mame singure (sau tati singuri)

Am "rasfoit" putin prin subiectele vechi, si am dat peste unul care m-a incitat. O fata (femeie), vrea un copil cu un barbat pe care il iubeste, dar cu care nu crede ca vor avea un viitor impreuna, iar el nu isi doreste copil.
Ce m-a intrigat, au fost raspunsurile unora dintr-e voi, care s-au grabit sa o condamne pentru o asemenea "miselie".
Dar fetelor, stiti, e usor sa spui "nu face asa ceva", "e urat lucrul asta", etc, cand ai deja un sot, un copil, adica o familie.
Prietena mea cea mai buna este exact in aceasta situatie, sau a fost, deoarece acum are un copil de un an si jumatate, fara tata, dar pe care ea l-a dorit din tot sufletul. Si pot spune ca nu am vazut-o niciodata mai fericita. Relatiile ei din trecut nu au fost tocmai reusite, 34 de ani, situatie materiala care sa-i permita cresterea decenta a unui copil, ce sa faca in cazul asta? Sa imbatraneasca singura si cu regrete toata viata? Sa astepte sa apara 'domnul potrivit'? Sau sa faca un copil cu cineva pentru care nu are nici un sentiment, dar acel cineva isi doreste copilul? Sa mearga la o banca de sperma? Ce? Spune-ti si voi acum! Voi ce ati face la o varsta la care nu mai intineresti, singura si fara nici o relatie de viitor?
Eu cred ca esti norocos daca ai totusi un om pe care ti-l doresti a fi tatal copilului tau. Credeti ca ea nu si-ar fi dorit ca si copilul ei sa aiba tata? Dar fiecare avem soarta noastra, cu bune si cu rele, pe care trebuie sa o traim.
Si apoi, ca face un copil fara tata; cati copii nu sunt parasiti de tatii lor dupa nastere sau mai tarziu, si exemplele ar putea continua.
Mai bine haideti sa deschidem o rubrica pentru parintii singuri
, astfel sa le facem totul mai usor. Prietena mea nu are acces la internet, dar am sa scriu eu in locul ei. Poate sa se cunoasca unii cu altii, sa fie mai multi in aceasta situatie, ar fi mai bine.
Nu stiu daca pe Site sunt si parinti singuri, daca da sa subscrie aici!
Oricum eu o admir tare mult pe prietena mea ca a facut acest copil
, eu nu cred ca as fi avut curajul ei.

Numai bine si sanatate la toti!
Va pupa a voastra Laura, mama lui Andrei

MadyCM spune:

Ce stiu eu, e ca sunt multe mame singure.... Ca si mine.... Multe sunt singure in urma unui divort, dar sunt si cateva, ca mine, la care pe certificatul copiilor e o liniuta in dreptul tatalui. Cred ca situatia prietenei tale e similara cu a noastra. Cred ca am citit si eu acel mesaj, iar din ce vazusem eu era condamnata ideea conceperii uneui copil cu un barbat entru a-l lega pe acesta de tine. Asta.... si mie mi se pare aiurea, sincer. Eu nu mi-am programat sa raman insarcinata, dar in sufletul meu imi doream un copil... Nu am facut nimic pentru asta, pur si simplu s-a intamplat si.... a fost sa fie si cam tarziu... Insa atunci i-am spus, el nu a vrut sa stie de asa ceva.... Atunci i-am comunicat ca voi pastra copilul, nu are nici o obligatie, dar nici un drept de asemenea... Lucrurile au fost mai complicate putin in timp, dar pana la urma aici s-a ajuns... Si eu, ca si prietena ta, am avut acelasi rationament... Daca "Printul" nu a aparut pana acum.... daca va aparea, va iubi si copilul meu. Am si eu o situatie... decenta si... daca acum nu lasam acest copil sa traiasca, nu stiu daca as mai fi avut alta ocazie...
Si nu imi pare rau!!! Si sper sa imi ajute Dumnezeu sa nu regret niciodata decizia luata!

Multa sanatate, putere de munca si macar putin noroc!

Corina si bb Matei

anis spune:

EU AM SPUS-O SI ATUNCI , sa nu ii faci ceva cuiva ce tie nu iti poate convine.Daca un barbat care te iubeste si tu nu , vrea un copil cu tine,ce faci? Faci copilul sau e vorba ca, in cazul celalat , ai avantajul ca tu ca femeie esti cea care tine copilul(normal). Si practic eu cred ca e nevoie si de acordul barbatului. Daca vrei neaparat un copil sunt si alte metode, ca de ex un donator, o banca de sperma cu care poti rezolva situatia.
Nu cred ca cineva are dreptul sa hotarasca si pentru celalat.





