Motive de fugit din RO cu 10 picioare(3)
Raspunsuri - Pagina 6
portocalia spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Aqai Portocalia, citeaza pana la capat:) era cu un versus. Si problema nu e ca e munca fizica, ci ca reocompensele raman la nivelul multumirii cu munca facuta. nu-s cum sa ma exprim, ca nu-mi iese. Stai ca a zis buflea, e ceva cu satisfactia :) De aceea mi se pare o experienta mai buna, de ex, sa bat cuie si sa tai lemne ridicand o casa cu Habitat for Humanity decat sa taie iarba vecinului pt $ 20 care o sa se duca pe un tatuaj cool. Sau mai bine sa taie iarba noastra for free sa ne jucam un fotbal :D e o teorie ce se vehiculeaza prin mediile astea corporatiste, nu mai tin minte cine e autorul. Zona de beneficiu maxim e la intersectia a trei arii: ce stiu sa fac, ce imi place sa fac si cu cat sunt platit pt ceea ce fac. Ei, daca le faci sa se suprapuna, spune vorba ca maximizezi satisfactia profesionala :) Eu cam asa vreau sa-mi indrum copiii, apoi om vedea daca si ei vor hmmmm |
Aqai, eu inteleg ce zici, dar copilul de 14 ani intelege? e greu sa bagi cuiva pe gat chintesente, atata vreme cat persoana respectiva n-a experimentat substantele brute din care s-au extras esentele respective.
N-am spus ca taiatul ierbii este o cariera de succes. Dar nu te poti astepta ca un copil de 14 ani sa merga fix catre ceea ce numesti tu "zona de beneficiu maxim", fara sa stie ce presupune ea de fapt.
msl1 spune:
Cred ca depinde si de tara in care esti; aici este f important intershipul/externshipul; cu cit mai lung cu atit mai bine; este considerat experienta; trebuie facut in timpul scolii sau imediat dupa scoala; daca ai terminat cu scoala nu te mai primeste nici intr-un internship si ai ratat sansa de a pune experienta pe resumee;
in europa de nord nu e asa de important sa lucrezi din adolescenta; zic din experienta unor apropiati care traiesc acolo si din cite am vazut si eu.
Dar totusi 16 ani mie mi se pare prea "necopt"adolescentul sa fie pus la munca la fel si la condus. 18 ani ar trebui sa fie virsta minima care sa-i permita inceperea unui servici/condus.parerea mea. Cel putin eu la 16 ani nu as fi fost nici pe departe responsabila si matura destul pt a face nici una din cele 2.
cit despre munca la mc donald: stiu ca in ro e un servici bine platit tin minte cind s-a deschis in cluj era mare lucru sa ai servici acolo....aici daca nu ai sansa sa avansezi in pozitie de management sau nu intentionezi sa lucrezi in alimentatie, mai bine nici nu il pune pe resumee...dar depinde pt ce post aplici de fapt.
Aqai spune:
Nu stiu, portocalia, da' eu sunt adepta lui incepe devreme si o sa ajungi departe :) Asa ca incerc, la nivelul celui mai mare, sa-i explic cumva de pe acum. cel mic mai are niste vacanta :)))
dar cum spuneam, astea sunt incercarile noastre de parinti. ramane ca realitatea sa ne faca se ne adaptam, sa ne modelam, sa ne-o mai luam in freza cu mic cu mare, s-o luam de la capat si tot asa
Si acum ajung inapoi la topicul cu emigrarea, din cate am vazut pana acum in lumea asta, aici au o paleta mai mare de alegere cu un efort mai mic - si asta a stat in balanta ca decizie.
In ro sunt cateva profesii care, daca te situezi in varf, pot sa-ti asigure un anumit stil de viata. Si m-am gandit eu: ce ma fac daca copiii mei nu vor vrea sa faca nici una nici alta din cele pe care le poti numara pe degete? Daca vrea sa se faca astronaut? daca vrea sa se faca bilog marin? Daca vrea sa studieze fizica cuantica?
