cand parintii dezamagesc(2)

Selene_Bunny spune:

Al meu de-atunci era:

- incuiat - pentru ca era o fire introvertita si nu saluta vecinii de pe scara
- cersetor - pentru ca provenea dintr-o familie cu venituri modeste
- instabil emotional, cu probleme sociale - pentru ca parintii lui erau divortati
- fachir - pentru ca scrisul de mana era o combinatie de litere de mana si de tipar
- facator de boscoane - pentru ca altfel nu l-as fi putut iubi
- profitor - pentru ca se tinea de fundul meu pentru bursa mea
- infidel - pentru ca l-au vazut plimbandu-se de mana (?) cu sora-sa (ei nestiind ca are o sora)
- bun de injurat - pentru ca prea ma insotea peste tot si prea avea grija de mine
- total nepotrivit pentru mine - pentru ca eu eram prea buna pentru el si meritam ceva mai bun, ceva superior

Selene_Bunny spune:

Bunicul, Dumnezeu sa-l ierte, era asa de obsedat de gasit dovezi ale "boscoanelor" tipului, ca le-a cautat si intr-o punga inchisa, pregatita pentru dus la gunoi, unde a dat peste... OB-urile mele folosite... [blush] Daca l-a mancat in cur...

rrox3 spune:

Ar fi o problema. Din ce scrii tu, eu inteleg ca defapt iubesti si ai iertat o imagine idealizata a tatalui tau si nu pe tatal real. Practic relationezi cu imaginea asta, tocmai de aceea si te vezi rar cu tatal tau. Prea mult contact direct risca sa erodeze imaginea idealizata.
Problema cu idealizarile e ca in spatele lor ramane restul de persoana, raman rani care nu se mai pot vindeca fiindca oficial nu mai exista. Si ranile astea negate se manifesta.

rrox3 spune:

Aqai iti raspund si eu tot pe puncte:

1.cred ca te-a indus in eroare cuvantul "soarta" din ce am scris eu Nu l-am folosit in sens mistic (nu cred in asa ceva), ci in sensul lui de evenimente de viata inevitabile.

2.Insist pe iertare fiindca poate fi o capcana si din punctul asta de vedere e importanta.
Auto-cunoasterea e cu siguranta foarte importanta, dar nu o poti forta in nimeni. Nu poti pune presiuni, pur si simplu nu merge asa. Fiecare se misca atat cat are nevoie si cat are resurse.

Aqai spune:

oh, nu rrox, nu la postarea ta m-am gandit, ci la persoane religioase care sustin, de ex, ca soarta femeii e sa plateasca pt pacatul evei, ceva in genul asta. am intalnit multe astfel de atitudini in randul femeilor abuzate si credincioase. de aceea ziceam ca e alt subiect.


cu iertarea, nu stiu, fiecare cum intelge si cum poate. si stiu ca ai dreptate cu timpul lor, insa doamne, e atata timp irosit in rumminating si intrebari de genul "de ce"... sigur o vreme astea isi au rostul lor, insa pericolul e tare mare sa intepeniesti aici.


edit: scrisesem in graba si iesise ceva cu multe greseli

oanap85 spune:

pur si simplu aveam o retinere,rusine ,sa scriu " povestea " mea, sa-i zic


Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).

rrox3 spune:

Aqai eu nu vad timpul asta ca irosit. Cum am mai zis, nevoi si resurse, cand si daca astea doua se aliniaza, merge si persoana mai departe.

emanouela spune:

Oana...ma bucur ca ai depasit stadiul asta si ca ai trecut la etapa in care ai constientizat ca de fapt nu are de ce sa iti fie rusine, nu ai facut tu nimic ca sa iti fie rusine. Multi raman blocati acolo, in rusine, in rusinea la ceea ce altii au facut. Cat timp esti blocat acolo, cred eu, te simti si cumva raspunzator pt ceea ce ti s-a intamplat, fara voia ta, in copilarie.

olympia spune:

Selene, tu ai plecat de acasa seara, ca zici ca ti-a fost frica de intuneric si desi erau ambii parinti acasa, nimeni nu ti-a observat lipsa si nici faptul ca fratiorul a ramas singur? Intre ce ore crezi ca ai lipsit?

Aqai spune:

rrox, eu am trait experienta stari de revolta, de neintelegere, de acuza, de "de ce?"

am trait si durerea cumplita a realizarii faptului ca suferintele mele de adult se datorau mie fiindca am permis abuzului din copilarie sa se reproduca in familia mea. nu stiu cate din voi stiu ce inseamna sa-ti dai seama ca de data asta nu mai exista alti vinovati in afara de tine si ca ani intregi de suferinta ti se datoreaza tie insati fiindca ai acceptat.

de data asta nu mai exista ce mi-a facut mama, ce mi-a facut tata, ce mi-a facut familia extinsa sau socitatea, esti singurul responsabil pentru soarta ta. doare cumplit cand nu mai ai pe cine sa invinovatesti si trebuie sa te privesti in oglinda. Brusc iti dai seama ca nu tatal alcoolic este de vina pentru relatiile esuate, ci tu care nu ai fost in stare sa iesi din tipar. Nu starea de de nesiguranta si neincredere in sinte facuta cadou din copilarie sunt de vina pentru acceptarea comportamentelor gresite ale sotului. Tu, pentru ca ai ramas.

m-am spart in 10.000 de bucati deodata cand am trait starile astea si durerea a fost mai rea decat tot ce am simtit pana atunci. Dar m-a si curatat. m-a invatat ca daca nu vreau sa mai sufar durerile surde si mocirloase trebuie sa am curaj sa actionez pentru binele meu. Ca trebuie sa ma ridic sa spun nu greselilor proprii (fiindca doamne multumesc avem destula experienta la varsta asta sa intelegem ce e gresit si ce nu) si sa infrunt raul care mi se face. iar daca pentru asta trebuie sa ma rup de cei care insista in a-mi face rau, so be it. Am invatat sa stau pe picioarele mele emotional.

Si de aceea spun ca e atata timp irosit... atat de mult potential inecat in pocrastinarea asta- e o lectie pe care o stiu atat de bine.

dar cred ca la fel de bine stiu si cat e de imposibil sa invatam si sa credem in experientele altora. se pare ca fiecare ne suntem datori cu greselile noastre, insa tot sper ca daca vorbesc despre experientele mele poate o vorba rezoneaza cu sufletul cuiva si intelege, incepe sa vada, sa se schimbe....