AniS

furni spune:

Ma scuzati ca intervin, dar situatia cealalta era un diferita si prin faptul ca femeia respectiva ERA CASATORITA in timp ce voia un copil cu amantul. Motivul pt. care era inca casatorita (avand o fetita mare cu sotul), invocat de ea, era ca nu-si poate lasa fata FARA TATA.

korinna spune:

Eu am fost o mama singura pentru 2 ani de zile.amasesem eu si baietelul dupa ce sotul meu a plecat la maica-sa cu tot ceea ce a crezut el de cuviinta.Cand am venit intr-o zi de la serviciu hainele lui nu mai erau in sifonier.Nici un radiocasetofon cu Cd,nici alte cateva electrocasnice......Asta e....si niste poze..albumul era acum despuiat.
Am suferit enorm.Am slabit 7 kg in o saptamana.
Am jurat sa nu mai am nici o legaturaserioasa..ca toti barbatii e niste porci.
Dar dupa 2 ani l-am intalnit pe actualul meu sotz.A fost la prima vedere.In 6 luni ne-am casatorit fara sastie nimeni,caci ai lui nu acceptau ideea ca eu aveam un cupli dinainte.Am stata asa casatoriti vreo 6 luni fiecare la casa lui.Ne intalneam doar ziua..mergeam la plimbare..seara acasa fiecare la a lui.
Apoi s-a rasuflat..nici nu mai puteam asa.
Acum avem un baietelminunat impreuna.Are 6 luni.E dragostea noastra cea mare.Impreuna ii crestem pe amandoi.Iubesc si sunt iubita.
ce va doresc eu celor care se vor inregistra la capitolul asta de parinti singuri...:SA NU ZABOBITZI PREA MULT AICI..sa treceti la povestile in 2 fericite.
In viata viitorul e de nepatruns si de neinteles.Al;tfel..SANATATE LA TOATA LUMEA!


KORINNA mamika x 2

korinna spune:

quote:

---

Originally posted by korinna

Eu am fost o mama singura pentru 2 ani de zile.Ramasesem eu si baietelul dupa ce sotul meu a plecat la maica-sa cu tot ceea ce a crezut el de cuviinta.Cand am venit intr-o zi de la serviciu hainele lui nu mai erau in sifonier.Nici un radiocasetofon cu Cd,nici alte cateva electrocasnice......Asta e....si niste poze..albumul era acum despuiat.
Am suferit enorm.Am slabit 7 kg in o saptamana.
Am jurat sa nu mai am nici o legatura serioasa..ca toti barbatii e niste porci.
Dar dupa 2 ani l-am intalnit pe actualul meu sotz.A fost la prima vedere.In 6 luni ne-am casatorit fara sa stie nimeni,caci ai lui nu acceptau ideea ca eu aveam un cupil dinainte.Am stat asa casatoriti vreo 6 luni fiecare la casa lui.Ne intalneam doar ziua..mergeam la plimbare..seara acasa fiecare la a lui.
Apoi s-a rasuflat..nici nu mai puteam asa.
Acum avem un baietel minunat impreuna.Are 6 luni.E dragostea noastra cea mare.Impreuna ii crestem pe amandoi.Iubesc si sunt iubita.
Ce va doresc eu celor care se vor inregistra la capitolul asta de parinti singuri...:SA NU ZABOBITZI PREA MULT AICI..sa treceti la povestile in 2 fericite.
In viata viitorul e de nepatruns si de neinteles.Altfel..SANATATE LA TOATA LUMEA!


KORINNA mamika x 2

---

KORINNA mamika x 2

tora97 spune:

hop si eu!
da, sint o mamica singura, de 5 ani... dar fetelor, stiu ca ma veti crede, sint tare fericita cu puiul meu. Pur si simplu ea este toata viata mea, nu stiu cum as fi trait fara ea! Si ma consider un om al naibii de bogat!
De aceea nu le condamn pe femeile care doresc si fac tot posibilul de a avea un pui... ei, sufletelele astea minunate ne umplu pur si simplu viata, ne dau un scop.. pur si simplu nu sintem singure.

mai mult, ii compatimesc pe barbatii, asa zisii tati care habar nu au ce inseamna sa daruiesti dragoste unei asemenea fiinte, care si traiesc viata hai hui.

Danza spune:

Si eu sunt o mamica singura de nu mai stiu cand, cred ca totusi de cand l-am nascut pe Danut sau si mai bine imediat dupa ce l-am conceput.
Tatal lui Danut, care acum e plecat destul de departe, chiar si cand era aici statea max. 1-2 ore/zi acasa...
Sunt linistita, impacata cu mine si nu regret o clipa ca am aceasta comoara langa mine...

