Cum facem fata unei dezamagiri

sm spune:

am gasit un articol despre prietenie care mi-a placut si care sper sa te ajute sa treci mai usor peste aceste momente: In prietenie se intāmpla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plānge, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
sursa:http://www.friendship-energy.com/magazine/category/8216
- articolul -Prietenia

rrox3 spune:

Saskia ma bucur ca ai sunat-o, cred ca nu ti-a fost chiar usor. Punctul in care ai ajuns suna foarte bine. Vacanta placuta!

Androix spune:

Oooo ce senzatie de deja vu am avut citind subiectul tau. Si eu sunt de acord cu Ralcat, prietena te-a avut de punct de reper si per total i-a dat cu minus. E ranita, lupta sa-si tina casnicia pe linia de plutire, dar voi nu veti mai povesti si nu va veti mai simti asa bine ca pe vremuri niciodata.

Eu vreau sa-ti raspund cum am tratat eu problema din perspectiva copiilor. Ai mei sunt si mai mici decat sunt ai tai, cand s-a rupt relatia aveau 5 si 3 ani asa ca eu am decis sa-i scutesc de dezamagirea pe care am trait-o eu din plin si am ales sa-i duc cu vorba: ca prietenul lor e ocupat cu gradinita, cu sportul, cu vacanta, ca si noi suntem ocupati etc etc. Asta pentru ca prietenii nostri nu au spus ce i-a calcat pe coada, iar eu am petrecut multe luni de zile framantandu-ma si intrebandu-ma unde si cu ce le-am gresit atat de grav incat sa nu mai vrea sa aiba de-a face cu noi, am trecut prin toate fazele, mai intai m-am simtit jignita, apoi am incercat eu in multe randuri sa fac primul pas, pana la urma daca am vazut ca sunt evitata milimetric, ca ce ma enerva foarte tare era ca mi se zicea daaaa, venim sa ne intalnim, cand? acum? am plecat! si peste 3-4 ore cand sunam sa anunt ca eu plec din parc aflam ca ei tocmai ce plecau de-acasa, ei cand in sfarsit am considerat ca am "terminat" toti primii pasi pe care i-am avut pentru ei nu i-am mai cautat si s-a asternut tacerea si in mintea si sufletul meu linistea pentru ca nu m-am mai intrebat ce i-a suparat si unde am gresit caci pur si simplu nu m-a mai interesat.

Revenind la copii, daca ar fi fost mai mari poate as fi incercat sa le povestesc si sa ii fac sa inteleaga ce s-a intamplat. Asa am preferat sa pastreze o amintire frumoasa despre acel copil cu care s-au inteles minunat cu cateva miiiiiici exceptii si gustul amar l-am pastrat pentru noi adultii.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

PRAG spune:

Eu cred ca aici sta o parte din cheia problemei... Te-ai gindit ca a interpretat asta ca si cum, dupa parerea ta, ea nu e suficient de buna pentru ceilalti prieteni ai tai, nu se ridica la nivelul lor? Poate de asta ti-a si spus ca are job mai bun, copii cel putin la fel de destepti ca ai tai... si totusi tu nu consideri ca merita sa o introduci in acel cerc...

Si chiar, de ce e asa mare lucru sa o introduci si acolo, care e marea problema? O plac, f. bine, va fi si ea in cercul respectiv; nu o plac, cu siguranta va fi "cernuta" si is va da ea singura seama daca nu face "click" cu nimeni.

Poate e o problema la tine, chiar ti-e rusine cu ea, sau ti-e frica sa nu iti acapareze unele relatii de acolo...

Parerea mea e sa gindesti bine felul in care i-ai spus ce i-ai spus, sunt sigura ca s-a simtit ofensata. Eu as fi...

saskia spune:

Poate nu m-am facut inteleasa, ei nu o plac, dar deloc, o considera aroganta. Acum da, probabil ca nu ar fi trebuit sa tin cont de asta si sa o introduc in cercul asta de prieteni, poate asa ar fi inteles singura ce si cum.

Eu am considerat ca e mult mai bine sa o protejez, nu i-am zis ca ei nu o plac, poate asa ar fi trebuit. Pur si simplu am ales varianta asta cu ei nu sunt doritori de cunostiinte noi.

Mi s-a parut a fi mai moale exprimarea si nu asa dura.

