Copil cu ADHD la scoala. Cum va descurcati???

Raspunsuri - Pagina 19

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ra_mi_ella spune:

Of, Anuscha, ce bine te inteleg!
Dar eu pe anul acesta mi-am propus sa incerc sa nu ma mai enervez, mai ales la teme, pentru ca am vazut ca tipam la el, il stresam si mai mut, iar din clipa aceea nu mai aveam cu cine lucra. Nu se mai putea concentra deloc. Sa mai zic si despre faptul ca asa cum a perceput fetita ta, asa a perceput si baietelul meu? In mintea lui nu il mai iubeam. Venea plangand la mine sa il iau in brate, iar eu de grozava ce eram il refuzam pe motiv ca sunt suparata pe el. Si pentru ce? Pentru niste note. Anul acesta doamna i-a pus note si mai mici decat anul trecut. Nu vrea sa il inteleaga pe motiv ca are un intelect superior multora din clasa. Si il taxeaza. Ce sa fac? Nu pot tine copil intr-un stres, sa tip mereu la el.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ra_mi_ella spune:

Cand ma uit la carnetul de note ma simt ravasita, ca si tine. Stiu cat de mult munceste acasa. Are teancuri de fise rezolvate.
Doamna pune notele numai pentru fisele pe care le lucreaza individual la clasa. El, saracul le-ar lucra daca ar intelege cerintele. Dar daca nu vrea sa i le citeasca! Au 6-7 puncte la fiecare fisa. Cine apuca sa citesca repede si intelege, le rezolva, cine nu.... Nu conteaza cat raspunde la clasa, nu conteaza caietele impecabile, temele la fel. Asta e. Mergem inainte si vom vedea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oanaib spune:

Ra_mi_ella, din pacate la noi doamna pune NUMAI pe aceste fise sau dictari. Si la clasa 1 fisele au 6 puncte iar ei nici nu stiu sa citeasca, deci iti dai seama ca nu face mai nimic.
Anna, doamna e deja f contrariata ca sta cu capul pe banca la ora ei, nu are ce sa inteleaga. Ma suna doar sa vin sa o iau acasa ca plange.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oanaib spune:

Citat:
Ra_mi_ella, din pacate la noi doamna pune NUMAI pe aceste fise sau dictari.

Voiam sa zic ca pune note numai pe aceste fise.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anuscha2009 spune:

Citat:
citat din mesajul lui oanaib

Ra_mi_ella, din pacate la noi doamna pune NUMAI pe aceste fise sau dictari. Si la clasa 1 fisele au 6 puncte iar ei nici nu stiu sa citeasca, deci iti dai seama ca nu face mai nimic.
Anna, doamna e deja f contrariata ca sta cu capul pe banca la ora ei, nu are ce sa inteleaga. Ma suna doar sa vin sa o iau acasa ca plange.


Nu te duce, pentru ca tu daca o iei va plange mereu sa o iei si daca e obosita si daca nu.

Eu incerc sa le inteleg pe doamnele astea; am o prietena educatoare si am vbit azi cu ea si imi spunea asa ,,pentru copiii care nu-i duce capul nu am de gand sa tin clasa in loc'' si eu i am zis ca ei ce nu sunt oameni? la parintii lor nu te gandesti? si paote vei avea satisfacii mai mari daca ii vezi si pe ei progresand.
Poate daca o doamna d asta ar trece ca parinte prin ce trecem noi, paote poate sa ne inteleaga.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corap spune:

ma bag si eu ca musca-n lapte, azi am tot dat sfaturi nesolicitate, nu va suparati pe mine
am vazut ca vorbiti de copii de clasele I - IV - si nu pot intelege de ce notele (ma rog, calificativele) sunt atat de importante pentru voi. daca invatatoarea e necooperanta, incercati sa nu dati importanta notelor, incercati sa saditi increderea in copil - sa aveti voi incredere, sa constientizati faptul ca puiul vostru chiar stie. oricum vad ca lucrati toate acasa cu ei. stiti ce stiu. de ce e atat de important pentru voi calificativul? in loc sa incurajati copilul, va ofticati de notele pe care le dau niste persoane nu intotdeauna calificate sa lucreze cu copiii vostri?

chiar daca nu face fata chestionarelor scolare, copilul invata la scoala, invata si acasa si acumuleaza cunostinte. si e mai important sa stie, decat sa ia calificative mari. daca il incurajati suficient, o sa capete si el incredere. daca va suparati / ofticati / frustrati pentru o chestiune minora precum nota, nu veti putea sa inoculati copilului increderea in sine, dragostea de sine si aprecierea propriei persoane (asa cum e ea).

si multa putere. si mai multa incredere in ei si in voi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oanaib spune:

Nu calificativele in sine ma deranjeaza ci eticheta care vine cu aceste calificative. E f greu sa stii ca, copilul tau e oaia neagra a clasei (ca sa nu zic prostul clasei). Copiii nostrii au si calitati, dar la scoala nu numai ca nu le vede nimeni, dar numai defectele le sunt scoase in evidenta si daca se poate chiar si putin exagerate. Aici e de fapt marea durere.
Anna sa stii ca povestea cu fata ta mi-a dat f mult de gandit. Asta cred copii nostrii despre ei, ca sunt tampiti si ca nu-i iubim

Citat:
In mintea lui nu il mai iubeam. Venea plangand la mine sa il iau in brate, iar eu de grozava ce eram il refuzam pe motiv ca sunt suparata pe el. Si pentru ce?