Cu drag,
Dana, mamica lui Danutz
Album:http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Danut+la+2+ani&mid=1214&cid=2250

http://www.yamafoto.com/?ref=6599

reiki spune:

Acum un an jumatate stateam de vorba cu o femeie pe unul dintre chaturi care imi spunea ca are un copil cu un barbat casatorit. El nici macar nu stie de existenta copilului, cu atat mai putin de faptul ca i-ar fi tata. La momentul acela am judecat-o ca a facut un copil iar tatatal nu stia asta. Imi parea ucigator ca tatal sa nu stie ca este tata. Asta poate pentru ca eu tocmai imi "pierdusem" fiul. Dar timpul a trecut si acum vad cu alti ochi dicutia de atunci, povestea de acum.
Nici un copil nu vine pe lume fara un rost anume. Chiar daca are sau nu mama sau tata. Orice suflet care isi incepe viata in aceasta lume are un scop pentru care a pornit la drum.
Ce inca accept greu este femeia care are pretenti de la un tata care nu si-a dorit copilul, care nu a fost decat intamplator acolo si apoi este "folosit" financiar pentru cresterea acelui copil. Dar cum spuneam nimic nu este intamplator si fiecare trebuie sa faca in viata ce trebuie.
Daca copilul este nascut din iubire atunci trebuie sa fie o bucurie. Daca se naste este un miracol si trebuie sa il luam cu totii ca atare. Dar daca putem sa ii oferim de la bun inceput si o mama si un tata atunci este un cistig imens pentru toti, pentru ca un copil nu cred ca se naste pentru noi, ci pentru el. Deci ...

Sergal spune:

Am urmarit subiectul acesta de la inceput si am stat in dubiu daca sa ma bag si eu in discutie sau nu. Pentru ca si eu am un baietel de 2 ani si jumatate care creste fara tata, desi acesta este scris in certificatul sau de nastere...si atat. Este doar un nume pe o hartie.
Cand am ramas insarcinata eram impreuna cu "el" de aproape 3 ani, aveam o relatie frumoasa, ne intelegeam bine, aveam un venit mediu. La inceput a fost speriat de ideea de a fi tatic, apoi a fost chiar incantat; incepusem sa cumparam impreuna lucruri pentru micut. Cu cateva luni inainte sa nasc s-a produs "marea scena": a plecat la "mamica" in vizita si nu s-a mai intors... decat dupa vreo 2 saptamani sa-si ia lucrurile. Si asa s-a terminat o relatie din care a rezultat un copil superb (asa spune lumea care il cunoaste) de care sunt tare mandra si care este sensul vietii mele acum.
Nu mi-a fost deloc usor, recunosc, nici moral (sufeream totsi in urma unei despartiri) si nici material. Cand am intrat in concediul pt. cresterea copilului am pierdut mult la salariu, am mai pierdut si o chirie pe care o incasam pana atunci lunar si m-am trezit cu un venit destul de mic pentru un copil care necesita o gramada de cheltuieli. Dar le-am trecut pe toate cu sprijinul familiei si al prietenilor,
mi-am revenit si acum pot sa ma bucur in fiecare zi de copilul meu, de ispravile pe care le face, de expresiile pe care se straduieste sa le invete, etc. Si sa stiti ca nu regret nimic!
Scuze! Nu am vrut sa iasa o poveste trista...

Vroiam doar sa le felicit pe mamicile care isi cresc singure copiii, indiferent cat le-ar fi de greu, iar pentru cele care vor sa o faca de acum incolo le pot spune din experienta ca nu este deloc usor, dar satisfactiile pe care ti le dau un copil sunt foarte mari.


www.babiesonline.com/babies/s/sergiu

Violeta spune:

reiki... ... pentru cele scrise!

Si eu sunt o mamica singura, dupa ce copilutzul a fost conceput, nu am mai avut nici un suport afectiv din partea sotului meu, apoi la 3 luni de la nastera baietelului nostru, sentinta de divort era pronuntata.
Sunt foarte linistita acum, si adesea imi vine sa cant de bucurie pe strada cand imi plimb feciorul de mana, si urc cate 2-3 trepte pe scara blocului, cand ma intorc acasa de la servici, sa mi-l strang mai repede in brate si sa-i sarut obrajorii fiebinti si umezi de la somnul de dupa-amiaza.
Dumnezeu m-a binecuvatat si... SUNT FERICITA!!!