Spulberarea viselor (avortul spontan)

Buna dragelor,m-am gandit sa deschid un subiect sensibil,pt toate dintre noi care au pierdut un vis,o speranta,eu am pierdut o sarcina la 5 saptamani,trec printr-o perioda extrem de dificila, si tare as vrea ca noi sa vb depre acest subiect sa impartasim experientele si sa incercam sa mergem impreuna mai departe.
De mult ne doream aceasta sarcina,de vreo doi ani cand am incetat sa ne mai gandim...,minunea a venit ne-a luat prin surprindere,dar nu a durat mult din pacate,cine stie de ce?Va pup si va astept.

mrenescu spune:

Carina,

asta e un subiect tare dureros pentru multe dintre noi. In februarie am trecut prin acelasi lucru. Tot la 5 saptamani. Abia apucasem sa vad doua liniute, incepeam sa ma dezmeticesc si sa simt primele simptome de sarcina ( ameteli, somnolenta, dureri crunte de sani). Le-am primit pe toate cu zambetul pe buze. Pluteam pur si simplu. Zilele alea ma trezeam zambind tamp si visand cu ochii deschisi...fericire fara margini, ce sa zic. Cred ca la fel de fericita am mai fost in ziua nuntii mele. Apoi a venit dezastrul si nu mi-a venit sa cred. Am plans zile in sir de frustrare, de suparare, de tristete...de ciuda! De ce eu? De ce ni s-a intamplat noua? Dar n-are nimeni un raspuns... Singurul lucru care m-a consolat e ca daca am ramas o data se mai poate intampla ( sper eu) si a doua oara. Offf...am primit liber sa incercam din nou luna urmatoare. Dar iata ca am ajuns in septembrie si minunea nu s-a mai produs. Eu insa tot sper...si ma incapatanez sa sper in fiecare zi mai mult.

Ce-ti pot spune pentru a te consola? Nimic, pentru ca sunt sigura ca nimic n-ar face-o. Pot doar sa te sfatuiesc sa privesti cu speranta in viitor. Dr mea cand m-a vazut plangand cu sughituri in cabinet mi-a zis ca sa stau linistita ca se va intampla iar. Acum astept, ce sa zic? Sau ce putem face mai mult.

Imi pare rau ca mesajul meu nu e foarte vesel. Am vrut doar sa-ti spun ca pot (incerca) sa inteleg ce simti si sunt alaturi de tine.

emilia.m spune:

O sa fie bine fetelor, nu va pierdeti speranta. Mama mea a pierdut 6 sarcini in primele luni, nici nu apuca sa se dezmeticeasca bine dupa ce afla ca e gravida ca se trezea cu ditamai hemoragia. Inainte de sarcina cu mine a dus pana la 7 luni o sarcina cu fete gemene. CUm pe vremea aia nu se prea auzise de ecograf nimeni nu stia ca are gemene, cand a inceput sa se simta foarte rau medicii auzeau bataile inimioarei uneia din fete si ziceau ca e totul bine dar cealalat fata murise deja si la nastere a murit si cealalta. Nu stiu cum si-a revenit dar pana la urma incet incet a mers mai departe, a facut zeci de tratamente si a mers la zeci de medici si pana la urma m-a facut pe mine. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce-a trecut ea sau prin ce ati trecut voi dar va doresc puterea de a lupta pt a avea cat mai curand cate un bebe sanatos.

11+
Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

PCOS, Tiroidita Autoimuna Hashimoto, MTHFR C677T si A1298C heterozigote. Tratament cu Aspenter, Elevit, Euthyrox, Medyn, Magne B6, Vit C si Utrogestan

carina11 spune:

Am dechis acest subiect,pt ca eu sunt o parsoana sensibila,adica cum sa zic orice femeie este sensibila in asemenea cazuri dar mi-e greu sa vb cu persoanle apropiate mie(soacra,prietene,....)pt ca la auzirea vesti proaste am primit un raspuns aiurea cum ar fi:"lasa ca o veni altul,nu fi suparata"atat,si au schimbat subiectul incepand sa se planga de problemele cotidiene ale vietii au trecut simlu si pasiv peste,de asta tac si tin in mine,doar eu si sotul meu incercam sa depasim momentul impreuna.Va astept aici,sa ne exteriorizam,sa ne descarcam si sa evoluam impreuna,cu sperante si vesti bune.Eu am apucat sa ma alatur fetelor di "odiseea in 40 de saptamani"la "burtici de mai,care m-au felicitat m-au primit cu caldura,impartaseam simptomele,trairile si pe cand,uite nenorocirea,si acum mai citesc forumul fetelor le urmaresc cum evolueaza,si regret ca nupot fi printre ele.
Parca asa isi baga necuratul coada ca de canad mi s-a intamplat, ma vad inconjurate in toate imprejurimile de proaspete mamici sau burtici,si parca ma simt cuprinsa de un val de ciuda,pana acum sa raman imi doream din tot dinadinsul sa raman insarcinata,dar acum e foarte indepartata acea dorinta nu stiu de frica cred sa nu patesc la fel.E rau ca sarcina fiind atat de mica medicii nu pot da nici un diagnostic sigur sa sti macar cauza,cauzele in avortul spontan sunt doar presupuse dar niciodata sigure.
Mrenescu exact asa am fost ca tine,imi pare bine ca ai trecut peste,sa-ti ajute Dzeu sa vine bebe poate chiar luna viitoare daca zici ca ti-ai luat liber,si sa sti ca si doctora mea mi-a zis ca femeile care au avut un avort spontan nu sunt predispuse la o ala sarcina din contra sansele sunt mai mari asa ca poate vi cudin vacanta.