cand parintii dezamagesc(2)

emanouela spune:

Daniela si o imbratisare calda si sincera

ana_a spune:

Daniela, ma bucur din suflet pentru tine ca ai gasit ceea ce cautai. Chiar daca mai sunt cautari si mai sunt si raspunsuri de dat... Nu-i asa ca este oarecum eliberator?

Nu stiu daca ma intelegi...

Te imbratisez cu drag!

Si o paranteza,
Iertarea este uneori greu inteleasa. Fiecare om are oarecum propria lui viziune in ceea ce priveste iertarea.
Nu stiu de ce.
Unii o vad altfel decat mine. Si asta este valabil pentru fiecare dintre noi. Toti vedem altfel iertarea decat ceilalti....

rrox3 spune:

Daniela

Ma gandesc la cele care nu pot tolera durerea celor care se plang, care vor neaparat sa faca ceva sa inceteze, sa ierte, sa inteleaga ca parintii nu sunt defapt vinovati, sa decida sa-si schimbe personalitatea si altele asemenea. Poate le-ar fi util sa se intrebe ce le atrage la topicul asta si ce le motiveaza sa puna presiune pe victimele care nu incearca sa musamalizeze ca au fost victime si, intr-o anumita masura, inca mai sunt.

Chuny spune:

Ana_a, la subiectul asta mi-ai amintit de ce m-ai ranit atat de tare, culmea, avand cele mai bune intentii ... atunci cand mi-ai spus si ai insistat ca baietelul meu nu se dezvolta bine din cauza mea si ca, daca fac eu pace cu trecutul, extraordinar, se va face si el bine. Culmea, nu am urat-o niciodata pe maica-mea, tot ce am dorit este macar sa-mi spuna ca ii pare rau ... La cati copii abuzati exista pe lumea asta, daca toti ar face copii cu handicap, s-ar duce specia asta in cativa ani, garantez. Si nu, nu e vina mea ca am un copil cu probleme, dar zau ca in perioada in care cautam un raspuns a fost groaznic sa am de-a face cu astfel de opinii.

Buflea, de pe norisorul tau roz si jmenfoutiste nu prea ai curiozitatea sa intelegi ce inseamna abuz. In schimb ai pareri! Ai dat o raita pe la copilul captiv? ai citit cu inima deschisa? ai incercat macar un minut sa vizualizezi o scena de bataie cu maturi si obiecte sparte pe copil pana nu se mai ridica de pe jos ? copil plin de sange ? sau un copil caruia mama nu ii vorbeste cu saptamanile si il manipuleaza?

Anul trecut i-am scris o scrisoare mamei, nu am insirat tot ce imi amintesc, dar i-am scir ca as vrea sa stiu daca macar ii pare rau pt ceea ce mi-a facut. rezultat, nu ne-am mai vorbit un an, zicea la toti ca asteapta si o a doua scrisoare de la mine in care sa imi cer scuze pt prima scrisoare. eu, in schimb, m-am simtit eliberata si inca ma simt. Mi-am facut un mare bine.

A trecut anul si asta vara a aflat ca mergem la bunici si s-a dus acolo si ne-a asteptat, a curatat toata casa, a pregatit mancare ... a fost bine. Nu am mai vorbit despre trecut, nici nu mai simteam nevoia. Pt mine a fost o mare eliberare, desi stiu ca nu a vrut sa inteleaga exact prin ce am trecut si probabil ca doar neintelegand poate supravietui. Nici nu i-o mai cer!

Si mentionez ca am crescut intr-o mare naivitate, toti prietenii mei erau saraci, luau bataie crunta si aveau alcoolici in familie, pana nu am devenit mama nu am realizat exact ce am trait. Si la mine in familie verisorii erau cam asa, maica-mea, cand eram mica si luam pumni imi explica ca nu stiu sa apreciez, ca pe Dana o legau de calorifer si o bateau cu furtunul de la masina de spalat. Dana, vara-mea! Si am multe, multe exemple, pur si simplu aia era realitatea nostra, si daca nu cunosti altceva, nici nu poti aspira la altceva ...

Eu pot sa inteleg ca nu vreti/ puteti concepe ca realitatea nu e doar ceea ce ati trait voi, insa nu pot intelege de ce ni se baga pe gāt solutii universale??! Nu exista solutii universale, fiecare se descurca cum poate si isi gaseste calea singur.

inbox spune:

Rrox, uite asta ma intrebam eu de dimineata, de ce ma atrag topicurile astea...vorba vine ma atrag...de ce ma doare atat cand citesc ...

Eu nu zic si nu pun presiune pe nimeni sa ierte sau sa se transforme, nici eu nu cred ca am iertat sau m-am transformat....doar am inteles... eu mai degraba cred ca persoana in cauza este bine sa dea frau liber sentimentelor, sa-si dea voie sa sufere sau cum ai spus tu "sa tina doliu"... si incep sa cred, ca de fapt drumul asta nu se termina niciodata, doar ca ajungi in anumite puncte...

Mai cred ca lucrurile astea nu trec asa cu o discutie cu un simplu "iarta-ma"....cred ca dureaza, ca pasii sunt marunti si siguri...nuprea cred in salturi...

Archa spune:

Eu am trait pe norisorul roz despre care vorbeste Chuny - pe buna dreptate, de altfel. N-am incasat batai, nu mi s-a vorbit urat, am fost 'rasfatata' si incurajata mereu. Ai mei m-au iubit ca pe ochii din cap si ce e cel mai important, mama imi iubeste copilul ca pe ochii din cap (tata nu mai e de mult, Dumnezeu sa-l odihneasca).