So, pasul 1 facut - asigurarea mediului :)
Happy now?
ocebine spune:
Citat: | ||
citat din mesajul lui buflea
Ok ... si iti gasesti profesia maturand la McD ? Sau taind iarba vecinului ? Sau facand ordine in sertarele angajatilor puturosi din compania X ? Sau stand la copiator 10 ore pe zi si scanand documente ... sau stand in fata shredder-ului 2 luni si rasnind hartie ca nu mai vrea compania sa plateasca firma specializata care ia documentele secrete ? ... toate astea intre 14-18(20) de ani ? Sincer, nu glumesc - acestor copii nu li se da nimic util de facut, nimeni nu are curajul de altfel sa le dea ceva ...oricum sunt temporari, pana apuci sa-i inveti ceva s-a terminat vara. Imi aduc aminte la un moment dat ca ne plecase receptionista si se hotarasera astia sa puna un intern din asta la telefon (atentie era la college, deci peste 18 ani) si dupa ce a incurcat niste interioare pe acolo (pe buna dreptate ca erau 300 de angajati), l-au scos si de la telefon, au preferat sa angajeze un temp. |
Din experienta personala:
In liceu am facut un internship la o firma de ciorapi (Hue) in departamentul de marketing...mergeam la photo shoots, aranjam modele, ma fitiiam prin showroom, participam la meetinguri despre cum sa promoveze brandul, etc...la 17 ani habar n-aveam despre cum sa ma imbrac in birou, cum sa ma comport intr-o sedinta, cum sa ma introduc si sa dau mina cu oamenii, cum sa deschid gura pentru mina insami in alt mod decit intre prieteni, colegi de scoala sau familie. Consider un plus pentru mine cele 3 luni petrecute la Hue.
Am avut joburi part-time in mai multe domenii (inclusiv telemarketing (emoticon electrocutat)...suficient cit sa-mi dau seama ca nu am interes pentru acele domenii dar si cit sa-mi fac o idee despre cum sa ma descurc in anumite situatii.
arminad spune:
Citat: |
Ok ... si iti gasesti profesia maturand la McD ? Sau taind iarba vecinului ? Sau facand ordine in sertarele angajatilor puturosi din compania X ? Sau stand la copiator 10 ore pe zi si scanand documente ... sau stand in fata shredder-ului 2 luni si rasnind hartie ca nu mai vrea compania sa plateasca firma specializata care ia documentele secrete ? ... toate astea intre 14-18(20) de ani ? Sincer, nu glumesc - acestor copii nu li se da nimic util de facut, nimeni nu are curajul de altfel sa le dea ceva ...oricum sunt temporari, pana apuci sa-i inveti ceva s-a terminat vara. Imi aduc aminte la un moment dat ca ne plecase receptionista si se hotarasera astia sa puna un intern din asta la telefon (atentie era la college, deci peste 18 ani) si dupa ce a incurcat niste interioare pe acolo (pe buna dreptate ca erau 300 de angajati), l-au scos si de la telefon, au preferat sa angajeze un temp. |
Cu McD si taiatul ierbii nu ma bag dar cu aranjatul in sertare si taietorul de hirtii pot sa zic ca ajuta. Un job pe campus, ca student, se plateste cu 10/h si cu 12/h daca ai intre 1 si doi ani de experienta de office, asta insemind lucruri d-astea de care ai mentionat tu. E mult mai usor sa stai intre doua clase sa raspunzi la un telefon sau sa bagi niste date si sa mai bagi un oki in cursuri decit sa stai in picioare cu $8.25 si sa vii rupt acasa sa te apuci de invatat.
Daca in schimb adolescentul uraste sa taie hirtii si sa organizeze sertarele( valabil mai ales pentru baieti) il inveti cum sa se pregateasca pentru interviul de la magazinul de video games de la colt sa le faca la aia capul mare cu cunostintele lui in domeniu
portocalia spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Aqai Nu stiu, portocalia, da' eu sunt adepta lui incepe devreme si o sa ajungi departe :) Asa ca incerc, la nivelul celui mai mare, sa-i explic cumva de pe acum. cel mic mai are niste vacanta :))) dar cum spuneam, astea sunt incercarile noastre de parinti. ramane ca realitatea sa ne faca se ne adaptam, sa ne modelam, sa ne-o mai luam in freza cu mic cu mare, s-o luam de la capat si tot asa Si acum ajung inapoi la topicul cu emigrarea, din cate am vazut pana acum in lumea asta, aici au o paleta mai mare de alegere cu un efort mai mic - si asta a stat in balanta ca decizie. In ro sunt cateva profesii care, daca te situezi in varf, pot sa-ti asigure un anumit stil de viata. Si m-am gandit eu: ce ma fac daca copiii mei nu vor vrea sa faca nici una nici alta din cele pe care le poti numara pe degete? Daca vrea sa se faca astronaut? daca vrea sa se faca bilog marin? Daca vrea sa studieze fizica cuantica? So, pasul 1 facut - asigurarea mediului :) |
atunci e bine :).
eu sunt un exemplu de copil al unor parinti ambitiosi, care au vrut pentru mine ce-i mai bun, the top. eu eram un copil destul de docil si care nu prea avusese ocazia sa-si descopere pasiuni, pentru ca era prea ocupat cu performantele scolare. eram competitiva, asta da, si-mi placea sa fiu prima si sa castig, dar nu m-am gandit decat foarte tarziu ce vrea de fapt sufletul meu, CE-MI PLACE sa fac.
