cu copilul la inmormantare

cristinuk@ spune:

unde scrie ca era post ?

mianna spune:

in postul citat in postul anterior (al danei vio)

cristinuk@ spune:

Aha ..

dana vio spune:

Vedeti ce "marcata" am fost?! Nici nu stiu de ce se facea gris cu lapte, ca de post sigur nu era! Sorry! Trebuie s-o-ntreb pe maica-mea.

Alexandra Maria
14.12.2007

cristinuk@ spune:

Un mic amanunt neimportant acu eu vreau gris cu lapte si nu am de undeeee

ina.click spune:

am fost la mai multe inmormantari decat la nunti botezuri cumatrii si banchete la un loc. motivul: m-a crescut mamaia de 80+ ani iar majoritatea cunoscutilor si rudelor sale s-au dus pe rand inaintea ei.

nu stiu daca m-a afectat pe termen lung, nu cred ca m-a afectat pe termen scurt. devenise rutina. Persoana din sicriu nu mai era Ileana, Costin, Nicolae, era "mortul". Cu vata in nas sau fara, in functie de sezon. Am amintiri senzoriale puternice din perioada aceea si flashuri de imagini; mirosul de tamaie, de coliva, cantecul taraganat al preotilor, clopotele, florile. noi copiii ne invarteam peste tot si ne uitam la toate fara sa intelegem mai nimic.

Imi amintesc si plansetele vaduvelor. Si solemnitatea pasnica de pe chipul mortului. Tot ce simteam era o curiozitate morbida; as fi vrut sa pipai, sa trag de maneca, sa soptesc in ureche.

cativa ani mai tarziu, declicul s-a produs firesc. Am realizat ca toti devenim "mortul" la un moment dat. Inclusiv mamaie-mea. A fost un moment sfasietor, urmat in timp de alte inmormantari traumatice, de data asta a celor dragi si nu a unor necunoscuti.

Inmormantarea romaneasca e greu de digerat de un copil. Daca e cineva apropiat, poate mai bine ai zice pas. Sa-ti vezi mama / bunica dezbracata, scaldata, impinsa in haine rigide, tronand pe o masa zile intregi, etc,apoi tot tambalaul cu coliva, pomul, bomboanele, tiganii, coliva, groparul, popa, spaga, bocitul ritualic sau sincer etc, totul e dureros si grotesc. Uneori ma gandesc ca toata mahalageala asta e o insiruire de obiceiuri atavice menite saq bulverseze si sa abata atentia de la durerea reala. Pana te dezmeticesti, pana imparti prosoapele, pana numeri banii, pana te targuiesti cu popa ca la usa cortului , gata, nu mai e mama / tata etc.

Ma rog. Parerea mea.

blackgirl0 spune:

La inmormantarea bunicului aveam 8 ani: l-am vazut si in camera mortuara, caci nu ne-a protejat nimeni. Cand mi-a murit bunica (acum 5 luni) nu am lasat niciun copil la cimitr/biserica. Nu-i un spectacol pt ei, oricat de atasati au fost de strabunica. Este suficient ca am eu cosmaruri; de cand am devenist studenta la medicina am spalat si imbracat toti mortii din familie (si au fost multi, inclusiv tata ).

Off topic: Nasol subiect, mi-a venit instant mirosul mortilor.

Raza de soare spune:

reclama la alt site

Uneori am impresia ca daca animalele ar putea vorbi, noua ne-ar fi rusine sa mai deschidem gura.

Victoria_mami spune:

Victoria a implinit 4 ani pe 22 mai. Pe 1 iunie a murit soacra-mea. Am luat-o cu noi ptr. ca nu am avut de ales, DAR si pentru a-i da o sansa sa inteleaga de ce bunica a disparut dintr-o data. Am plans cu ea in brate, i-am explicat ca e trist si de ce e trist cand cineva moare, i-am spus ca e ok ca si ea sa fie trista, ca e ok sa planga si ea daca simte ca vrea sa planga. Dupa priveghe (aici a fost 2 ore cu o seara inainte de slujba de inmormantare, ca e incinerata, deci nu am fost la cimitir) cand toata lumea a plecat si trebuia sa plecam si noi, a inceput s aplanga, a zis ca ea nu e pregatita sa plece, ca vrea sa mai stea cu Granny. Am zis, ok, putem sa mai stam un pic. Dupa cateva minute ne-a anuntat ea ca e pregatita sa plecam. Am ridicat-o in brate, a vazut-o pe bunica ei in sicriu si a inteles (zic eu) ca Granny nu mai se intoarce, ca nu o sa o mai vedem niciodata. I-am explicat ca Granny era foarte, foarte batrana (desi nu era, avea 69 de ani doar) si de aia a murit, i-am spus ca desi noi nu o mai vedem pe ea, ea ne vede pe noi, i-am spus ca daca vrea sa-i spuna ceva, sa-i spuna ca Granny o aude. M-a intrebat daca ii poate raspunde. I-am spus ca nu, ca de-acum sufletul lui Granny poate vorbi numai cu alte suflete, dar noi nu o putem auzi. Mi-a spus intr-o seara (discutiile astea au avut loc multe seri la rand, inca discutam si acum, desi nu mai in fiecare seara) ca ea o vede pe Granny inca. I-am spus ca eu nu o vad, dar o cred ca ea o vede ptr. ca probabil Granny vrea ca Victoria sa o vada ptr. ca ea o iubeste foarte mult pe Victoria si vrea sa ramana in preajma ei.

PS: copilul tau ce varsta are?

tnicoleta spune:

Acum 3 ani a murit conatul meu, nasul ficeei mele, dar copilul l-am lasat la soacramea.
I-am spus mai tarziu ce s-a intamplat dar, fiind mica, nu a afectat-o.

Eu am fost la prima imormantare pe 9-10 ani la bunica. Nu am inteles de ce nu pot sa plang. Bine nu eram nici foate apropiata de ea, o vedeam ocazional. Apoi la 12 ani a murit mama. Ani de zile am efuzat sa cred ca intr-adevar a murit, desi am participat la mormantare.
La o distanta de doar 3 luni a murit verisorul de doar 10 ani, si dupa alte 3 luni cea de a doua bunica. Dupa asta m-am imunizat.

Nicoleta 19+