Tocmai ca eu am considerat ca pentru ei (pe care totusi ii apreciez mai mult) nu o sa renunt la ea. Dar dupa cum se vede, oricum as da-o nu e bine. Asta e, probabil ca ai cumva dreptate. Dar nu la faza cu nu am vrut eu sa o introduc, ei mi-au spus ca nu vor sa aiba de-a face cu ea. Am incercat sa impac si capra si varza, ceea ce in viata reala nu e posibil, dupa cum se vede.

saskia spune:

Am tot stat si m-am gandit zilele astea, am si fost plecata cu serviciul, deci mintea mi-a fost ocupata, dar si in pauze, ce faceam? Ma tot gandeam. Mi-am dat seama ca uneori credeam ca am creat o legatura, dar uneori ea e fragila, asa ca-n ceea ce scria Eliade .

Poate am crezut ca am dat, ca am fost pe aceasi unda, dar poate ca nu.

De aceea cred ca probabil si eu m-am schimbat, poate nu am mai avut rabdare sa-i ascult mereu povestile, poate am simtit ca as vrea sa fiu si eu ascultata. Poate ca uneori nu mi-a pasat de ea nici mie, pentru ca o pedepseam cumva pentru momentele in care nu ma ascultase. Cine stie?

Sau poate pentru ca de curand prietena mea cea mai buna (de cand eram la liceu in Romania) s-a intors in Bucuresti si ne vedem mai des, cand ajung si eu pe acolo. Si asa am facut din nou comparatia. Plus cercul asta de prieteni care nu o plac, si atunci sa fi inceput si eu sa-i vad mai pregnant defectele, habar n-am.

N-am zis nici o secunda, ca doar ea e de vina. Oi avea si eu vina mea, cu siguranta. Singura chestie care efectiv m-a durut si peste care nu pot trece cum vad ca alte fete au putut este asta cu jignirile, comparatiile intre copii si lucrurile personale. Eu n-am facut asta si consider ca e totalmente aiurea sa fiu atacata. Eu nu vad asa prietenia. Dar cat traieste omul invata!

portocalia spune:

saskia, nu stiu daca te ajuta, dar nici eu n-as fi putut trece peste toata faza. oricat as fi inteles, rational, motivele pentru care prietena se poarta asa, launtric n-as fi putut trece peste magarie. pentru ca e lovitura sub centura, pentru ca e meschina si vulgara. daca tot imi gresesti, macar fa-o cu stil si poate te iert, dar faze de-astea ciobanesti, no way.

asta este, as pune cruce si orvoir, ne salutam pe strada si la evenimente si cam atat.

saskia spune:

Multumesc tuturor de raspunsuri. Momentan iau situatia ca atare, vom vedea ce se mai intampla in viitor.

Rog moderatorii sa inchida subiectul si va doresc tuturor o vacanta placuta

buflea spune:

Oh ! superb, absolut superb ... si extrem de adevarat !!!

saskia spune:

Readuc putin subiectul in discutie, caci ea a reluat legatura cu mine. Intr-o buna zi m-a contactat telefonic si am vorbit. Multe. Eu trecusem cumva peste toata faza, asa ca atunci cand am vorbit cu ea a fost ok, a fost ca si cum nu ne mai auzisem de mult timp.

Nici eu, nici ea nu am pomenit despre episod. M-a intrebat cand ne mai vedem. Din pacate insa pentru mine ea nu mai este o persoana care sa-mi lipseasca, pe care sa-mi doresc sa o vad. Asta e. Poate a fost o relatie superficiala, altfel nu-mi explic de unde detasarea asta, dupa ce am suferit totusi un timp. Chiar m-am framantat ca sa zic asa. Acum e liniste si pace, daca o sa ne mai vedem bine,daca nu nu. Parca as fi inchis o carte. Stiu ca suna dezolant, dar asta simt.

E ca si cum viata mea sociala merge inainte, dar ea nu mai face parte din viata asta. E greu uneori sa realizezi ca poate de la inceput nu trebuia sa ne imprietenim, habar n-am. Chiar si gusturile nu sunt foarte comune. Ma rog inca o lectie invatata de la viata.

Stiu ca nu e corect probabil sa ai o ierarhie in ceea ce priveste prietenii, dar eu am. Ori m-a durut ca am pierdut magia relatiei dintre noi, insa ma bucur ca nu s-a intamplat asta cu prietenii din primul esalon. Viata nu e neaparat corecta, dar si noi avem lipsurile noastre.