M-am hotarat.........adoptie(82)
Raspunsuri - Pagina 5
carmencat spune:
Azi fetita noastra implineste 3 anisori.
Dupa pupicii de dimineata, somnoroasa, a zis "mami, te iubesc mami! esti cea mai buna mami din lume! si faci cea mai buna mancale!" 
"tati, te iubesc!"
"melgem azi la un loc de joaca?? melgem??? ulaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!"
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
dpluhovici spune:
LA MULTI ANI, ALEXIA!
Sa cresti mare, sanatoasa si fericita alaturi de parintii tai!
Carmencat sa va traiasca si sa aveti o viata plina de bucurii si impliniri!
anil spune:
Mariaa,
Da, asa e, poti ajunge in niste situatii imposibile (atat pentru tine cat si pentru copil) daca incerci sa iti gasesti singur copilul. Din pacate, legea e destul de restrictiva din punctul asta de vedere. Si de ce zic din pacate...pentru ca stiu in ce conditii cresc acei copii pana devin adoptabil. In teorie totul e bine si frumos, dupa ce e abandonat merge la asistent maternal sau in plasament...insa de la teorie pana la practica e cale foarte lunga. Din pacate sunt copii care stau intr-un pat de spital pana la 1,2 ani, uneori fara nume, fara certificat de nastere, hraniti doar cu lapte si fara a vedea vreodata soarele. Si asa ajung la 2 ani cu intarzieri in dezvoltare, copii care s-au nascut sanatosi dar au fost imbolnaviti de sistem...Si am vazut astfel de saloane cu copii (fara nicio legatura cu adoptia, la momentul respectiv nu vroiam sa adopt). Si in acest timp noi facem colectie de atestate...
Eu m-am gandit serios la plasament la un moment dat, insa as creste copilul pana mi l-ar lua cineva. Iar acel cineva nu poate fi decat familia naturala, si evident protectia copilului invocand mai stiu eu ce argumente obscure din mai stiu eu ce lege. Si daca vreodata copilul ar deveni adoptabil, eu as avea prioritate. Insa planurile mele pe termen lung nu prea se potrivesc cu un timp de asteptare atat de lung, asa ca probabil voi renunta la idee.
Din pacate adoptia este complicata orice cale ai urma. Eu pur si simplu sunt uimita de cati oameni sunt in acest sistem carora nu le pasa...sau care cred ca lucrurile merg bine.
malex spune:
LA MULTI ANI!!!!!!!!!
Sa va traiasca fetita si sa aveti o zi superba impreuna!
carmencat spune:
Multumim de urari!
Si noi va dorim celor ce aveti deja copilasii acasa sa va bucurati de fiecare clipa impreuna, iar celor care nu au inca acasa copilasii o asteptare cat mai scurta si mai usoara.
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
carmencat spune:
anil, sunt de acord cu tine, procedura de adoptie la noi in tara este atat de greoaie si atat de complicata, nepasarea este atat de mare, incat... nu stiu ce sa spun, raman fara cuvinte uneori...
