despre supraprotectie (2)

Da, Olympia,
exact asta spun si eu: informatia si experienta te fac sa apreciezi mai bine pericolul decat lipsa lor. Tatal tau stia sa inoate in rau si piscina si a apreciat oceanul la nivelul lui de informatie. Daca ar fi fost invatat, macar in teorie cum sa inoate in ocean, nu iesea asa tavalit .

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

olympia spune:

Nu stiu, Bird, el zicea ca de fapt nu era nimeni in apa, lumea statea cuminte pe mal, probabil erau chiar valuri foarte mari. El a zis ca nu poate fi dracul chiar asa de negru, dar era.
Am patit-o si noi la marea noastra intr-un an, la Venus. Am intrat cinci in apa, toti stiam sa inotam, n-am ajuns pana acolo unde nu mai simteam fundul, ca marea ne-a dat de-a berbeleacul rau de tot. Era foarte puternic curentul, ne-am luptat sa iesim intregi si mai ales sa ne pastram costumele pe noi. Nu erau valuri de-alea dragute, mari si inofensive ci unele care te sugeau inapoi si intre timp un al doilea te izbea de nu te vedeai. Bine, voi in Australia aveti pe mama si tata valurilor, nu se compara!

sorana spune:

E oare posibil sa nu fiu de acord nici cu Bird si nici cu rrox apropos de inot? Ei bine da.

Eu nu stiu sa inot. In adolescenta era sa ma inec (ca m-am avantat aiurea).

Inotul mi se pare un skill necesar (chiar foarte necesar as zice) desi eu nu stiu sa inot, sau poate tocmai de aceea.

sorana spune:

Si revenind la subiectul initial.
Cand putem considera ca a aparut supra-protectia? Pe la ce varsta? E doar in cazul in care copilul isi doreste independenta, sau nu depinde de copil?

bird70 spune:

Tocmai mi-am dat seama de ceva. Toata copilaria mi-am dorit sa calaresc. Eu sunt nebuna dupa animale si asta a fost visul meu, sa invat sa calaresc. Am fost pe cal de 2-3 ori in copilarie, dar cineva ducea calul de frau si eu stateam pe spatele calului. Nu am avut unde si cum sa invat sa calaresc. De cand m-am mutat aici as fi avut ocazia sa ma duc la calarie, la cursuri. Imi doresc in continuare si desi nu mi-e frica de cai si stiu cum sa ma port cu ei, mi-e frica sa calaresc. Mi-e frica sa nu-mi rup spatele daca ma arunca jos . Mi-am dus copiii la calarit? Nu . Au fost si ele pe spate la cal dar nu au fost la cursuri . Acum ca mi-am dat seama de asta am intrebat copiii. Cea mare (care e o printesa) nu e interesata, dar cea mica ar vrea sa mearga. Langa noi e un club de calarie, cred ca am sa sun azi sa vad cand putem incepe .

Sorana,
cred ca la orice varsta putem vorbi de supra-protectie. Cred ca supra-protectia e legata de anxietatea parintilor, in special a mamei. Si asta poate sa apara din prima zi.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

ina.click spune:

Du-te, birdule, si calareste.
Si eu am vrut toata viata si am invatat la maturitate.

Buzunar larg sa ai numai, ca au ajuns preturile in Buc la 100 ron / sedinta. Eu vanez vouchere.

Incurajez pe oricine sa isi implineasca visele din copilarie chiar daca par sa fie prea mari pentru ele. Eu am invatat sa calaresc (refuzat in copilarie pe motiv "noi nu suntem tarani"), am dormit o noapte intreaga afara (refuzat , "ce vrei sa te trezesti teapana?"), mi-am luat caine in casa("are germeni si virusi!"), iar din primii bani de pe iste traduceri mi-am luat calculator (refuzat pt ca dadusem la sociologie deci "nu-ti trebuie". merci tata, ghici unde lucrez acum.)

Satisfactia e aceeasi si o anumita candoare copilareasca in fata dorintei implinite nu se pierde niciodata.
Du-te la echitatie. Te rog mult :) mai ai inca un copil mic in suflet, care viseaza sa mearga pe un calut.

inbox spune:

ina,mi-am adus aminte de o faza dragutza, eu am lasat copilul sa scrie pe perete, i-am ales un perete si am lasat-o sa dea frau imaginatiei ( s-a mai intins ea si pe altii, dar in mare parte doar pe acela, care il mai vopseam din cand in cand :) ),aproape toti adultii care au venit pe la noi au vrut sa scrie si ei macar putin, ( au fost cativa, care, chiar s-au oripilat si nu au putut nici sa se uite la perete, desi le-am explicat ca o tabla de scris costa mai mult decat o lavabila pe 3mp, nu a mers), dar a fost o tipa care m-a amuzat rau cand a vazut peretele, super incantata ( desi la ea acasa este o ordine si o disciplina cum rar intalnesti), pur si simplu a exclamat :"Mamaaa, pot sa fac si eu macar o ratusca acolo", zic "vrei si acuarele".

