Cand ai invins/ai fost invins?

Cand ai invins/ai fost invins? | Autor: histamina

Link direct la acest mesaj

cand se cheama ca ai invins?
cand esti vindecat? cand ai trait mai mult decat era prognosticul?
cand ai reusit sa treci peste durere ,sa te inalti deaspura ei?
cand ai reusit sa priveste cu seninatate, nu numai sa accepti situatia, ci chiar sa daruiesti bucurie cand stii ca nu mai e mult?

monica a invins. o stiu, o simt. a invins pentru ca in drama ei , a gasit puterea sa ii ajute pe ceilalti, sa fie vesela, sa rada, sa fie mama, sotie.

insa cititnd mesajele de condoleante, cuvinte ca nedrept, a fost invinsa,se repeta.

cand se poate spune ca ai invins (boala) cand ca ai fost invins?

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ancadragoman spune:

Dupa mine Monica a invins,conteaza si cum traiesti din momentul in care ti se pune un astfel de diagnostic.Ma uit la tata ,care dupa mine este un alt invingator si care si-a schimbat radical modul de a trai dupa diagnosticul de acum un an de cancer .

anca de fetita cu fundita Maria Alexandra (4 noiembrie 2007)
poze si filmulete
povestea nasterii
www.totsites.com/tot/mariadragoman" target="_blank">eu sunt Maria
www.onetruemedia.com/otm_site/start" target="_blank">Montaje Mariuca


AM PRODUSE LA BAZAR!!!!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmencat spune:

Nu cred ca e musai sa cataloghezi o situatie cu ai invins/ai fost invins. Cred ca viata e viata asa cum este ea, cu bune si cu rele. Conteaza cum o traiesti.
A fi bolnav nu inseamna ca esti invins.
Se poate pleca prematur din lumea aceasta nu numai in urma unei boli, ci si in urma unui accident sau cum a plecat japoneza aceea la 20 de ani, ucisa.

Chiar daca nu am cunoscut-o personal pe Monica, din ce a scris ea, din cum vorbiti voi despre ea, a fost o persoana deosebita, un OM cu adevarat, care a trait la intensitate maxima, care a ajutat, care a oferit bucurie. Un OM langa care iti face placere sa fii. Un OM de la care te alimentezi cu voie buna, cu un zambet, cu speranta.
Poate de aceea este atat de dureroasa plecarea ei dintre noi. Cei care au avut de castigat suntem noi. Si acum ne lipseste sprijinul.
Ea a trait cu adevarat, mai intens si poate mai mult decat multi dintre noi, care asteptam cu nerabdare sa mai treaca o zi, sa mai treaca o saptamana, sa mai treaca o luna.
Ea le-a tinut in loc cu zambetul ei. Pentru ea o zi a fost mai lunga si mai plina.
A dat tot, s-a dat pe ea tuturor.
Nu cred ca a dorit sa lase in urma atata tristete. Cred ca mostenirea ei ar trebui sa fie speranta si bucuria.
Da, e regretabil ca a plecat atat de devreme de langa copiii ei. Dar copiii ei au familie, au un tata care ii iubeste foarte mult. I-a lasat pe maini bune.
Atat a fost pentru ea.
Nu a fost invinsa. Nu a invins. A trait pur si simplu fiecare zi asa cum a venit ea. A trait frumos.
Cred ca ii datoram un zambet (chiar daca ramane si o lacrima undeva acolo intr-un coltisor).

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Raza de soare spune:

Citat:
citat din mesajul lui carmencat

Chiar daca nu am cunoscut-o personal pe Monica, din ce a scris ea, din cum vorbiti voi despre ea, a fost o persoana deosebita, un OM cu adevarat, care a trait la intensitate maxima, care a ajutat, care a oferit bucurie. Un OM langa care iti face placere sa fii. Un OM de la care te alimentezi cu voie buna, cu un zambet, cu speranta.
Poate de aceea este atat de dureroasa plecarea ei dintre noi. Cei care au avut de castigat suntem noi. Si acum ne lipseste sprijinul.
Ea a trait cu adevarat, mai intens si poate mai mult decat multi dintre noi, care asteptam cu nerabdare sa mai treaca o zi, sa mai treaca o saptamana, sa mai treaca o luna.
Ea le-a tinut in loc cu zambetul ei. Pentru ea o zi a fost mai lunga si mai plina.
A dat tot, s-a dat pe ea tuturor.
Nu cred ca a dorit sa lase in urma atata tristete. Cred ca mostenirea ei ar trebui sa fie speranta si bucuria.
Da, e regretabil ca a plecat atat de devreme de langa copiii ei. Dar copiii ei au familie, au un tata care ii iubeste foarte mult. I-a lasat pe maini bune.
Atat a fost pentru ea.
Nu a fost invinsa. Nu a invins. A trait pur si simplu fiecare zi asa cum a venit ea. A trait frumos.
Cred ca ii datoram un zambet (chiar daca ramane si o lacrima undeva acolo intr-un coltisor).


Ce cuvinte frumoase...

Uneori am impresia ca daca animalele ar putea vorbi, noua ne-ar fi rusine sa mai deschidem gura.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ch_dana spune:

Uneori iti vine sa-l iei de piept pe Dumnezeu si sa il intrebi de ce...daca e bun si drept, de ce lasa oamenii sa se chinuiasca astfel, oameni care (unii cel putin) nu merita asa ceva ?!

Monica...Bibi...da, Dumnezeu ar avea de dat niste explicatii.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns goldi spune:

Dupa mine, ai invins cand reusesti sa te impaci cu situatia, indiferent daca te decizi sa lupti sau nu cu boala. Cand reusesti sa te impaci cu tine, sa iti accepti regretele si durerea pe care fara voie o produci celor din jur, sa te desparti de corpul tau fizic fara incrancenare si resentiment.
Asta ar insemna ca ai invins ... dar pentru un om ar fi prea mult .

Mergi la inceput