cand parintii dezamagesc(2)

ileanna spune:

Tilia daca nu iti doresti asta si nu ai nevoie ... sau mai bine spus, daca inca ai nevoie sa fii suparata ... presupun ca e ok, e dreptul tau samd.
Cred ca cea mai rea varianta este sa faci ceva ce nu simti. Si mai cred ca noi, cei care spunem ca am iertat, am facut-o pentru ca ne-am dorit sa facem asta. Nu a venit asa ... peste noapte. Asa ca probabil o sa o faci si tu, daca si cand o sa iti doresti.

Selene, cred ca mi-a scapat ceva: zau ca nu am idee de cine vb.

aka spune:

ma regasesc foarte mult in ce spui tu. inclusiv in ceea ce priveste povestitul/scrisul undeva. uneori doar doare atat de tare incat nu stiu ce sa fac si cum sa treaca. dar durerea aia pleaca si eu raman "senina" ca si inainte.
Daniela spuneai ceva de terapie. poate imi dai si mie un contact. cand vine "furtuna" sa ma duc, pana nu trece. apoi, iar nu imi mai vine sa fac nimic.

Aqai spune:

Vreau sa scriu ceva pe fuga, cat sa lansez doua idei, apoi cand voi avea mai mult timp o sa revin probabil asupra lor:

1. ce inseamna pt mine acceptare: sa constientizez ca tot ceea ce s-a intamplat sunt fapte. reale, care nu se pot schimba. Nu sa accept ca da, din ceva motiv divin, mi s-su intamplat mie si ca asta e soarta mea. Vai mie, poate o sa descgid un topic pe tema asa, separat. Ci doar atat: asta s-a intamplat cu mine, m-a afectat in felul x, am luat decizia y si am ajuns in situatia z. now, how the f... do I get out of here? La mine asa arata acceptarea.

2. daca as insista asupra unui aspect, nu ar fi iertarea. dar chiar as "face presiuni" asupra persoanelor care au trecut printr-un abuz sa inteleaga natura abuzului si in ce fel le-a influentat. Pentru ca dincolo de toata furtuna de sentimente pe care ne-o straneste un abuz, el sta si la baza felului in care relationam cu ceilalti. Si in mod natural o persoana abuzata va avea o viata si relatii distorsionate de aceasta experienta, iara in majoritatea cazurilor alegerile vor fi nefericite.

de aceea as striga in gura mare pe strada: cunoasteti-va, intelegeti ceea ce vi s-a intamplat pentru a sti cum sa reactionati si ce alegeri sa faceti. Nu e neaparat salvarea, insa cu siguranta o astfel de atitudine te poate feri de mai rau.

Tilia spune:

Bineinteles ca as avea nevoie de o incheiere a intregii relatii, insa, oricum as da-o, tot o sa fie rau pentru mine, asa ca aleg raul mai mic sau solutia care ma face sa nu ma simt ca o tradatoare fata de mine.

Desigur, inca sper ca mama o sa fie mandra de mine, ca o sa ma accepe/iubeasca asa cum sunt, ca o sa avem o relatie ok - dar asta ar insemna sa iert ce mi s-a intamplat si sa accept sa fiu tratata in acelasi stil.

Neiertarea nu inseamna ca treci prin viata incordata.

Pentru mine dreptatea e mult mai importanta decat iertarea.

@Aquai - foarte buna observatia numarul 2, de fapt, asta e demonul adevarat cu care ne confruntam, nu spectrul abuzului parental.

Ah, mi-am amintit o faza, dupa ce l-am adus pe prietenul meu acasa, maica-mea a inceput sa-l denigreze, ca-i prost, ca-i urat, ca-i slabangog si scund. La primele doua nu comentez, sa zicem ca sunt chestii subiective, dar de cand pana cand e un barbat de 1,93/110 kilograme, numai muschi si fibra ,,slabanog si scund"?

Ilinca_M. spune:

Ileanna, mama care plangea si la care se referea Selene era mama iubitului pe care si l-a facut ea la 19 ani si pe care nu-l acceptau rudele ei.

Ilinca_M. spune:

Scuza-ma, asta a fost de coama!! Oare nu avea maica-ta un simt al umorului mai ciudat?...Nu-mi spune ca vorbea serios, chiar credea ce zice? Sau vroiasa fie ironica?!

Selene_Bunny spune:

Ilinca, tu in ce perioada ai urmat cursurile UBB? Si ce anume, Filologie Romana-Engleza?

Tilia spune:

Ma tem ca vorbea cat se poate de serios, pentru ea deformarea realitatii e la ordinea zilei.

Clac peste pupaza, tata e cea mai scunda persoana din familie, sub 1.70 (noi doua avem 1,72), asa ca e si mai absurd totul.

Iar pretenu' castiga intr-un timp, niste bani din modelling.

Da' nu, era mic, scund si urat pentru ca, vezi doamne, ma lua pe mine de-acasa.

Ilinca_M. spune:

Hai, mai, nu ma mai speria, ce vrei sa faci, cauti in arhivele Universitatii, ma gasesti, si apoi cine stie ce voodoo faci pe mine, ca am vazut ca esti pasionata de astrologie, ocultism, cad dracului la pat, ajung la Umanitare N-ai zis ca-s "demoniaca"(nu mi-ai explicat care-i diferenta intre "demonic" si "demoniac"), de vrei amanunte despre o asemenea persoana?...
On topic: parintii mei nu au fost perfecti pentru ca mama mea era supra-protectoare, eram lumina ochilor lor, exagerau, nu-si mai cumparau lor nimic fiindca nu se indurau sa dea banii pe ei, ca "mai bine luam la copil" desi zau ca aveau bani destui, mama traia cu frica-n san sa nu patesc eu ceva etc.

AgnesLuca spune:

Ileanna, din primul mesaj, ala cu oglinda, recunosc ca nu am inteles mare lucru, da cum tot aveam drum la biblioteca mi-am luat cartea de care ai pomenit si o sa arunc un ochi pe ea.
Al doilea mesaj m-a facut sa surid, nu prea se potriveste deloc cu situatia mea, da ti-am simtit din plin empatia .
N-o sa ma apuc sa clarific situatia aici, sunt convinsa ca forumul nu e pentru mine locul potrivit pentru asa ceva, numai ca ma cam luase valul.