Motive de fugit din RO cu 10 picioare(2)
Raspunsuri - Pagina 18
buflea spune:
Confirm si eu mesajul optimist al Vivianei. In anii in care eu am lipsit din tara, Romania a mers inainte, poate nu la viteza la care ne-am fi asteptat, dar s-a mers inainte. Este o concluzie care vine din constatarile mele personale atunci cand am revenit in tara. Si cum nu o pot face in fiecare an, schimbarile sunt mult mai evidente.
Victoria_mami spune:
Ah, de cand tot vreau sa zic: ce se tot leaga atata lumea (in general lumea din romania) ca zambetul vanzatoarelor e fals? DA, e fals. Si ce? Eu prefer oricand sa vad un zambet fals decat o moaca acra sincera! Meseria ei e sa ma serveasca, nu sa-mi acreasca si mie ziua ptr. ca ea e platita cu minimul pe economie sau ptr. ca i s-a imbatat barbatu aseara sau ptr. ca tocmai s-a certat cu seful. Pe mine, ca si client, ma intereseaza numai sa fie draguta si serviabila, sa nu simt ca tre sa ma dau eu bine pe langa ea sa ma bage-n seama.
_
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008
VICTORIA
mihaela_s spune:
Apropo de zambetul vanzatoarelor, trebuie sa va povestesc o faza din oraselul unde locuieste mama, in Ro. Vara trecuta mergem la cumparaturi la un magazin, nu vreau sa ii fac "reclama" :). Fac o paranteza: sunt si in Ro la un anumit lant de magazine, vanzatoare foarte dragute, te saluta, iti zambesc, la sfarsit iti ureaza o zi buna...acolo sunt toate asa, o fi politica magazinului. Inchis paranteza :).
Dar acum eram la altul si vanzatoarea care era la casa nici macar nu si-a ridicat privirea spre noi, clientii ei. Culmea a fost, m-a si pufnit rasul si la sfarsit imi venea sa o trag de maneca si sa ii spun, ca avea un ecuson pe care scria: "Azi zambesc pentru tine!" alaturi de un smiley face. Iar ea nu numai ca nu ne-a zambit, dar cat a scanat produsele nu a scos un cuvant, nu si-a ridicat fata din pamant, nu s-a uitat la noi deloc, deloc....
ruxij spune:
Dragii mei, apar si eu la acest subiect, dezbatut de n+1 ori in cei aproape 10 ani de cand activez (mai mult sau mai putin) pe acest forum:) Am 40 de ani si am plecat din Romania la 27 de ani. Am revenit in Romania de mai multe ori, ultimele calatorii fiind in 2008, 2011 si 2012. Mie imi place sa merg in Romania de fiecre data. Nu ma imbolnavesc, copilul meu nu se imbolnaveste, suntem perfect comfortabili, avem tot felul de activitati, care mai de care mai smechere, pe care nu le facem tot timpul anului aici in oraselul mic unde locuim. Asta pt ca suntem in vacanta si avem bani cu noi, ca nu iesi din casa fara bani pe nicaieri in lume. Ocolim cainii si rahatii lor, ne facem ca ploua la lipsa de politete de pe ici-pe colo si anul asta ne-am distrat cu "In vara asta ma'mpusc". Am simtit oarece ostilitate in legatura cu domiciliul meu. Fi-miu a simtit-o cel mai tare, ca a auzit el la TV ca unu' a zis ceva de genul "prostii de americani care se plimba pe strada cu tabletele". Si facea tot ce putea sa nu vada nimeni ca e american, ca a zis ca astia ii urasc pe americani, asa i se pare lui. L-am pus sa poarte speedo la Mamaia, in loc de budigai de ai nostri, ca sa evite sentimentul anti-american:))
Anul asta am tot fost intrebata insistent, daca as avea aceeasi leafa in Romania vs. USA, unde as alege sa stau. Si variatiuni pe tema unde e mai bine. Raspunsul meu la intrebarea "unde e mai bine" este intotdeauna f. vag. Unde imi e mie bine, nu iti e tie bine si viceversa. Pentru mine e mai bine aici unde sunt. Pentru tine e mai bine acolo unde esti. Cert e, pt mine si doar pt. mine, dupa ce am lipsit din US timp de 6 saptamani, am fost efectiv in extaz sa fiu din nou ACASA. In Indiana. Nu pt ca in Romania sau in Brazilia (unde am mai fost 2 din cele 6 saptamani) nu e bine si frumos. Nu ma mai simt acasa nicaieri in lume, nici macar in Romania, ma simt in vizita peste tot pt ca sunt in vizita. Acasa e satul asta american unde locuiesc acum. Nu ma simt singura aici, ca buflea, desi buflea si altii cu siguranta spun adevarul cand se refera la singuratate.
In concluzie, eu zic ca fiecare poate decide pentru el si numai pt el. Argumentele punctuale 1.2.3.4. nu au sens. E vorba de un tot, o atmosfera generala, ce scopuri ai in viata, ce educatie, ce sanse crezi ca ai sa iti atingi aceste scopuri in Ro/afara, ai/n-ai copii, ce varsta ai (cu cat pleci mai repede, cu atat mai bine, ca o viata trebuie construita si iti ia timp), cat esti de perseverent, ce profil psihologic ai (apropos de singuratate si chestii de genul) etc. etc. etc. Astea sunt diferite pt fiecare. In strainatate nu e usor, normal, tb sa te iei pe tine si caracteristicile tale in calcul, sa vezi ce e mai important (prietenii familia etc.) pt tine in viata si sa iei decizia executiva, care e una absolut individuala. Argumentele punctuale si cearta cu "si la noi, si la voi" mi se par imature si de suprafata.
Acum Romania este tot printre cele mai sarace tzari din Europa, asta nu se poate sterge orice ar fi si oricat ne suparam, dar depinde dc iti pasa de asta,nu e necesar sa iti pese. Unii traiesc bine si in India. Daca iti pasa si crezi ca ai sanse, pe baza puterilor tale, pleaca si fii pregatita sa construiesti. Emigratia e veche de cand lumea, nu e nici virtute, nici pacat.
ruxij spune:
Citat: |
citat din mesajul lui buflea Confirm si eu mesajul optimist al Vivianei. In anii in care eu am lipsit din tara, Romania a mers inainte, poate nu la viteza la care ne-am fi asteptat, dar s-a mers inainte. Este o concluzie care vine din constatarile mele personale atunci cand am revenit in tara. Si cum nu o pot face in fiecare an, schimbarile sunt mult mai evidente. |
Asa mi s-a parut si mie, doar anul asta cu circul din politica, o ia inapoi bine catre Moscow. Nu am fost niciodata mai ingrijorata ca acum.
XIO spune:
Citat: |
citat din mesajul lui JuliaSM Din cate stiu, sotul Mihaelei e medic, deci probabil stie ea ce spune-acolo. |
ah, da, eu pe de cealalta parte nu stiu ce vorbesc
Mihaela, nu stiu cum este in Suedia, am o colega de la spital care lucreaza acolo ca si rezident, nu a luat-o de la inceput ci i s-a recunoscut ce a facut in Ro.
Si in Germania exista perioada de proba. Asta nu inseamna ca in perioada asta spitalul ma tine ca sa vada ce stiu, ci in perioada asta spitalul paote sa renunte la serviciile mele si eu pot renunta la serviciu oricand, indiferet de motiv. Ca nu-mi place cum ii stau ochelarii efului de sectie sau ca au prea mult orez la pranz. Perioada asta de proba nu exista doar la straini, exista daca nu in toate profesiile, in majoritatea.
Asta nu inseamna ca nu imi este recunoscut ce am facut in tara, chiar se cauta cu experienta.
JuliaSM spune:
Citat: | ||||
citat din mesajul lui XIO
In medicina nu-i asa, nu stiu cum e in altele. In Germania si alte tari din Eu fac referire. |
Nu am pofta de polemici. De la replica ta, cum ca in medicina nu-i asa,a plecat ce am scris.
In plus, punctul tau de vedere, ca medic ramas in Ro si prin urmare care nu a experimentat personal periajul acceptarii si adaptarii ca profesionist in alta tara e oarecum surclasat de experienta personala a Mihaelei.
Asta nu inseamna ca tu nu stii ce vorbesti, nu imi pune vorbe-n gura, insa daca ar fi sa dau crezare uneia sau alteia, punctul ei de vedere ar avea mai multa greutate si atat.
mihaela_s spune:
Nu stiu nimic despre cum e cu medicii rezidenti, pentru ca nu am cunoscut niciunul venit din afara Suediei. E posibil sa fie asa cum spune Xio, desi ea spune ca nu stie cum e in Suedia . Stiu un medic rezident care a incercat sa vina aici (m-a contactat de pe blog, am corespondat o vreme) si pana nu a terminat rezidentiatul in Ro, nu l-a luat nimeni, doi ani a tot incercat...acum a gasit un job de vikarie (temporar adica), dupa rezidentiat si a venit cu sufletul la gura, stiind ca experienta asta il va propulsa mai departe. Sotia lui a terminat medicina anul asta, deocamdata nu a gasit rezidentiat in Suedia, dar spera.
Cand a venit sotul meu si cativa ani dupa, toti medicii din spitalul unde lucreaza el, care au venit din alte tari (Ungaria, Polonia, Slovacia, Germania) au fost la venire specialisti. Au luat legatura intre timp cu mine, pe email, mai multi medici romani care doreau sa dea curs anunturilor din Ro, dar si anul trecut si anul asta (chiar pediatra fetei mele mari din Ro m-a gasit intamplator) erau numai specialisti doriti (hematologi, gastroenterologi, pediatri...). Nu stiu niciun medic rezident care sa fi venit in spitalul din oras, din nicio tara, absolut toate recrutarile au fost de medici specialisti. Care au urmat exact aceleasi proceduri ca sotul meu. Dar e un spital mic, in rest nu avem contacte, decat ce mai stiu eu ca ma mai contacteaza de pe blog. Asa ca nu am pretentia ca detin adevarul absolut.
Dar ne invartim iar intre medici si cred ca mai sunt si alte meserii care merita dezbatute.
Julia , nu te certa cu Xio.
iulia_b spune:
Nu ca as agreea non stop ideile lui Xio, insa nu pot sa constat, ca intotdeauna, ca ea, care este in sistem, habar n-are de nimic si persoane care eventual stau acasa sau sunt economisti sunt cei mai informati de conditia medicului din afara. Suficienta sau ce-o fi?
A_Iulia spune:
Mihaela (si sotul ei) au plecat in Suedia cu mai multi ani in urma. Asa era situatia atunci.
De atunci lucrurile s-au mai schimbat, mai ales datorita crizei de personal medical din Vest.