nu-i vorba, mi-am gaist drumul pana la urma (si e unul cu munca manuala, by the way :) ), dar poate mi l-as fi gasit mai devreme daca parintii mei n-ar fi stiut atat de bine ce-i bine pentru mine. nu-i acuz, ii inteleg perfect, ei voiau ce-i mai bun si mai bun, dar uite ca asta e un concept subiectiv si ce l-ar ferici pe X, nu-l fericeste si pe Y.
editez ca sa mai spun ceva: parintii mei n-au avut vreme sa se gandeasca la sufletul lor, erau prea ocupati sa presteze pentru familie. si uite ca au prestat bine, si ne-au dat noua luxul introspectiei. numai ca ei, fiind asa de prinsi, n-au luat in calcul si nevoia de introspectie, care apare de la un anumit nivel al piramidei lui maslow. nivel pe care ei nu l-au prins, dar ni l-au oferit noua :).
msl1 spune:
Mai mie personal mi se pare nasol sa lucri la mc donald lucrezi in putoare de prajeala si ai de a face cu tot felul de oameni chiar daca iti da "benefits" nu as alege sa lucrez acolo; cind am inceput sa lucrez aici am avut de ales intre mcdonald si magazin de haine am preferat magazinul.customer service se poate invata si altundeva nu numai in mcdonalds
Anne45 spune:
Eu am totusi o nedumerire...ori sunt singura de pe acest forum care a muncit , vrei nu vrei din generala si pana la sfarsitul liceului in perioada lui Ceasca sau toti care frecventeaza acest forum sunt tinerei sau au probleme cu memoria de lunga durata ca de ,au trecut destui ani -eu am doar 40 de primaveri, si inca nu-mi aduc aminte sa fi murit vreunul de prea multa munca!
Nu pot sa cred ca nu va amintiti cat ne mai munceau cu practica -as fi putut sa-mi iau diploma in agricultura -pomicultura si nu numai-si asta fara plata .
Eu nu vad nimic rau in faptul ca adolescentii vor sa munceasca, sa stranga un banut pentru un moft , o carte , sau mai stiu eu ce -acest lucru ii responsabilizeaza .
buflea spune:
Citat: |
citat din mesajul lui ocebine Din experienta personala: In liceu am facut un internship la o firma de ciorapi (Hue) in departamentul de marketing...mergeam la photo shoots, aranjam modele, ma fitiiam prin showroom, participam la meetinguri despre cum sa promoveze brandul, etc...la 17 ani habar n-aveam despre cum sa ma imbrac in birou, cum sa ma comport intr-o sedinta, cum sa ma introduc si sa dau mina cu oamenii, cum sa deschid gura pentru mina insami in alt mod decit intre prieteni, colegi de scoala sau familie. Consider un plus pentru mine cele 3 luni petrecute la Hue. Am avut joburi part-time in mai multe domenii (inclusiv telemarketing (emoticon electrocutat)...suficient cit sa-mi dau seama ca nu am interes pentru acele domenii dar si cit sa-mi fac o idee despre cum sa ma descurc in anumite situatii. |
Inteleg ... probabil ca experientele astea "nu strica", nu stiu insa daca mental le pot acorda importanta de care le-o atribuiti voi. Ma opreste experienta mea, total lipsita de campul muncii pana la 23 de ani. Si mi-am gasit drumul, instinctiv si cateodata "the hard way" am invatat si cum sa vorbesc si cum sa ma imbrac si cand sa tac si nu a trebuit sa tai iarba ca sa imi dau seama ca nu imi place gradinaritul.
Sesizez ca mai conteaza si ce noroc ai de internship - la noi niciodata nu am vazut un intern bagat intr-o sedinta, de multe ori nici computer nu le da. Am lucrat intr-o companie care facea desene animate - nici un intern nu a calcat 1 sec in studiouri, nici nu stiu daca stiau unde erau AVID-urile, ce sa mai vorbesc de editat pe computer sau mixat sunetul pe episoade. Toti internii pe care i-am vazut eu fac numai munci administrative fara legatura cu o profesie in sine. Sunt studenti si nu sunt prosti si au aceeasi placere de a face curat in sertare ca si calificarea necesara pentru asta.
Dar inca o data, le amestecam ... parca in facultate, as mai intelege practica asta in campul muncii. Dar la 14 ani ?
In plus, am tot vrut sa scriu asta - sesizez zambind ca in materie de copiii, ma simt confortabila in mediul "activitatilor organizate".
