despre supraprotectie

rrox3 spune:

Ela le-am folosit ca exemplu de atitudine.
Zau ca nu imi aduc aminte de grafice de greutate la 2 ani

AgnesLuca spune:

Ela, pai detaliile astea cu mincarea nici nu conteaza, doar ai zis ca la fel este cu cheile sau cu alte obiecte, problema ta e cum a scris si Roxana ca nu poti sa-i zici un nu cu sufletul impacat.

ela_04 spune:

Da. Iar m-am pierdut in amanunte ca de obicei
cred ca imi va fi destul de greu sa nu ma duc dupa el in momentele alea..

oare nu o sa se simta abandonat? lasat asa fara nici o explicatie?
o sa incerc desi ...

rrox3 spune:

Nu o sa se simta abandonat. O sa se simta ceva mai putin omnipotent, ceea ce e sanatos pentru el. E o frustrare normala, pe care nu numai ca o poate suporta, dar are nevoie sa invete sa o suporte.

Probabil sunt experiente din trecutul tau, care nu-ti permit sa ii tolerezi disconfortul. Tu asociezi frustrarea asta a lui, cu ceva mult mai dureros, dar nu asta e experienta lui.

Nefacandu-i tot timpul pe plac, punand limite sanatoase, il securizezi si il inveti si pe el sa aiba grija de el.

Ilinca_M. spune:

Wow, merci, eu credeam ca ma incadrez la "supraprotectiv" la fazele astea fiindca in jur toate proaspetele mamici se simteau eliberate cand bunicii "ii luau copilul de pe cap", doar eu nu concepeam asa ceva
Sa va relatez o faza, sa vedeti ce parere aveti, daca e aproape de interpretarea mea, si anume prima data cand o parte din mine vroia sa faca ceva iar cealalta nu. Avea Sophiphi 1 luna jumate si cum spuneam, nu concepeam sa plec mai mult de o ora de langa ea, rar. Dar inainte sa intru in CIC fusesem diriginta la o clasa de a XII a la care tineam foarte mult (si ei la mine) si acum aveau banchetul la care au insistat sa merg, nu concepeau sa nu mearga "diriga" la banchet (avusesera 4 dirigi in 4 ani dar cica eu eram "the one", doar pe mine m-au scris in album:)))
Bun, si eu vroiam sa merg vreo 3 ore...dar era seara, nu lipsisem niciodata seara de langa ea, imi faceam o mie de griji desi aveam impresia ca in exterior nu las nimic sa se vada. Deci eram intre doua dorinte contrare, clar. Sa va zic ca a fost PRIMA DATA cand (cam cu o ora inainte sa plec) a dat-o intr-un plans inexplicabil, urla si plangea in ultimul hal, simteam ca ma trec toate transpiratiile, nimic n-o consola!! Venise la mine si o vecina care avea un nepotel de varsta ei si venea sa vada cum ii fac baitza, venea la noi zilnic, o lua in bratze...n-a putut-o calma nici ea, m-a scos pe usa "sa merg sa ma distrez" ca imi garanteaza ea ca se linisteste, ca-i pe maini bune (mama mea, sotul meu si vecina:)))
Aiurea, dupa ce m-am intors (n-am stat nici 3 ore) mi-au recunoscut ca a urlat fata intr-una dar n-au vrut "sa ma necajasca"
Eu zic ca n-a fost nicio coincidenta si ca fata a simtit toate starile mele, de aceea a avut asa criza. Ulterior mi s-a confirmat, doar in rarele cazuri cand am avut asemenea probleme s-a manifestat si ea asa, prin plans aparent inexplicabil...E posibil, nu?

