psiholog bun care sa ne invete putina "parinteala"

Buna,
cunoasteti vreun psiholog bun care sa ne dea cateva sfaturi legate de educatia unui baietel de 2 ani jumate ? Nu sunt probleme majore dar eu si sotul avem viziuni diferite si nu neaparat documentate si am ajuns sa avem certuri pe tema asta. Eu am mai studiat cate ceva, sotul nu are timp si disponibilitate sa citeasca dar nici nu vrea sa ia de bun ce-i spun eu. Avem clar atitudini diferite cand vine vorba de copil si nu as vrea ca lucrurile sa degenereze si mai rau de aceea m-am gandit ca avem nevoie de sfatul impartial al unui specialist astfel incat sa aplicam o metoda comuna.
Mersi pt. ajutor

Oxyana spune:

Buna AlinaEmi,
Citeste aici Psih. Roxana Georgescu, www.marya.ro
Ii poti adresa intrebari si pe site.
Mult succes :)

viviana spune:

Cel mai bine ar fi sa va puneti amandoi de acord asupra formulei de educatie pe care doriti sa o aplicati.
Trebuie sa va ascultati unul pe altul, lasand orgoliile la o parte si dand dovada de toleranta in a lua in consideratie si de ce nu a aplica si parerea celuilalt.

Daca nu puteti ajunge la un numitor comun abia atunci apelati la o terta persoana (psihologul) care poate fi si indrumator dar si un mediator.

Am vazut ca aveti un baietel. Tatal lui s-ar putea sa vrea sa-l creasca mai "barbateste" iar tu poate ai vrea sa-l mai cocolosesti putin.

Este foarte important sa incerci sa cunosti si sa intelegi si cum a fost crescut sotul tau de tatal lui.







--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

AlinaEmi spune:

Oxyana multumesc. Ati apelat voi la aceasta doamna ? te intreb pt. ca as dori recomandarea cuiva care vorbeste din proprie experienta.

Viviana tocmai asta este problema ca nu putem ajunge la un numitor comun si nu as vrea sa fac experiente pe copil (adica azi ca mine si maine ca tine, ca-l bulversam de tot). De aceea ne trebuie sfatul cuiva impartial, sa stabilim ceva pe cat posibil agreabil pt. amandoi si sa punem in practica.

Tatal e mai capos din fire, din start considera ca metodele mele sunt gresite deja a inceput cu acuzatii cum ca 'strici copilul"... eu sunt constienta ca am si eu problemele mele (spre exemplu nu suport ca copilul sa planga si sunt in stare sa stau si in cap ca sa evit asta, sunt exagerata in multe stiu dar nu reusesc singura sa ma ajut). E comlicat sunt destul de multe diferente intre noi si as vrea sa facem ceva pana nu e prea tarziu

Delia21 spune:

AlinaEmi,sa-mi spui si mie ce iti zice psihologul,please!!! caci si eu sunt exact ca tine,nu lasai copilul sa planga de fel...si doamne multam deocamdata e bine,dar are doar 6 ani....si poate ca e prea repede sa trag concluziile.

irinabobe spune:

hmm problema cu plansul o am si eu. rezultatul la 2,4 ani daca vrea ceva intai plange si deabia apoi printre racnete si urlete pot deduce ce vrea.
sfatul psihologului-sa incerc sa nu am nicio reactie, sa ii spun calm ca vorbim cand se linisteste. daca vrea sa-l iau in brate ok, daca vrea sa se tavaleasca sa am grija sa nu se loveasca si sa-l las...acu ce sa zic eu am deabia 10 zile de cand am fost la psiholog, nu am apucat sa aplic prea mult din chestia asta, dar voi incerca.oricum sunt convinsa ca va dura ceva vreme pana vad o rabdare.eu as avea nevoie de cineva care sa-mi spuna cum sa nu am nicio reactie cand il vad ca se jeleste tot

nemora spune:

eu personal merg acum la dna Carmen Toader
http://psihoterapie-psihanalitica.ro/
am gasit-o pe psychologies, a lucrat mult cu copii
am fost deja la 2 sedinte si m-a ajutat enorm
eu am mai facut cateva sedinte de psihanaliza in trecut, este foarte frumos, dar dna de acum e mai misto, ofera si interpretari.