am povestit la un alt subiect cat a trebuit sa recuperam noi cu alexia, pentru 4 luni in care a stat uitata intr-un pat de spital
in alta ordine de idei, de curand am cunoscut pe cineva care voluntariaza la un orfelinat si am strans ce puteam da eu, prieteni si colegi de servici, un mic ajutor (ma rog, mic fata de nevoile de acolo, in fapt am dus saci cu haine, paturi, baxuri de scutece, si multe altele)
ne povestea acea voluntara, ca desi are hartie oficiala sa voluntarieze acolo, doamnele cu pricina descurajeaza orice luat in brate al bebelusilor, ca... se invata si dupa aia plang si noi nu putem sa stam sa ii tinem in brate toata ziua
am fost si am vazut si eu toti copiii de acolo cand am dus ce am strans (2 portbagaje pline ochi de masina) si, probabil ca din cauza donatiilor consistente, nu au prea avut ce comenta
copilasii arata bine hraniti, curati, schimbati, nimic de zis, dar, ca si alexia, din cauza ca nu sunt stimulati, nu sunt dezvoltati asa cum ar trebui pentru varsta lor si e mare pacat
cat am stat acolo ni s-a permis sa ii luam in brate; au reactionat imediat; am facut cu ei un minim de miscari, de ridicari usor in fundulet si deja au inceput sa fie unii din ei mai prezenti, sa zambeasca, sa gangureasca, sa incerce si ei sa se ridice
eu, din cauza problemelor initiale ale alexiei (care acum sunt aproape complet rezolvate) am facut un curs de fizioterapeuti si masaj si ma gandesc foarte serios sa depun si eu pentru voluntariat la un astfel de centru, care sa imi fie aproape, daca se accepta, ca macar o data pe saptamana sa ii ajut sa faca putina miscare, caci conteaza enorm
este pacat sa intre in viata cu niste handicapuri fizice mentale induse de nepasare
macar sanatosi sa fie
in fine, eu vreau multe, sa vad cum reusesc sa manageriez si timpul pe care il am la dispozitie...
si revin, da, teoria e minunata, practica ne omoara... si in timpul asta copiii sufera, noi suferim, multi din cei ce vor sa adopte renunta doborati de birocratie...
este anormal de dificila procedura, sincer, nu inteleg ce a fost in capul lor
numai daca stai sa contabilizezi de cate ori trebuie sa te invoiesti de la servici pe perioada atestatului... te ia groaza
ar trebui ca vizitele astea din perioada atestatului sa se faca atunci cand vine omul de la servici
da, o sa mi se spuna ca si angajatii de la directii au un program, corect, de la 9 la 4!!
ce ne facem ca e inclus in programul nostru de lucru??
statul, la noi in tara nu incurajeaza, ci descurajeaza adoptia, asta e concluzia la care am ajuns eu
sunt enorm de multe piedici, enorm de multa birocratie in care ne pierdem noi adultii, se pierd ei, copiii...
cui ii face bine ca atatia copii sa fie distrusi fizic si psihic, ca atatia copii sa ramana cantonati in sistem?
statului? nu cred, caci se cheltuie destul cu acesti copii si cu tot aparatulul
copiilor? categoric nu, nici nu mai are rost sa detaliez
societatii? iarasi categoric nu, din orice punct de vedere privesti
familiilor care doresc sa adopte si sa ofere o familie si un viitor acestor copii, o sansa societatii si sa usureze povara financiara a statului? nu
si atunci? ma intreb, cine sunt cei care fac legi la noi? cum pot fi atat de desprinsi de realitate si de societate?
de ce la noi nu se pot face adoptii deschise ca in alte tari? de ce nu poti adopta ce copil vrei?
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
carmencat spune:
iata, stiu caz concret recent
nepoata unor cunostinte, fata de 19 ani, de la tara, nu importa locatia, a nascut
parintii refuza sa o primeasca acasa cu copilul
momentan sta intr-un centru maternal
poate sta acolo 1 an
dupa aia ce face?
unde se duce?
parintii sunt de neinduplecat
ea nu stie sa faca nimic, nu are chef sa faca nimic, s-a trezit cu un copil si gata
nu vrea copilul
pana la urma se presupune ca il va lasa in grija statului
nimeni din familia extinsa nu il vrea, ca pe criza asta abia are fiecare ce baga in gura
ce se va intampla cu copilul asta?
pana la 1 an sta ea cu el in acel centru, ca asa au convins-o asistentii sociali, nu ca ea isi doreste asta si de bine de rau, are unde pune capul si ce baga in gura
dupa aia?
