Cum facem fata unei dezamagiri

Deci eu si ea (considerata buna prietena) ne cunoastem de circa 15 ani, de cand am pus piciorul in Olanda. Romanca cu sot olandez, avem foarte multe in comun, pana si ea are doi baieti ceva mai mici decat ai mei, dar cu putin.

Ne vedeam mereu, la gratare, ziua copiilor, ziua noastra. Eu pe langa ea am si alti prieteni aici, care insa nu fac parte din cercul nostru sa zic asa. Cumva de vreo 3 luni relatiile au inceput sa se raceasca.

Totul incepe cu un eveniment si anume o zi a copiilor pe care am petrecut-o eu cu ea si cei 4 (in total) baieti ai nostri la o iesire, muzeul aviatiei. Baietii s-au jucat minunat, eu cu ea am inceput sa vorbim si din una in alta, m-am simtit atacata.

1. Sotul ei are o aventura si in loc sa ma lase sa o alin ca sa zic asa, m-a atacat pe mine (ca eu am avut o aventura si al meu m-a iertat si ca nu meritam si d-astea...am ramas efectiv cu gura cascata ca e treaba noastra ce facem noi in casnicia noastra, dar ma rog).

2. Al meu cel mare e acum la un segment de invatamant (gen liceu in Romania) mai bun decat ce i s-a recomandat ei pentru fiul cel mare si efectiv s-a luat cumva gratuit de copilul meu, ca al ei e mai bun, dar idiotii aia de scoala primara care i-au facut recomandarea nu stiu ei ce vrobesc.

3. ca jobul pe care il am eu e inferior celui pe care il are ea.

4. ca de ce nu o introduc in cercul celalalt de prieteni ai mei.

Astea fiind zise am ramas perplexa ca nu stiam ca nutreste asemenea sentimente. La unele din puncte nu am comentat, sau ma rog, am incercat sa aplanez conflictul in formare.

La ultimul punct cu cealalalta gasca i-am explicat ca persoanele din ea nu sunt nerabdatoare de cunostiinte noi (ei o cunosc de pe Facebook, de unde ea isi da cu parerea la diferite pe wall-ul meu si nu prea o plac).

De la ultima intalnire au trecut 3 luni, nu m-a sunat, nu m-a contactat. Eu care probabil am reactionat foarte rece (ca eram blocata si nici nu stiam ce e cuviincios sa raspunzi) am lasat lucrurile asa. Se aproprie insa ziua sotului si el vrea sa-i invitam la noi, insa desi acum 3 zile i-am dat asa un semn firav pe facebook la care ea mi-a dat cu ignor eu am zis ca nici picata cu ceara nu mai dau vreun semn de viata. Am prieteni destui, daca ea considera ca relatia noastra s-a terminat si nu mai are nimic de oferit (decat poate putin venin0 asta e, nici o problema.

Ok, ideea e urmatoarea: nu sufar la modul ala propriu-zis, e treaba ei, daca a ales drumul asta. Insa sotul asteapta sa-i spun ce s-a intamplat, copiii mei intreaba de baietii ei. Si mai ales pe mine in momentele mai vulnerabile ma irita ca am investit atata timp intr-o relatie care era probabil condamnata de la inceput.

Stiu, stiu ar trebui sa fiu inteleapta si sa zic: asta e mersul lucrurilor.

Ok, voi ce ati face mai departe insa?

cristinuk@ spune:

eu nu vad unde e dezamagirea? da complicat defapt nu e greu ca ai renuntat la ea e greu ca nu i poti spune sotului motivul despartirii de amica ta?

ok treba ta ce faci in casnicita ta ... retin ca i ai zis sotului ceva pe ocolite ca nu s a concretizat aventura bla bla ( nu e treaba mea)

so care e baiu? ne asumam faptele suportam consecintele depinde cat de sincera poti sa fi

saskia spune:

Poate nu m-am exprimat prea clar.

Nu stiu ce atitudine sa adopt, sa o las balta pe "prietena" pentru totdeauna? Sa o ignor? Sa o mai contactez? La lucruri de genul asta m-am referit!

Tot ce am explicat mai devreme e radiografia zilei aceleia de acum 3 luni, atat. Felul in care ea a considerat ca discutam dupa atata amar de vreme.

Asta e dezamagirea. Ca ai o prietena (pe care tu o consideri prietena) care incepe sa te atace asa brusc, am rog poate ca ori fi fost semne si le-am neglijat, oi avea si eu partea mea de vina, e normal totusi sa simti ca dupa 15 ani nu e asa simplu de zis: pa.

cristinuk@ spune:

eu am o prietena la care nu ash putea sa renuntz m am certat cu ea de la niste prostii odata nu am vb vro 6 luni si a doua oara vro 2 simteam ca" mor" fara ea prima data a vorbit ea a doua oara eu

deci ma gandeam la ce momente faine am avut impreuna le am sters cu buretele prostiile alea de ne am certat

am recunoscut vina si am luat o de la capat ca si cum nik nu s ar fi intamplat
ne am cerut scuze ne am explicat si ne am pupat o iubesc din toata inima

depinde cat de usor iti este tie( ai zis ca iti este indiferent )
pt ca si eu ziceam asa si in timp ma lua cu regret profund

saskia spune:

Inteleg foarte bine ce spui. Si mie mi-este greu sa inteleg mai ales, sufleteste ce sa zic...e mai simplu cumva, eu consider ca dragoste cu sila nu se poate si nici prietenie evident.

Acum: sincer m-am simtit atacata, cu toate micile rautati, si cand e vorba de copii, simt ca mi se pune pata in fata ochilor. Si mai ales ca eu am intins mana. I-am dat semn pe Facebook, acum vreo 3 zile, timp in care ea a avut activitate pe acolo. E ca si cum pur si simplu nu i-a pasat de semn.

D-asta zic: mai mult de atat, parca imi vine peste mana sa fac. Adica eu nu ma simt cea vinovata, cu nimic de altfel. Noi iesise la o intalnire cu copiii si dintr-odata parca si-a manifestat nemultumirea vis-a-vis de relatia noastra.

Poate cea ce ma macina cumva acum e ca nu s-a facut un closure la relatia asta, adica macar sa ma fii bagat in...undeva, tot era ceva. Dar asa, habar n-am de ce ea a avut iesirea aia si de ce mai ales acum alege sa ma ignore.

ela_04 spune:

F urata faza... incomoda, penibila, dezamagitoare intradevar...
Poate ca s-a certat cu tine doar pt ca nu avea pe altcineva pe care sa-si verse frustrarile... dar daca nu a mai dat nici un semn de 3 luni, cam greu de crezut. Poate acum ii este rusine de gestul ei.
Sunt oameni si oameni...
As incerca sa-i explic sotului ca acest cuplu trece prin momente tensionate si ca ea ultima data ti-a lasat de inteles ca nu vrea sa vada pe nimeni...ceva cat mai aproape de adevar. Dar fara multe amanunte.
Daca sotul tot insista ...l-as pune pe el sa-l sune pe sotul respectivei sa-l invite. Ca intre barbati...
Copiilor le-as explica la fel...mama si tata respectivilor baieti au unele probleme si au nevoie de timp pt a si le rezolva...

insa daca cei 2 hotarasc sa vina eu as avea grija ce vorbeste... ca astfel de oameni raniti au prostul obicei de a incepe discutii pe care ei considera ca nu le-au terminat... ca tu nu ai inteleso, ca mai avea ceva de adaugat... sau doar pt ca altcineva, oricine, sa le confirme supararea, suferinta...
aiurea situatie. eu nu as invitao deloc indiferent de metoda pe care o gasesc sa o tin departe.
o zi onomastica e o zi in care vrei sa te bucuri, sa te relaxezi alaturi de cei dragi, nu sa stai in tensiune.
La multi ani pt sot!

cristinuk@ spune:

probabil e cearta proaspata si resentimentele prea puternice

saskia spune:

ela_04 Multumesc, e ziua de nastere si sotul si copiii vor intelege(probabil) daca le spun ca ei nu pot veni (in definitiv e o alegere asta).

Ea nu mi-a raspuns, ok, eu astept dar uneori si tacerea e un raspuns.

Pe de alta parte pot intelege ca ea trece printr-o perioada mai proasta, dar de acolo pana la a adopta atitudinea aia fata de mine e mult as spune eu. Si vorba aia ca i-am lasat loc sa discute cu mine. Acum ei bine astept un semn de la ea.

Consider ca e o chestiune de reciprocitate, asa decurg celelalte relatii cu ceilalti prieteni ai mei. Nu sunt invidiosi nici unul pe celalalt, nu ne comparam, nici pe noi, nici copiii.

Socul meu cred ca de-acolo vine. Ca eu credeam ca nu e vorba intre noi de lucruri de genul asta. S-ar putea foarte bine si sa ma insel . Si ea sa fi avut doar o zi mai proasta. Insa chiar si asa nu vad ce as putea sa fac mai mult decat sa astept.

M-as simti tampit sa insist. Ca o femeie care se tine de un barbat cand ala nu-i mai raspunde la mesaje, etc, semn ca e ocupat cu ale lui si fericit ca a scapat de ea. Acum exagerez un pic, dar in mare cam asa vad.

JuliaSM spune:

Poate era afectata de faptul ca sotul ei o inseala si atunci si-a revarsat pe tine nemultumirile, in ideea ca tu ti-ai fi permis acelasi lucru candva, caz in care, in ochii ei, tu esti la fel de vinovata ca si sotul ei. Un om ranit rareori e rational si drept in reactii si decizii.
Cat despre copiii vostri, poate o rodea gandul de multa vreme ca al ei ar fi mai destept, insa la suparare ti-a spus-o si pe asta, sa fie biciul mai gros. La urma urmei, toti gandim diverse, poate nu toate reale si obiective, insa nu le rostim cu voce tare si mai ales in urechile cui nu trebuie, ca atunci nu ar mai fi relatii frumoase sub soare...
Daca tace de atat timp, ori nu s-a schimbat si nu realizeaza iesirea exagerata din ziua respectiva, ori si-a dat seama de gafa, gandeste ca e impardonabila si lasa relatia sa moara de la sine, prin aparenta indiferenta.
Daca as invita-o la petrecere? Nu, categoric nu. Nu fara o discutie sincera si reparatoare in prealabil.Daca s-a dovedit a fi genul de om care iti strica ziua pe nepusa masa si nu are initiativa pentru a lamuri situatia, clar ar fi in stare sa va strice sarbatoarea, prin iesiri neavenite in peisaj.

ela_04 spune:

eu te inteleg, pe cuvant! Eu nu prea am rabdare cu astfel de oameni. In general imi spun ...slava Domnului ca nu suntem rude
si merg mai departe. Te doare pt ca era prietena ta de suflet probabil. Mai ales ca va cunoasteti de la inceputul unui drum... dar... shit happen every day.. sau cum era...
si nu as mai astepta nici un semn pt ca probabil nu o sa vina...
gandeste-te ca daca ea a tinut in ea atata timp chestile astea si le-a dat drumul acum e putin probabil sa mai gasesca o cale de intoarcere fara niste explicati f intemeiate pe care probabil nu le are.

ladyJ spune:

Saskia, daca ti-e draga si daca simti tu ca merita sa pastratti legatura ca prietene, suna-o, obitne o intalnire cu ea si spune-i clar: trebuie sa vorbim despre ce se intampla.

Multe prietenii se rup pentru ca unul dintre prieteni nu e dispus la finetzuri din astea psihologice, adica sa incerce sa inteleaga de ce celalalt reactioneaza intr-un anume fel. Nu e de condamnat nerabdarea asta, insa.

Prietena ta a lovit in tine pentru ca ceea ce a facut sotul ei este ceea ce ai facut tu(aventura). Aventura ta insa nu a lovit in ea, ea putea intelege aventura ta din perspectiva prietenei, insa aventura sotului ei i-a tras o lovitura puternica. Si ea loveste in tine pentru ca tu esti la indemana. Ea refuza sa mai aiba o relatie cu tine pentru ca(,) cu tine poate. Cu sotul ei, asta ar inseamna divort. Si nu e pregatita pentru asta, insa nu e nici pregatita sa ierte, sa analizeze lucrurile, sa ia taurul de coarne. Asa ca, da in tine.
Isi transfera toate resentimentele asupra ta. Tu esti, in acest moment ´´the bad man´´. Daca sotul tau te-ar fi inselat pe tine, lucrurile ar fi stat altfel. S-ar fi lasat alinata.

Ai doua variante: fie vorbesti cu ea despre asta fie o lasi in plata Domnului. Depinde de cat de importanta e pentru tine.
Daca alegi sa vorbesti cu ea despre asta fii pregatita sa dai detalii intime despre tine, de genul de ce ai facut acel lucru, de ce ai vorbit cu sotul tau despre asta, cum te-ai simtit atunci, samd.
Poate o prinzi intr-.o stare in care e pregatita sa asculte si trage invataminte, poate reuseste sa ia atitudine in relatia ei si sa clarifice lucrurile. Cu alte cuvinte, poate reuseste sa invete cate ceva din greselile altora(ale tale) si ajunge in punctul de a discuta sincer cu sotul ei despre aventura lui, despre problemele casniciei lor.