cand parintii dezamagesc(2)

rrox3 spune:

Ileanna iertarea autentica e pentru cel care ti-a gresit, e ceva ce face adultul. Cand ierti pentru tine, ca sa-l poti iubi sau ca sa fii buna, e o iertare-sacrificiu, ca si cea pe care o face copilul. Copilul e dispus sa ierte orice pentru a pastra relatia.

inbox spune:

Uite rrox, la asta ma gandeam, find vorba de doua parti, ca sa fie iertarea aia totala si autentica, nu cumva amandoua partile trebuie sa ajunga intr-un moment de intelegere...adica cel care cere iertarea sa si inteleaga si daca ar fi sa mai fie pus exact in aceeasi situatie, ar face altfel, iar cel care da iertarea sa aibe ce da sa nu-i dea durerea lui?

inbox spune:

Nu gasesc cele mai fericite exprimari...dar m-am gandit azi la iertarea asta....

Ileanna .

Archa spune:

Da, exista:) Ai mei au fost asa. S-au iubit foarte mult, s-au luat din facultate, amandoi saraci si au continuat sa se iubeasca pana tata a inchis ochii. Mama il iubeste si acum, se duce in vizita la cimitir foarte des (s-a dus ani de zile in fiecare zi dar acum are de lucru cu nepotu-sau).

Mi-au zis mereu ca iubirea e cea mai importanta.

Tata ma ducea cu masina la petreceri pana pe la vreo douajdeani si voia doar sa stie unde intru si cand ies de-acolo.

S-a dus sa vada singur rezultatele admiterii mele la facultate, ca, in caz de Doamne fereste, sa stie cum sa ma ia ca sa nu sufar prea tare.

Distractia noastra de pe vremea cand eram mica era mersul in parc si aruncatul cu pietre in apa.

Imi amintesc ca ne facea pe mine si pe mama sa radem foarte mult. Mesele de duminica erau prilej de ras cu sughituri.

A fost un om deosebit. Nu-mi pare rau decat ca nu a apucat sa-si cunoasca nepotul.

Si cu mama am avut si am o relatie apropiata. Stam de vorba foarte mult si despre chestii 'grele' si despre barfitze. Isi iubeste nepotul ca pe copilul propriu dar, in acelasi timp, imi respecta 'teritoriul'.

Am avut o perioada de revolta impotriva ei - vechea poveste oedipiana sau ma rog, electriana, cand mi se parea ca 'nimeni nu ma intelege ca tata' si 'ia uite la ea, nu-i place rujul meu maroniu-cacaniu'.

E un om cu multa iubire si o cheltuieste atat responsabil cat si iresponsabil. Si ii mai ramane mereu. (Dumnezeu sa-i lungeasca zilele si sa-i dea sanatate!)

JuliaSM spune:

Asa niste treburi rascoliti in mine cu topicul asta, offf... Tot ce pot sa spun acum e ca asa bine m-au lucrat ai mei, ca nici nu pot sa vorbesc despre asta.Nu in public, nu in amanunt. Gotta be tough, cu asta m-am incurajat o viata intreaga, dupa ce am tot auzit in urechi lasa, ca si noua ne e greu, nu te mai plange si victimiza atat, toti suferim, nu esti tu mai cu mot! Ai ce manca, ai unde dormi, altii n-au nici atat!
Imi amintesc si eu de cozi de matura, nuieluse, tras de urechi si de plete, palme...fara numar, vorba aia :)).
Inca ma straduiesc sa ma repar si imi impun zilnic sa fiu un parinte mai bun decat au fost ei cu mine.Nici nu trebuie sa ma straduiesc prea tare pentru asta :)) , noroc ca-s perfectionista si caut detaliile.

oanap85 spune:

Julia sa stii ca si mie mi-a luat mult timp pana sa deschid subiectul,aveam asa o retinere si imi era si rusine acum nu imi vine sa cred cate cazuri de copii dezamagiti ,sa zic, sunt:((si ma bucur ca am discutat ca parca m-am descarcat

Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).

ileanna spune:

Mda, se pare ca e complicata rau treaba cu iertarea asta .

inbox

Roxana, inteleg eu cam ce zici tu si sunt pregatita sa accept ca am dat dovada de iertare sacrificiu. Sau de ceva mixt: l-am iertat pe tata ca sa pot sa il iubesc si sa ma iubesc, sa inchid cercul la loc. Aveam nevoie de asta, pt ca indiferent ca am sau nu nevoie de el (nu am, vorbim 1 data pe luna, nu ma intereseaza acceptarea lui dar imi face bine daca mi-o da), EL este la fel de important ca si mine. EL este Alpha mea si poate ca Vladutzul este Omega mea. Tata conteaza mult:ca doar nu m-am nascut dintr-un ou de gaina .

Din "tonul" tau as intelege ca este o problema cu iertarea-sacrificiu. E corect? Si daca da, care este problema / pericolul?

emanouela spune:

Rusine de ce Oana??? Ti-e rusine cu faptele altora, fie ei chiar si parintii tai?

Tilia spune:

Eu nu vreau sa ma impac cu nimeni. Mi se pare incorect.

Adica bati la mine ani la randul (aveam 20+ si inca ma mai lovea) si cand te prinde batranetea din urma vrei impacare?

In niciun caz, ti-ai facut patul, acum dormi in el.

Selene_Bunny spune:

inbox, tatal meu nu a fost un betiv violent. O singura data a aruncat cu doua oua nefierte de perete. Dar nu urla, nu facea scandal, nu ne batea.

Chiar si asa, la 11 ani, am fugit de acasa, cu intentia de a merge la bunici si de a-i ruga sa faca ceva, ca eu nu mai suport sa-l vad pe tata beat. Am ajuns pana la iesirea din localitate, era noapte, tipenie de om pe drum, bani nu gasisem, vroiam sa merg pe jos pana in localitatea vecina, sa iau de acolo trenul spre bunici. M-am intors fiindca mi-am adus aminte ca am extemporal la Biologie a doua zi si nu am vrut s-o fac pe mama de rusine. L-am lasat singur pe fratele meu de 1 an si-un pic, ai mei nici n-au stiut ca am fost plecata, au aflat mai tarziu, le-am spus mai tarziu.

ileanna, cred ca stii la cine m-am referit.