Ilinca_M. spune:

Nu sar in sus, in niciun caz:))) Interesanta intrebare. Raspunsul meu e ca nu, in niciun caz nu am aceasta impresie zilnic, o am cam o data la 2-3 saptamani, daca o am.
Adica eu cred ca e neaparat ca un parinte sa fie "in control" dar am o viziune diferita asupra acestui lucru fatza de ce am observat la alte mame. Adica pentru unele atunci cand copilul doarme la ora stabilita de ele, mananca ce cred ele ca e bine sa manance un copil, iau in greutate "cum spune doctorul" etc simt ca "detin controlul".
Eu simt ca "pierd controlul" cand fata o tine una si buna sa-i cumpar "outz"(kinder) dar eu stiu ca oricum a mancat cam multa ciocolata in ziua aia, dar ii iau, ca nu suport s-o vad frustrata. Cam in clipe de-astea simt ca "n-am control".
In rest...ca mereu a dormit cand a vrut ea, nu s-a lasat diversificata "ca la carte" etc...n-am treaba. Crize de dat cu fundul de pamant chiar n-a facut, a avut o perioada de vreo 3 saptamani cand pleca taica-so de-acasa, nu suporta sa plece, era disperata, i se agatza de picioare si apoi se arunca pe jos, ca o Hecuba in durere:)) In rest nu, niciodata crize in magazine, poate as fi avut senzatia "ca pierd controlul", nu cred ca e prea placut, dar nu am experimentat.

rrox3 spune:

Ilinca da, e foarte posibil. Chiar probabil.
Si simtul tau legat de control si pierderea lui mi se pare foarte sanatos.

Ce te face sa cedezi controlul, atunci cand se intampla? Ce e diferit in situatiile cu pricina?

inbox spune:

Ilinca, asa am patit eu la botezul fetei, as fi vrut sa merg dar si sa raman :), nici nu am luat in calcul sa merg cu ea in restaurant- asta este alta poveste- ei, fata care deobicei dormea tun de la ora 8.30-9 seara, in seara aia a s-a treziut pana la 11 si a plans, eu stand gatita ca poate plec, asa ca, la 11 am renuntat definitiv la idee, copilul a adormit bustean, eu eram cu o prietena buna acasa, ne-am cinstit amandoua, neamurile si invitatii au comentat , dar nu mi-a pasat.

In rest, am avut aceleasi temeri ca si tine, la intalnirea de 10 ani sunt in poza de grup cu fata in brate. Cu gradinita idem am patit, numai ca am inceput la 2 ani, insa la prima la care am fost, ori ca nu mi-a placut mie ceva, ori copilului...dar ma cazut de comun acord ca o sa cautam alta, si am gait-o.

Stii cata lume ma compatimeste ca nu am pe cineva sa-mi stea cu copii, degeaba le spun ca e mama in oras, ca am cumnate etc...ca se gaseste, daca vreau...,dar ca nu simt nevoia asta.

In fine, cu al doilea copil am fost mult mai relaxata, adica mi-au trecut temerile astea ca "copilul este in siguranta numai cu mine", stiu ca pot gasi solutii sa fie bine, insa atata timp cat eu sunt disponibila nu vad de ce sa caut astfel de solutii. Si sunt relaxata, si uneori ma simt vinovata ca nu am putut sa fiu la fel de relaxata si cu fata cea mare ( nu in sensul de a o lasa la altii sau de a nu anticipa eventualele probleme sau pericole, ci de a fi eu in sufletul meu relaxata), ca stiu ca i-am transmis din starile mele si uneori cand o vad perfectinista si agitata...ma gandesc ca eu sunt de vina.

bird70 spune:

WOW!!! Eu am vazut atatia copii care au ramas cu brain damage din cauza ca s-au lovit cu capul de beton cand au cazut cu bicicleta, cred ca trebuie sa fi nebun sa lasi copilul fara casca. La noi e obligatorie, daca te prinde pe tine adult fara casca te amendeaza. Daca te prinde ca nu ai dat copilului casca ti-o iei pe cocoasa rau de tot. Imi aduc aminte un caz cu o fetita lovita la cap, a cazut de pe bicicleta in timp ce bunicul o supraveghea. Nu avea casca. Si a interventia protectia copilului, a facut ancheta sa vada de ce parintii au lasat copilul cu o persoana asa iresponsabila, etc.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

AgnesLuca spune:

Ideea era ca acea casca iti protejeaza doar capul, in schimb sentimentul de supra-protectie ca sa-i zic on topic acestui off pune in pericol celelalte parti ale corpului. Si nu se refera la copii, ci la adultii care au invatat fara casca iar acum si-o pun si fac nebunii pe bicicleta.