Ra_mi_ella, parca ma vad pe mine acum cateva seri, exact acelasi lucru l-am facut si eu.
Problema cu plansul la scoala e in felul urmator#536; eu i-am spus copilului ca daca e obosita, sa stea cuminta cu capul pe banca sa se odihneasca chiar daca nu face nimic doar sa nu planga. Din pacate pt doamna e de neacceptat aceasta atitudine si "trage de ea" sa participe si sa fie activa, si de aici sa te tii plans.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ra_mi_ella spune:

Zic cam asa, calificativele nu conteaza, dar ce ne doare pe noi, si cred ca vorbesc in numele tuturor, e ca acesti copilasi ajung sa nu mai aiba respect de sine, datorita felului cum sunt tratati la scoala. Noi mereu ii spunem baietelului ca e cel mai bun, cel mai destept, cel mai frumos. Iar cand il aud cum spune ca la scoala e cel mai slab, cel mai prost nu am cum sa fiu indiferenta, mai ales ca ii cunosc pe cei din clasa destul de bine si stiu ca nu e cel mai slab. Dar asa este tratat.

Cu multi ani in urma lucram in invatamant. Am avut intr-o clasa 2 copii cu forme diferite de autism. Era o scoala particulara, cu foarte multe pretentii. Atunci abia incepea sa se vorbeasca de autism la noi in tara.
Erau atat de speciali copilasii aceia! Intotdeauna am incercat sa ii integrez, fara sa fac deosebire, mai ales ca imi era foarte mila de ei pentru ca ca si ai nostri munceau foarte mult.
Aveam o colega care avea pretentia ca este f buna in domeniu. Am fost martora odata cand si-a pierdut rabdarea si efectiv dadea cu picioarele intr-unul din acesti copii. Si era tanara, avea in jur de 23 ani.
Numai de unul din cei doi copilasi de atunci mai stiu astazi. E un tanar frumos, destept, care nici nu ai fi zis ca a avut o copilarie atat de zbuciumata #351;i vorbeste doua limbi straine fara probleme.
S-a recuperat enorm, era foarte ambitios si cine ar fi crezut ca o sa ajunga aici cand la 5 ani nu vorbea deloc.
Ceea ce vreau s#259; scot in evidenta este ca si ai nostri copilasi pot fi ok, mai ales ca nu au probleme atat de grave. Dar au nevoie de o sansa, de cineva care sa creada in ei.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anuscha2009 spune:

Citat:
citat din mesajul lui ra_mi_ella

Zic cam asa, calificativele nu conteaza, dar ce ne doare pe noi, si cred ca vorbesc in numele tuturor, e ca acesti copilasi ajung sa nu mai aiba respect de sine, datorita felului cum sunt tratati la scoala. Noi mereu ii spunem baietelului ca e cel mai bun, cel mai destept, cel mai frumos. Iar cand il aud cum spune ca la scoala e cel mai slab, cel mai prost nu am cum sa fiu indiferenta, mai ales ca ii cunosc pe cei din clasa destul de bine si stiu ca nu e cel mai slab. Dar asa este tratat.

Cu multi ani in urma lucram in invatamant. Am avut intr-o clasa 2 copii cu forme diferite de autism. Era o scoala particulara, cu foarte multe pretentii. Atunci abia incepea sa se vorbeasca de autism la noi in tara.
Erau atat de speciali copilasii aceia! Intotdeauna am incercat sa ii integrez, fara sa fac deosebire, mai ales ca imi era foarte mila de ei pentru ca ca si ai nostri munceau foarte mult.
Aveam o colega care avea pretentia ca este f buna in domeniu. Am fost martora odata cand si-a pierdut rabdarea si efectiv dadea cu picioarele intr-unul din acesti copii. Si era tanara, avea in jur de 23 ani.
Numai de unul din cei doi copilasi de atunci mai stiu astazi. E un tanar frumos, destept, care nici nu ai fi zis ca a avut o copilarie atat de zbuciumata #351;i vorbeste doua limbi straine fara probleme.
S-a recuperat enorm, era foarte ambitios si cine ar fi crezut ca o sa ajunga aici cand la 5 ani nu vorbea deloc.
Ceea ce vreau s#259; scot in evidenta este ca si ai nostri copilasi pot fi ok, mai ales ca nu au probleme atat de grave. Dar au nevoie de o sansa, de cineva care sa creada in ei.


Ai mare dreptate in ce spui, multe cadre didactice nu-i trateaza altfel daceat ca pe ,,copiii care nu-i suce capu'' de multe ori am auzit expresea asta.
Nici pe mine nu ma deranjeaza notele decat in masura in care ele reflecta neputinta copilului de a intelege ce i se cere si dezinteresul doamnei invatatoare de a o ajuta si pe ea. De a O VALORIZA. Si da, imi este si mie teama ca pe vreme ce trec anii se va simti frustrata, se va imprieteni cu copii care pleaca de la scoala, fumeaza etc etc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oanaib spune:

A inceput vacanta! Uraaaaaaaaaaa! Timp de o saptamina respiram si noi putin.

Mergi la inceput