despre supraprotectie
Raspunsuri - Pagina 35
dana vio spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Bird tu sustii perseverenta si dat fiind contextul tau mi se pare laudabila.  Cred ca invatarea inotului a fost un castig mai mare decat inotul in sine pentru fetita ta cea mica. In general vorbind, cand e vorba de o valoare importanta pe care tu ca parinte vrei sa i-o transimiti copilului ai motive sa fii perseverent. Insa nu ma pot impiedica sa protestez la asumptii de genul: daca se duce la piscina sau la ocean si nu stie sa inoate e in pericol de moarte. Sa fim seriosi, orice om isi cunoste limitele, daca nu stie sa inoate va sta la apa mai mica, nu se va duce cu capul inainte sa se inece. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Ca fetita de 2ani care s-a inecat in fantana din parcul IOR in vara asta. daca stia sa inoate poate mai avea o sansa. Ce, nu sunt copii care stiu sa inoate la 2ani?
Alexandra Maria
14.12.2007
rrox3 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui dana vio
Ca fetita de 2ani care s-a inecat in fantana din parcul IOR in vara asta. daca stia sa inoate poate mai avea o sansa. Ce, nu sunt copii care stiu sa inoate la 2ani? Alexandra Maria 14.12.2007 |
Dana nu crezi ca vorbim despre lucruri diferite?
Ce crezi ca ar fi prevenit accidentul asta tragic? O mama care si-ar fi invatat copila sa inoate la 2 ani sau una care ar fi avut grija sa fie copila in siguranta?
corap spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui dana vio
Ca fetita de 2ani care s-a inecat in fantana din parcul IOR in vara asta. daca stia sa inoate poate mai avea o sansa. Ce, nu sunt copii care stiu sa inoate la 2ani? Alexandra Maria 14.12.2007 |
cred ca n-am inteles sensul postarii.
saraca copila s-a inecat intr-o fantana arteziana a carei adancime e de cateva zeci de centimetri. nu-mi explic cum s-a intamplat (poate a alunecat si s-a lovit in cadere - nu cunosc) dar nu din cauza ca nu stia sa inoate s-a inecat.
(asta in afara faptului ca la varsta aceea ar fi trebuit supravegheata, avea 2 ani)
o alta dovada ca supravietuirea tine de noroc, pana la urma.
(in parcul ior sunt insa si nenumarate cruci ale copiilor care stiau sa inoate si s-au aventurat pe lac increzatori fiind in capacitatea lor de a inota - pe una chiar scrie ca e a unui copil care facea parte dintr-un club de inot)
dana vio spune:
Recunosc, am exagerat, dar asta mi-a venit in minte cand am citit postarea. 
Adica, mai bine ii tinem departe de orice, adica supraprotectie si inca cum 
, decat sa-i invatam una-alta. Ca e mai greu.
Mea culpa.
Alexandra Maria
14.12.2007
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dana vio Adica, mai bine ii tinem departe de orice, adica supraprotectie si inca cum , decat sa-i invatam una-alta. Ca e mai greu. Alexandra Maria 14.12.2007 |
Sau: daca nu-i alba, musai sa fie neagra.
corap spune:
eu zic ca ar trebui constientizata existenta accidentelor in viata (accidente care iti rad in fata oricat de "trainuit" ai fi). in viata nu poti fi pregatit pentru orice, pentru ca intotdeauna exista un altceva.
sa supraveghezi un copil de 2 d-o-i ani nu inseamna supraprotectie. (poate doar la spartani, dar la ei oricum un procent considerabil de copii era direct aruncat de pe stanci ca nu se nascusera in configuratia potrivita)
Ilinca_M. spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dana vio Ca fetita de 2ani care s-a inecat in fantana din parcul IOR in vara asta. daca stia sa inoate poate mai avea o sansa. Ce, nu sunt copii care stiu sa inoate la 2ani? Alexandra Maria 14.12.2007 |
Foarte deplasat mi se pare ca ai adus acest exemplu
Copila aia avea sanse daca un adult statea cu ochii pe ea, asa cum e nevoie in cazul ORICARUI copil de 2 ani, fie ca stie sau nu sa inoate, sa se dea cu parapanta, sa se dea cu rolele etc.
ela_04 spune:
| Citat: |
| Ca fetita de 2ani care s-a inecat in fantana din parcul IOR in vara asta. daca stia sa inoate poate mai avea o sansa. Ce, nu sunt copii care stiu sa inoate la 2ani? |
Fetita a cazut in primul rand cu capul de cimentul de pe fundul fantanii... nu a avut nici o sansa chiar daca stia sa inoate...
+27
inbox spune:
Ma bucur ca s-a discutat despre inot/mers pe bicicleta sau alte abilitati, o sa mai citesc inca odata :) ce ati scris.
Am stat si m-am gandit, chiar inainte de a scrie voi, de ce am dus copilul la inot si totodata ma gandeam sa renunt pentru moment la acest curs, am pus in balanta avantaje si dezavantaje, cat a fost dorinta mea si cat a copilului...