.............

Eu vreau bicicleta, sunt ca ala care vroia sa-si cumpere cal si caruta si a luat mai intai capastrul, din categoria asta, fiindca nu am bani de bicicleta deocamdata ( am stransi o parte din activitati extra buget, ma rog sunt doua lucruri care s eintrepatrund asa, motivatia este sa-mi iau bicicleta si alta motivatie este sa vad ca pot sa fac si altceva), mi-am luat: recipient de apa, o borseta speciala, maieu de ciclism si pantaloni :D, in final voi lua si bicicleta...sper sa nu o iaupe bucati.

Editat fiindca dupa ce am mai citit forumul, am ramas cu o tristete... glumele nu-si au rostul, din respect si apreciere penru fetele de aici am ales sa editez... asa am simtit

viviana spune:

Si mie mi-e putin frica de cai. Nu am dorit neaparat sa calaresc, insa fata si-a dorit. Am incurajat-o, am dus-o sa ia lectii de echitatie si am fost foarte mandra de ea. M-am bucurat atat de mult pentru ea incat domnisoara mi-a spus ca nu mai intelege nimic din euforia asta a mea.

In America, Australia, Noua Zeelanda inotul este un must. Face parte din cultura lor. Este greu de inteles pentru cei ce nu traiesc efectiv acolo. In timp ce in Romania abia, abia gasesti o piscina la cateva sute de oameni (ca sa nu zic sute de mii) in America gasesti o piscina la 30-40 de persoane.
As putea sa spun acelasi lucru si despre patinaj.


Sorana, supraprotectia depinde de anxietatile parintilor (mai ales a mamelor) de tulburari emotionale ale parintilor, de lipsa de comunicare intre parinti si de ipohondria mamelor. Se manifesta pe diverse planuri.
Eu m-am inscris in categoria mamelor al caror copil a aparut cu chiu cu vai, dupa o lunga perioada de asteptare cu sanse minime de a veni pe lume.
In ceea ce o priveste pe fata - datorita curiozitatii excesive si a personalitatii ei impetuoase - avand parte de raniri succesive mi-am marit anxietatea.
Am avut tendinte supraprotectoare, insa cand am costatat ca odrasla devine ea insasi anxioasa m-am dat 2 pasi inapoi si am devenit simplu observator.

Important este sa sesizam la timp capcana si sa o ocolim.

Supraprotectia apare odata cu relativa independenta a copilului atunci cand mama ii inhiba autonomia.

La adolescenta cred ca se poate asocia cu constrangerea excesiva si control sever al initiativei copilului.







--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

ina.click spune:

eu nu stiu sa inot si ma simt privata de o abilitate minunata. Simt ca am un handicap fizic de cate ori ajung la mare. Imi place apa si nu stiu cum sa ma folosesc de ea, parca as incerca sa mananc spaghete fara maini.
vreau sa invete fiul meu sa inoate neaparat :) Nu de performanta, cat sa nu se duca la fund macar. Lectiile de inot nu stiu daca ni le vom permite, sper sa reusim pana ajunge la varsta aceea.
Am discutat cu o familie de germani care erau cazati cu noi in hotel; aveau 3 copii care se balaceau in piscina toata ziua, spre marele meu jind (eu puteam doar sa stau prudent pe varful degetelor intr-un loc)...si mi-au recomandat 6 ani ca varsta optima, cica atunci e si musculatura suficient de dezvoltata pentru a sustine activitatea in sine. adica sa nu fie totul o epuizare continua, sa apuce sa se mai si distreze inotand inainte sa pice lat.
In rest, ne viziteaza soacra si in comparatie cu ea constat ca sunt mai chillax decat mi-am dat eu seama. E la noi de 1 zi doar si zbarnaie casa de nu-i voii mamaie, nu puni mana mamaie, cazi mamaie, strici mamaie, frigi mamaie, valeu mamaie.

ina.click spune:

Inbox, esti din Bucuresti?
Vrei imprumut bicicleta mea? eu nu apuc sa o folosesc, copil, job, etc.
Vorbesc f serios. Nu-i nici o problema, Aduna praf in uscator.

inbox spune:

Doamne ce frica am tras...eu pana scriu un raspuns sta calculatorul deschis si o ora...si cand sa postez...cica subiect inchis...! Cand colo avem un nou capitol.

Ina, multumesc de oferta, nu sunt din Bucuresti, sunt la 110km, . Oricum, eu cu stransul banilor de bicicleta, m-am apucat din timp, pana creste si cel mic sa fiu echipata si dotata cu tot ce-mi trebuie !