AgnesLuca spune:

Psihologia nu ofera retete universal valabile si depinde foarte mult la ce fel de consilier / terapeut mergi. Daca nimeresti la unul din zona teoriei comportamentale raspunsul e mai mult ca sigur de genul celui primit de irinabobe (in teorie se numeste "stergere" adica intreruperea unui lant invatat prin conditionare de genul pling => mama face ce vreau eu). Dupa parerea mea un consilier bun combina teoriile si in plus te invata sa incerci sa intelegi situatia si sa reflectezi ca parinte la asteptarile tale fata de copil. Oricum, exista plinsuri si plinsuri...

irinabobe spune:

Agnes sa inteleg ca e cazul sa mai cer o parere? eu incercsa inteleg de ce plange copilul, dar de multe ori parca mi se pare ca nu sunt totusi motive serioase sunt chiar mici banalitatile din care el face o adevarata tragedie.
ex. intr-o zi vroia sa manance eugenie, insa de fel nu ii place crema si trebuie sa o curat...in ziua respectiva, desfac eugenia, ma apuc sa o curat, urlaaaa motivul o curat cu un cutit iar el vrea sa dau jos crema cu mana, ok incerc cu mana se rupe eugenia, normal alte urlete ca s-a rupt, ii ofer alta intreaga si ii propun sa o aruncam pe cea rupta la catel sa o pape...nop urlete, el o vrea peaia sa o refac la loc...lucru imposibil, cu chiu cu vai reusesc sa-i distrag atentia, peste cateva minute mergem la olita, se aseaza pe olita fara sa se uite si normal ca se aseza pe langa, eu instinctiv trag olita sub fundul lui sa nu cada, rezultatul...urlete...multe ca am miscat olita...
aplic sfatul psihologului ii zic ca vb cand se linisteste...a urlat cca 20 de minute dupa care recunosc ca am cedat eu si l-am pus pe taica-su sa ii distraga atentia cu altceva.
insa distrasul atentiei e ok cand are o criza doua hai 10 pe zi dar cand plange din orice chestie marunta care nu ii convine deja e totul un razboi al nervilor...

emanouela spune:

Alina...singura cale e ca voi sa cadeti de acord, asta iti va zice si psihologul....iar el va face sedinte cu amandoi, nu doar cu tine, ca de fapt problema e la voi. De ce nu incercati o cale de mijloc, daca nici unul nu vreti sa cedati?! Adica sa combinati viziunile. Sunt sigura ca va iesi ceva interesant si satisfacator pt toti 3.

nemora spune:

la mine fata cea mica a avut o regresie dupa ce a merg la gradi, adica nu prea mai vorbea, ci plangea.
si am facut asa:
-nu inteleg ce spui. daca plangi, nu stiu ce vrei. vorbeste normal.
-cand plangea exagerat, ii dadeam pauza: uite mergi putin in alta camera pana te linistesti si reusesti sa-mi spui ce vrei. iesea senina de acolo
-nu mai esti bebelus. degeaba plangi, nu ma impresionezi. vorbeste

da astea le-am aplicat fiindca mi-am dat seama ca plange ca sa se bebeluseasca, adica nu era o problema "serioasa" si care sa necesite intr-adevar descarcarea prin plans. cam asa pare ca e si la tine. la mine a reiesit in psihanaliza ca mi-e dor tare de ea ca bebelus, a fost bebelusul perfect, si probabil ca si eu inconstient i-am dat semnale de bebeluseala. poate iti mai doresti un bebe? :)