Dupa ce am divortat, am stat doi ani in aceeasi formula, dorind sa ne protejam copilul (sau cel putin asta am vrut eu).
O decizie proasta, pentru ca desi o scurta perioada situatia era mai calma, dupa aceea lucrurile au revenit la situatia anterioara divortului. Noi nu ne certam, nici autodistrugeam...pur si simplu nu mai aveam ce cauta unul cu celalalt.
N-as mai face prostia asta, un sfarsit este un sfarsit, uneori chiar un nou inceput. Nu-i vorba de curaj, vointa...e vorba de autocontrol, e vorba de responsabilitate fata de sine si copil. E vorba de evitarea unor situatii potential periculoase, e vorba de decenta.
E vorba de respect de sine si fata de cei din jurul nostru, a caror viata o influientam.
Rufus, Tora si iadele