Pot sa spun ca dorintele s-au suprapus, toti copiii de la gradinita mergeau deja si ea a vrut sa mearga cu ei, iar eu am fost super incantata. Apoi ea a vazut ca acolo nu este vorba de balaceala ci de ceva mi mult si nu a mai vrut. Eu cam la fel amconsiderat ca trebuie sa stie sa inoate sau mai bine zis ca este bine sa stie, de ce?
-nu face sport si am sperat ca ii va placea suficient de mult cat sa aibe o preocupare in domeniul sportului, care stim bine ca este sanatos;
-ca are o tendinta spre mancat si ingrasat, adica este un copil bine facut si am zis ca o ajuta ( foamea s-a dublat :D )
- ca este bine sa stie, ca nu se va simti frustrata sau mai stiu eu cum,
- ca este momentul, considerand eu ca la varste mai fragede va dobandi abilitatea mai repede, mai usor,
Apoi , a inceput sa ma gandesc ca nu este bine sa insist, nu vreau nici sa simta ca nu este capabila sau ca da br cu fugitii cand da de greu, dar:
- cred ca miscare poate face si prin activitati care intr-adevar ii plac, ce ii place? sa danseze...pana la urma tot un sport este, tot la miscare se ajunge,
- ea nu mai vrea si am senzatia ca a ramas setata cu invatatul sa inoate sa-mi faca mie hatarul si nu vreau asta, am mers o perioada pe varianta strand cu mine alaturi, la modul balaceala cat vrea si ma chema ea cand vroia sa ne balacim si sa mai incercam, maxim 20 de minute ( in rest statea cu tatal sau bunica la balacit si eu cu baiatul), am ajuns la un punct in care nu cred ca as frustra-o daca am renunta pentru o perioada. Deci daca in toamna eram hotarata sa o duc din nou la cursuri, acum m-am gandit sa o duc la ceva ce cu adevarat ii place : sa danseze, sau sa picteze ( aici chiar are talent si imaginatie si ii place, face niste desene in spatiu si copii in miscare de raman muta).
Sunt convinsa ca va invata sa inoate, dar cand va fi pregatita cu adevarat si probabil nu va invata la modul clasic sau profesionist, asta este parerea mea in acest moment.
Oricum, mai citesc inca odata postarile voastre care au venit la fix pentru mine.
Aqai spune:
Un om da, un copil ba. Dl meu cel mic a sarit in piscina in secunda in care eu m-am intors cu spatele. Nu stie sa inoate, da' nici n-a murit. A luat doar ceva mai multa apa.
cel mare pe cand nu stia sa inoate s-a tot fatait pana cand a alunecat din colac afara. si el a incercat ceva apa si n-a murit.
Suntem norocosi, e adevarat.
Corap spune ca luam deciziile in functie de copiii nostri. asa e. Pe cel mare l-am cam fortat cu inotul fiindca il mosteneste fizic pe taica-su (caruia acum 3 ani doctorul i-a spus ca e mult prea tarziu sa mai poata face ceva pt spatele lui, dar ca inotand muschii se vor intari si ii vor sustine mai bine coloana. Asa a scapat si de niste dureri groaznice) Dupa ce ne-am consultat cu doctorul, noi parintii in calitate de decident, am hotarat sa nu asteptam pana dupa 30 de ani ai copchilului cand s-o cauta singur de spate. Si da, la inceput s-a miorlait luni bune, n-a vrut, a protestat, dar acum nu il mai scoti din apa si de sub apa mai ales. Si nu mai sunt asa stresata de pozitia lui cocarjata si de faptul ca se lungeste mult dintr-o data fiindca inotul ii corecteaza mult din pozitie. De la toamna mai facem un pas tot pt pozitia lui si mergem la echitatie. pentru ca, din exemplul lui tac-su si al coreip :) stim ca a sta cu gura pe el sa stea cu spatele drept nu va avea nici un rezultat.
pe cel mic l-am asteptat sa vrea singur la cursuri. Anul trecut a refuzat categoric, anul asta zici ca-i dai liber la ciocolata cand aude de lectia de inot. La echitatie va merge si el, dar asta din alegerea lui, ca e innebunit dupa caluti. In schimb, el e expus tiraniei parintesti fiindca i se face portie la ciocolata si desert. Nu are o conformatie atat de atletica, are o burtica cute asa ca e mic dar care nu-i benefica pe termen lung si e capabil sa manance bomboane pana vomita si apoi o ia de la capat relaxat. (stiu ca am testat :D)
Eu zic ca parintii au obligatia sa ia anumite decizii care pe termen lung au un efect benefic, chiar daca copilul nu e de acord si activitatile respective nu ii fac placere pe moment ori pe vecie. Acu' tre' sa-l oblig sa citeasca pe scolar. Gradinarelul mic vine el cu cartea la mine.... ma duc sa cetesc tricks despre copiii care nu invata de buna voie ca sa am niste arsenal in plus, ca tactica de ieri a esuat lamentabil cu cel mare. tot pe cel mic l-am motivat extra 