In perioada 3-14 ani, cand parintii de pe forum strigau "unde le este copilaria" eu fluturam steagul pe care era scris "copilaria nu mai este pe maidan, este in activitatile organizate".
Acum, dupa 14 ani, cand parintii striga "la munca sa se responsabilizeze" vad ca ma aflu in tabara in care spune "unde le este tineretea, au timp sa munceasca, mai bine stau in activitati organizate si se bucura de adolescenta"
Suntem inca in perioada 3-14 ani si imi mentin prima teorie - mi se pare ca functioneaza. Dar las loc de intors in perioada de dupa 14 ani, e posibil sa-mi schimb rationamentele
bird70 spune:
Eu cred ca beneficiile muncitului in adolescenta trebuie analizate de la caz la caz. Eu am muncit fiecare vara in liceu, chiar si inainte de clasa a 8-a. Nu a fost nevoie sa muncesc ci AM VRUT sa muncesc. Taica-meu a trebuit sa traga sfori ca sa pot sa merg la lucru. Pe vremea aia trebuia sa ai hartie semnata de la parinti ca sunt de acord sa muncesti. Parintii mei, amandoi intelectuali au fost oripilati ca eu vroiam sa merg sa muncesc la ferma, la coada vacii . Dar m-au ajutat pentru ca asta vroiam eu. Mi-a placut enorm de mult sa muncesc. Nici macar nu o faceam pentru bani ci o faceam de placere.
Fiica-mea de aproape 17 ani nu are nici o tragere spre munca fizica. Invata bine, e creativa dar nu isi doreste sa munceasca la varsta asta. Acum are mult de invatat si prefer sa invete decat sa munceasca. Cateodata mi-ar place daca ar munci, atunci cand vine ca o floare si imi cere bani pentru tot felul de idei ridicole. E un copil tare bun si nu insista, e ok cand ii spun ca nu sunt de acord. Dar ma enerveaza ca pare picata din luna, nu intelege pe ce e ok sa dai bani si ce e exagerat. Am facut o intelegere cu ea, ii vom oferi o suma fixa bani de buzunar cand merge la facultate, daca vrea mai mult va trebui sa munceasca. Nu vreau sa cresc un copil dependent, vreau sa fie capabila sa isi castige singura painea, sa nu stea cu mana intinsa la mine.
Eu am muncit doar vara in liceu, nu existau joburi part-time atunci. Dupa liceu am fost plecata in Germania unde puteam ramane, sa fac un an de germana si sa fac facultatea acolo. Aveam rude acolo dispuse sa ma ajute dar ar fi trebuit sa ma intretin si sa merg la scoala asa cum faceau multi tineri germani. Desi mie imi placea sa muncesc si aveam ceva experienta cu munca, nu am avut curaj, nu am putut sa imi imaginez sa fiu responsabila de mine . Cred ca situatia ar fi fost foarte diferita daca as fi avvut sansa sa lucrez 2-3 zile pe saptamana pentru bani de buzunar in liceu. Tinerii de aici la 18 ani pleaca de acasa si se descurca. Eu simt ca am pierdut o sansa atunci pentru ca nu eram independenta, nu aveam curaj in fortele proprii, nu am avut posibilitatea sa-mi castig banii pana atunci. Fata de tinerii romani eram foarte independenta, dar fata de cei din afara nu eram.
O ingrijorarea a mea este ca daca copii nu sunt suficient de independenti ar putea rata ocazii in viata. Daca nu se simt in stare sa plece de acasa sa mearga la facultate in alt oras, la un curs mai bun, la o facultate mai buna? Daca eu ca parinte nu imi voi permite sa sustin copilul financiar in totalitate ca sa mearga undeva? Nu se va mai duce pentru ca nu stie sa munceasca ca sa suplineasca ce nu pot eu sa-i ofer? Va rata ocazia?
Pe fiica-mea cea mica o vad ca va munci, imediat ce va avea voie legal. Desi e foarte buna academic, ii place sa munceasca fizic, asa cum imi place si mie. Desi am facut 2 facultati, imi place sa zugravesc, sa pun faianta, mi-ar place la nebunie sa fac un curs de tamplarie . Fiica-mea cea mica e la fel. Cand eu mesteresc ceva intotdeauna sta cu mine ma ajuta, ii place sa-si murdareasca mainile. E si foarte smechera, a reusit sa o convinga pe cea mare sa o platesca sa se ocupe de vase (treaba celei mari) . Nu face nimic special cu banii, ii strange intr-un cont.
Cred ca munca la adolescenti este per total un lucru bun, le da un spirit de independenta. Dar nu fiecare adolescent e la fel.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper