu ma simtem vinovata de fiecare data cand patea ceva Stefan.Plangeam mai rau ca el si fara sa vreau ii insuflam si lui aceasta teama a mea.
A cazut de nenumarate ori din pat/de pe scaunel,a dat cu capul de masa,a cazut pe strada/in parc,s-a lovit in manerul bicicletei si cate si mai cate.
Cu timpul mi-am dat seama ca daca sar repede si ma agit,il sperii pe el mai tare.Nu ma intelege gresit,nu stau indiferenta,dar nu ma mai reped sa vad daca e bine,nu mai incep cu vaicareli gen 'Vaaai,Stefanuuut,te-ai lovit!'.Ma duc la el calma,incerc sa il linistesc sa nu planga si il intreb unde si daca s-a lovit,iau masuri necesare (inlaturat obiectul care i-a cauzat lovitura,spalat rana daca e cazul si pansat,etc) si ii explic ce si cum a gresit de s-a ajuns sa se loveasca.

Daca inainte plangea si o ora cand se lovea putin,acum maxim 5 minute plange si apoi 'se lauda' ca a facut 'buba' si arata tuturor unde si cum a facut si spune ca nu mai sta pe scaunel(de ex.).Chiar imi aduc aminte ca acum ceva timp cand eu inca aveam treaba cu temerile mele,Stefan cazuse de pe coltarul din bucatarie si eu val-vartej 'Esti bine?','Unde te-ai lovit?','Nu mai plange mami,va fi bine!'(desi el nu plangea ) si se uita bietul copil la mine,imi ia fata in manutele lui si imi zice dand din cap in semn de negatie 'Mami,nimica!' .

Cred ca asta ar trebui sa te sperie pe tine mai tare.Daca te agiti mereu si te gandesti mereu cu ce,unde,cum s-ar putea lovi,nu faci altceva decat sa ii induci si lui aceasta teama.Ii va fi frica sa stea singurel in pat,sa coboare singur scarile,sa stea pe scaunel,etc.Gandeste-te la asta de fiecare data cand se loveste.Du-te la el calma si ii vorbesti,il mangai unde s-a lovit,il pupi si ii spui calm de ce s-a ajuns acolo si unde trebuie sa fie mai atent data viitoare.

Iar tu nu ai de ce sa te simti vinovata.E firesc ca un copil sa cada,sa se loveasca.Iti amintesti de copilaria ta cand probabil in fiecare vara erai cu genunchi juliti?
No si poate cineva sa iti garanteze ca fiind cu alte persoane nu se va lovi? Asta nu inseamna ca persoana respectiva nu are grija de el.Un copil se poate lovi si stand in pat.Ia o jucarie si si-o tranteste in cap.Na,e vina cuiva?

Relaxeaza-te! Esti o mama minunata !

Lillo spune:

Problema nu e ca merge la gradinita, merge deja de ceva vreme, ci ca eu trebuie sa il duc. Si in clipa asta nu ma simt capabila sa am grija de el asa cum trebuie mai ales in afara casei.

viviana spune:

Nu cred ca exista vreun parinte care sa nu-si fi facut astfel de mustrari de constiinta.

A fost un accident si a trecut.
Nu e o solutie sa te invinovatesti si sa-ti spui ca s-ar fi putut intampla mai rau sau ca se va repeta.

Mai multe accidente se intampla in casa decat in afara ei.
Asa ca mergi linistita, cu copilul de mana la gradi.

Poate te ajuta sa spui cum anume ai cazut.



--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

anya spune:

Eu mi-am zgariat ieri copilul. Se sucea si invartea si a nimerit aiurea intr-o unghie de-a mea. A plans, se vede urma...Mi-am cerut suze si mi-am pedepsit unghia si am taiat-o . Chestii din-astea se pot intampla des. Accidente mai mici sau mai mari se pot intampla. Nu e ok sa stam cu drobul de sare deasupra capului.
Poti sa analizezi putin situatia, daca vrei. De ce ai cazut? Nu ai fost atenta sau ai ametit? Daca nu ai fost atenta - de acum vei fi. Daca ai ametit si ti s-a mai intamplat, fa niste analize poate e vreo anemie. De acum, ca e baiat mare poate merge pe jos la gradi (daca tu cazi, copilul nu pateste nimic, nu?).
Eu zic sa ai mai mare incredere in tine. Pana acum cum te-ai descurcat? E vorba doar de cazatura de acum sau de ceva mai mult? Nu trebuie sa raspunzi pe forum. Analizeaza si daca este ceva mai mult decat aceasta intamplare poate e bine sa discuti cu un psiholog, pentru ca aceasta neincredere in fortele tale are un motiv mai puternic si poate duce la probleme mai mari decat dusul la gradi.

oanaib spune:

Buna Lillo,

Nu vreau sa te superi pe mine, dar asta nu este motiv sa intrii in panica asa de tare. Eu ma gandesc ca esti o fericita ca asta e cea mai grava problema pe care ai avut-o cu puiul tau si din cauza asta reactionezi asa. Daca Doamne fereste ar fi trebuit sa petreci saptamini intregi prin medici si spitale si tratamente chinuitoare, sa-ti vezi copilul plangand de atitea perfuzii si injenctii ce faceai?
Ca si mame este de datoria noastra sa ne intarim si sa trecem peste angoasele noastre fara ca cei mici sa ne simta aceste stari. Numai asa ii putem creste niste copii curajosi care sa nu se teama de o mica cazatura si sa stea restrasi de frica sa nu pateasca ceva.

Lillo spune:

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri si pentru incurajari.
Nu stiu exact de ce am cazut...am incercat sa trec de pe trotuar pe o alee cu dale, era intuneric si cel mai probabil nu am apreciat corect diferenta de nivel.
Anya in zilele bune as zice ca nu sunt chiar cea mai rea mama pe care ar putea sa o aiba copiii mei, dar am si zile in care ma simt vinovata ca nu pot face mai mult pentu ei. Azi nu e una din zilele bune...
Am reusit sa fac 5 pasi cu el de mana si sa il duc cu un taxi la gradi.

sorana spune:

Accidente se intampla oricui. Fi-mea si-a rupt clavicula la 2 ani cazand de pe un scaun cu taica-su fix langa ea. Cica s-a aruncat atat de repede de pe scaunul ala ca, desi a intins mainile spre ea, nu a apucat sa o prinda.
Si nici nu se pune problema sa nu-l mai las cu ea. Cine crezi ca alearga dupa bicicleta si in ziua de azi?
Cazaturi a tot avut, pe astea nici nu le mai bag in seama, cata vreme rezultatul a fost doar o zgarietura sau vanataie.
Tu cand erai copil nu ai cazut? Eu eram mereu zgariata in genunchi si coate.
Poate il convingi sa mearga de manuta pana la gradi "ca e baiat mare acum". Zic si eu .... doar asa, ca sa nu mai mergi cu el in brate.

Si inca o intamplare de pe la 4 ani. Bona o ducea in brate pe scari, cand veneau de la gradi. Aflu si eu intr-o zi si "o cert" pe bona, chiar nu cred ca mai era cazul de luat in brate la 4 ani. A doua zi imi povesteste bona ca, bineinteles, fi-mea s-a cerut in brate si bona i-a zis ca n-o mai ia, ca e mare "ce, mama te mai ia in brate pe scari?". Iar raspunsul Monicai "Mama nu, dar tata da, ca e fraier" .

AgnesLuca spune:

Lillo, cred ca prin framintari din astea trecem cam toate mamicile, din cind in cind. Sa stii ca mama perfecta nu exista si copilul nici nu are nevoie de asa ceva. O mama "suficient de buna" ii este de ajuns !

In afara de accidentul descris, care sunt problemele pe care ti le mai reprosezi ?

Lillo spune:

Agnes nu imi reprosez chestii majore. Nimicuri, unde nu sunt ferm convinsa nici eu care e calea de urmat, de exemplu cantitatea de dulciuri consumate sau timpul petrecut la desene, sau situatii in care stiu ca as fi putut alege altceva(au voie sa bea apa din frigider de ex si daca se imbolnavesc ma invinovatesc desi stiu ca nu doar apa aia i-a imbolnavit). Dar acum e diferit, credeam ca e in cel mai sigur loc posibil si totusi l-am lovit, eu stiam(sau ar fi trebuit sa stiu) ca trebuie sa fiu atenta si nu am fost.