Eram convinsa in copilarie ca toti copiii traiesc la fel; nu avea cum sa-mi treaca prin cap ca lucrurile pot sta si altfel. De asta scriu aici, ca sa va incurajez sa povestiti si sa va gasiti calea (cred ca multe ati gasit-o deja dar tot trebuie sa povestiti).

Am incasat o bataie crancena de la o fetita de varsta mea pe la varsta de 5 ani. M-a prins pe scari, m-a imbrancit, m-a lovit cu pumnii si picioarele si mi-a smuls un pumn de par din cap. M-am speriat ingrozitor. Cand le-am povestit alor mei, au hotarat sa-mi povesteasca despre viata fetitei. Tatal plecase de acasa iar mama ei o tinea pe-afara cu orele (nemancata, nebauta, nefacuta pipi) cat 'avea vizite'. Mama fusese de fata cand fetita incasase o bataie crunta de la mama ei pentru ca pierduse o batista.

A fost prima spartura in norul roz.

A doua s-a intamplat la scoala, cand unul dintre colegii mei a inceput sa manifeste violenta extrema fata de toti ceilalti. Cum prindea pe cate unul, cum il caftea. Am aflat de la tata(care incerca sa se implice, lucru rar pe vremea aia) ca e batut in fiecare seara de tatal lui - militian - cu furtunul de la masina de spalat. Tin minte ca am luat furtunul de la masina noastra si m-am uitat luuung la el, incercand sa fac legatura dintre el si ochii invinetiti ai colegului meu.

Au urmat multe altele. N-am reusit niciodata sa ajut pe nimeni, nici macar pe prietena mea cea mai buna din liceu, care a stat 2 ani (doi!) inchisa in casa (cu cheia, de catre taica-sau) pentru ca picase la facultate. Pe mine taica-sau ma lasa sa vin la ea in vizita - avea incredere in mine, eram 'copil bun' - asa ca tot ce puteam face era sa ma duc la ea cat de des puteam si s-o ajut sa invete. A intrat la facultate la a treia incercare, a ramas repetenta de nu stiu cate ori, a fugit cu un 'poet-golan', s-au despartit, a plecat din tara si nu mai stiu nimic despre ea. Am cautat-o si o caut in continuare, nici macar de parintii ei nu mai pot da.

Nici pe voi nu am cum sa va ajut. Vreau doar sa spun ca atunci cand povestiti abuzurile simt cum o iau inapoi prin tunelul timpului pana ajung la copilul care era legat de calorifer, amortit in ambulanta, inchis in camera cu cheia si-l iau de mana. Si-i spun asa: 'nu te teme, o sa ajungi mare, o sa ai copii pe care o sa-i iubesti cu tot sufletul, o sa faci lucruri mari si o sa-i ajuti pe altii'.

Scuzati patetismul.

mihaela_s spune:

Exemple de copii abuzati crancen de catre parintii lor, gasiti in filme si literatura. Sunt inspirate din realitate, nu sunt fantezii...

http://en.wikipedia.org/wiki/A_Child_Called_%22It%22
http://en.wikipedia.org/wiki/Evil_(2003_film)

Eu cand am citit prima carte, mi-a fost rau fizic....

Fetelor care ati trecut prin abuzuri, va imbratisez. E crunt, e cumplit sa ai asa o copilarie.... Parintii aceia sunt bolnavi psihic, alta "scuza" nu le gasesc...

ana_a spune:

Fetelor, imi cer iertare sincer, eu nu am avut nici o secunde vreo intentie sa minimalizez suferinta voastra!
Si eu am fost un copil abuzat, faptul ca nu vorbesc despre asta nu inseamna ca experienta mea este mai durearoasa sau mai putin dureroasa decat a altora.

Imi pare rau ca totul pare atat de distorsionat, ca aceste litere care se transforma in cuvinte tranzmit mesaje seci si dure, acuzatoare sau altfel....

Culmea ca sunt perfect constienta de ce ma atrag aceste mesaje, imi pare rau ca nu pot sa va impartasesc acest lucru.

Chuny, draga mea, imi pare rau ca felul in care ai inteles mesajul meu la vremea respectiva ti-a provocat atat de mult rau!

Eu incerc sa nu mai intervin la acest subiect si sper sa-mi fie iertate aberatiile.

Chuny spune:

Ana, ia-ti 5 minute si gandeste-te la ceea ce s-a scris aici. Ai mila si incearca sa ne intelegi, nu spune ca ti-am inteles noi gresit mesajul pt ca al tau a fost acelasi dintotdeauna, nu ai facut niciun efort sa vezi dincolo de oglinda :-(

bird70 spune:

Sper ca mesajele mele nu au lasat sa se inteleaga ca pun presiune pe cineva si poate am fost prea entuziasta cu sfaturile .

Ideea ca cineva poate sa faca un copil sa sufere imi provoaca rau fizic si reactii agresive . Eu am vrut sa incurajez fetele care au scris aici si am vrut sa ajut. Stiu ca nu inteleg pentru ca nu am trecut prin asta .

Sotul meu a fost un copil abuzat, fizic si psihic, neglijat si vesnic respins de parinti. Ma doare durerea lui si ma frustreaza. As vrea sa pot sa o sterg, sa ajut...

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper