copilul meu lovit in parc...

JuliaSM spune:

Sa va mai spun ceva si ma duc. Cand aveam vreo 11 ani, sora-mea era in clasa intai. Am luat-o intr-o zi de la scoala si, impreuna cu o colega si cu mama acesteia, am hotarat sa mergem la un parculet cu leagane aproape de cartierele noastre. Fetele s-au asezat in leagane si eu le impingeam pe ambele. Mama celeilalte fetite a fost mereu cu noi, nu era distrasa de nimic, era acolo.
La un moment dat, cum le impingeam eu pe ele, Sabina, cealalta fetita, aluneca din leagan si pica intr-o parte, moment in care leaganul sora-mi o loveste in plin.In 2 minute, era plina de sange, cu dintii din fata scosi, am si acum imaginea asta in minte! Mama Sabinei a reactionat imediat, nu ar fi avut cum sa previna, a fost un incident stupid, ea a alunecat, eu impingeam leaganul... A plecat cu fetita la spital, ne-a spus si noua sa mergem acasa. Nu m-a atins nici fizic, nici macar o vorba de jignire nu mi-a adresat, avand in vedere ca eu eram cea care impingea leaganele. Fetita a ajuns in scurta vreme sa poarte dinti pusi, se vedea ca nu erau naturali. End of story.

Din punctul meu de vedere, eu eram cea vinovata. Mi-am facut mari procese de constiinta, toata ziua am stat cu o frica imensa ca, dupa ce vin ele de la spital, vor veni cu politia dupa mine ( proiectii si imaginatie de copil!). Ba chiar, ca un facut, in ziua aceea a intarziat si mama nefiresc de mult de la servici si credeam ca a ajuns ea la politie in locul meu. Ce sa spun, am trait o drama multe saptamani... Sa nu mai zic ca , atunci cand o vedeam pe fetita la scoala, reinvia ziua cu pricina, de parca se intamplase ieri.
Nimeni nu a stat de vorba cu mine, nici mama, care doar a auzit ce fusese, nici mama Sabinei, asa ca a ramas buboiul vinovatiei in mintea mea pana acum, cand mi.am amintit iarasi incidentul acela. Intamplarile nu sunt identice, ce vreau sa spun, insa, este ca (,) copiii traiesc foarte intens momentele de conflict, ba chiar le mai si exacerbeaza, prin imaginatie! Chiar daca esti vinovat sau presupus vinovat, ramai cu trauma si cu amintire, nu e totul floare la ureche doar pentru ca pe tine nu te-a durut nimic fizic.

In concluzie, Natalia, eu as sta de vorba cu copilul, nu neaparat ca sa il invat cum sa mearga cu bicicleta pe strada, dar si ca sa treceti corect peste momentul in sine.

Ilinca_M. spune:

Nu te supraestima, urmaresc topice pe forum, nu-ti urmaresc tie mesajele (cu atat mai putin "toate"), ele doar apar in cale si am optiunea de a-mi arata acordul sau dezacordul cu continutul lor.

ab5174 spune:

Ai drepate, modul de a scrie despre altcineva (pe care nici macar nu l-ai intilnit) te-a dat de gol

Tilia spune:

La cat de pornita sunt contra celor care lovesc copiii, cred ca eu ajungeam la politie. Ma abtin cu greu sa nu le iau la bataie pe iepele care-si lovesc proprii copii, stiu ca nu e normal, dar cand vad o matahala de 100 de kile cum plezneste un pici de max. 20 de kile, vad rosu in fata ochilor. Daramite sa-l loveasca vreuna pe-al meu.

oanap85 spune:

coracora simt ca trebuie sa spun de ce am dat dezaprob la acest mesaj al tau

una este cand te loveste un copil si alta cand te loveste un adult
gandeste-te ca acel copil de 4 ani merge la gradinita unde poate va fi lovit de copii accidental ori nu ,in general se intampla chestii de astea intre copii:) uite de ex la al meu i-a dat un copil in cap chiar in prima zi de gradinita la cateva minute dupa ce a intrat in clasa si de fata cu mine ,dar el apoi a zis ca vrea sa stea la gradinita asta si nu mai vrea la cealalta ..tocmai pentru ca
la cealalta educatoarea era il certa si a fost si lovit

de obicei noi parintii de panicam mai tare cand se lovesc ei :) ca pe ei de multe ori nici nu ii deranjeaza prea tare si nici nu dau importanta(ma refer cand e accidental)


de asta spun,un copil cand se lovesc intre ei sa zic nu raman cu sechele insa cand un adult loveste un copil e posibil sa ramana si sa nu uite

Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).

ddana spune:

Initial am vrut sa-ti raspund prin mesaj privat, dar daca tie-ti place la vedere... asa sa fie.

1. Oficial si solemn, cu adanci remuscari si dorinta de vesnica penitenta, imi cer iertare pentru ca am jignit-o pe DOAMNA care a lovit un baietel de 6 ani. I hereby solemnly declare ca NU este o baba. Este o iapa tanara, vorba Oanei. Si asta e un maare eufemism (cuvantul asta nu-i o jignire, by the way, exista in dictionar, pe cuvant) pentru niste epitete mult mai colorate pe care le merita din plin.

2. Ma bucur nespus ca m-ai exclus din categoria "doamne", dupa ce tu singura m-ai introdus, in primul tau mesaj cu referire la ceea ce am spus eu. E o adevarata binecuvantare sa nu fiu in aceeasi barca cu DOAMNA aceea tanara care a lovit un baietel de 6 ani. Intentionat am repetat, poate ajunge mesajul pana pe Tamisa. Desi ma indoiesc.

3. So long!

PS: am editat ca sa corectez copyrightul licentei poetice "Iapa": Tilia, nu Oana!

Anka74 spune:

Sunt mamica unui pusti de aproape 8 ani. In vara asta a invata sa mearga cu bicicleta fara a mai folosi rotile ajutatoare. Unde se poate plimba, in conditii legale, fara a se pune pe el sau alti copii in pericol? In vacanta mergea in parc, cu socrul meu. Nu au fost incidente/accidente. Va dati seama ca socrul meu, om la 70 de ani, nu are cum sa se tina dupa copil in timp ce acesta se plimba cu bici, de altfel nici eu nu prea reusesc, nici nu cred ca se poate sau daca se poate asta nu ar mai fi plimbat pe bicicleta. Parcul (Tei) e destul de mare, e plin de copii de toate varstele - de la pusti care abia invata sa mearga la cei mai rasariti un pic pe bicicletele alea mici fara pedale, de la pusti pe role, biciclete cu sau fara roti ajutatoare la adolescenti si parinti chiar care fac miscare. Asa era si cand fiimiu avea 1 an, 2 ani...eram langa el sa il feresc si ma intrebam merreu unde anume ar putea se se plimbe "aia mari" fara sa stau cu frica ca cineva il poate lovi (din greseala, ca doar n-ar intra nimeni intetionat intr-un copilas). Repet intrebarea , unde se poate plimba in siguranta fiimiu, de 8 ani, cu bicicleta. Si prin siguranta inteleg si siguranta lui si a celor din jur. Zic ca putem discuta aici, sa nu deschid topic separat.

Unicorn42 spune:

Asa, ca precizare scurta la indignarea unei doamne care se revolta mai sus ca este claxonata si injurata de catre biciclisti cand merge pe trotuar..

Da, biciclistii claxoneaza (in cele mai multe cazuri scurt si neintruziv) pentru ca bicicletele sunt suficient de silentioase pentru ca pietonii sa nu realizeze ca au una in spate. E un fel de "vezi ca-s in spatele tau cu o mare bucata de fier pe roti, sezi bland si nu fa vreo miscare dubioasa, eventual da-te din fata mea daca tu gasesti de cuviinta sa iei in picioare pista de biciclete, probabil pentru ca nu poti merge drept fara ajutor grafic desenat pe jos". Injuram rar pietonii, de obicei pe cei care se incadreaza la "sunt pieton, da' ma cred biciclist" si tot de obicei in gand :) Zau ca mai des facem spume cand vedem mastodonti parcati de-a curmezisul pistei :)

In afara de asta, de obicei noi astia mai fraieri care mergem pe pista de biciclete suntem mai lenti si mai ingaduitori (mai ales cu carucioarele de copii plimbate cu nonsalanta pe piste atunci cand exista clar alternativa, p-asta zau ca n-o inteleg) decat baietii aia care merg tare, da' isi iau casca si prefera sa mearga pe strada :)

ina.click spune:

sa nu mai invete, domle, ce tot atatea biciclete in sus si in jos. ia uite frate. pe vremea mea nu erau, si chiar daca erau, nu mai tin minte, na.
ia sa stea frumos in casa cu ochii in teveu, cum sade bine unui copil modern si cuminte. ce tata ziua cu bicicleta pe trotuar pe strada sa ucida cetatenii nevinovati!

p.s. si eu claxonez pietonii cand sunt pe bicicleta, cu exact aceleasi intentii ca si unicornul: "madame, te instiintez ca sunt in spatele tau, sezi blanda si daca te sperii , sperie-te rogu-te cu sacosa din mana ailalta. "

Natasa spune:

Unicorn, perfect de acord cu tine! Orasul asta e isteric, nimeni nu mai tolereaza pe nimeni, toti au drepturi si restul ar trebui sa se supuna. Noi eram toti trei pe un trotuar cu bicicletele, in sir indian (am mai povestit, mergem cu baiatul nostru de 7 ani) si sotul, care mergea primul, a claxonat incet si a zis pardon celor doua "doamne" care mergeau in fata noastra tinindu-se de brat. Dupa ce s-au dat la o parte si sotul le-a zis multumesc (asa facem mereu cind trecem pe linga un pieton care ne face loc), imediat ce a trecut baiatul meu pe linga ele, una l-a injurat in cel mai oribil si de nereprodus mod, adaugind "asta nu e pista de biciclete". De unde atita rautate, vulgaritate, jigodenie in niste femei carora nu le facuseram nimic, nu am putut sa pricep. Nimeni dintre cele revoltate de un copil de sase (6!!) ani care merge pe trotuar nu explica unde ar putea merge in siguranta! Ca de mers, TREBUIE sa mearga, asa cum si pietonii trebuie sa mearga pe trotuar. Nu vad crize de nervi la masinile parcate care blocheaza trotuare intregi, dar palmuim copii de sase ani si gasim si scuze pentru asta!