copilul va fi lasat in grija statului dupa ce va implini 1 an, abia de atunci va incepe pentru el toata procedura de a fi declarat adoptabil, bla-bla, fata cu pricina nu e foarte responsabila si deci se va astepta sa treaca anul sa fie declarat abandonat, pana se misca dosarele, panaaaaaaaa, se face tot, copilul va implini 3 ani
deja, sansele la adoptie scad
daca era si la noi ca in alta parte, stiai de caz, te duceai de mana cu mama copilului la... unde te duceai, directie, tribunal, orice, una declara ca e de acord sa il dea in adoptie, alta ca e de acord sa il adopte si gata; normal, familia adoptatoare trebuie sa faca dovada ca poate creste copilul din toate punctele de vedere (ca are o locuinta, un venit, ca nu au boli cronice si ca sunt intregi la minte)
asta ar insemna sa se miste lucrurile repede, asta ar insemna normalitate, asta ar insemna sa se incurajeze adoptiile
nu ce se face acuma, sa stai sa se traga la sorti 10 familii pentru un copil
dar ce e normal la noi?
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
malex spune:
carmencat...acu' o saptamana erai f optimista de ce se va intampla, chiar ma gandeam cat tine optimismul asta.........ca eu simt doar REVOLTA!!!!!!!!
Oricum, tin sa-ti spun ca te apreciez f mult pentru gestul tau!
Detaseaza-te macar azi ....... trebuie sa fii f bine dispusa pt Alexuta ta.
carmencat spune:
pai sunt optimista si eu am rabdare si sunt dispusa sa merg pana la capat si sa lupt pentru copiii mei
dar nu sunt multi care tin la uzura, care au timpul si determinarea necesare sa reziste la acest proces si se lasa pagubasi din pacate
sa zic ca la mine e mai usor acum, cumva, pentru ca o am pe alexia
ea e acasa, actele sunt terminate, e bine si e minunata
nu e zi sa nu ma minunez cat de perfecta e
si nu e zi sa nu ma intreb ce s-ar fi ales de ea daca eu nu faceam acel pas atunci, cu inconstienta, cu... nici eu nu stiu cum sa ma calific
nu pot sa nu ma gandesc ca mai sunt atatia copii ca ea, perfecti si minunati care au nevoie disperata de dragoste, copii care nu au avut sansa ei, copii peste care trec anii, ale caror dosare se prafuiesc prin cine stie ce dulapuri si sunt prea mari sa ii mai adopte cineva
simt ca ma sfasii gandindu-ma ca alexia mea ar fi putut fi si ea in aceasta situatie
si simt ca ii sunt datoare
ei, lui Dumnezeu, sunt datoare
macar inca un copil sa mai aiba o sansa, o sansa de a fi iubit, de a avea mami si tati, de a avea familie
alexia isi doreste o surioara mai mare, mai mare va fi, si asa, cei mai marisori au sanse mai mici de adoptie
deja, fara sa o cunosc, e fiica mea, acolo unde e, habar nu am unde si o sa ma lupt pentru ea, sa o aduc acasa
cu tot ce pot o sa ma lupt, cu toata rabdarea si cu nerabdarea mea, cu tot ce stiu, cu tot ce pot sa fac
asa ca sunt optimista, dar si realista
ma doare sa vad ca ar putea fi cu adevarat mai usor, dar din cauza unor oameni obtuzi nu se poate
ma doare sa sufere atatia copii
si am decis, eu, sa fac tot ce pot eu, atat cat pot
orice faci, e mai mult decat nimic si e posibil ca pentru ei sa fie totul
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
carmencat spune:
gata, m-am invoit azi, plec la alexia ca i-am promis loc de joaca si mai vedem noi
in drum, ca sa nu uit unde ma aflu, trec pe la directie sa las adeverintele medicale, sper ca pe moment sa fie suficient, ca certificat de la psihiatrie abia luni
si sper ca si cealalta fetita a mea sa aiba o zi buna azi, oriunde s-ar afla, va fi si ea in gandurile noastre
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.