Miserupismul copilului

pisigri spune:

Selene, eu stiu ca citisem cindva scris de cineva pe forum ca pedepsele nu-s bune. Nu ca-s rele, nu trebuie musai sa imbratisezi curentul asta, dar ca nu e ok ca pedeapsa sa fie ceva care nu are nici o legatura cu greseala.
Am facut si eu de-astea cu Ilinca: daca nu....orice, nu mergem in parc azi/nu primesti ou kinder etc. Nu obtineam NIMIC, ea continua sa faca ce o taia capoul, nu-mi cerea in ziua respectiva lucrul interzis, ba mai si povestea la toata lumea, cu zimbetul pe buze, ca ea e pedepsita si n-are voie nu stiu ce.

Apoi, martor mie- Dumnezeu, am incercat intotdeauna sa evit sa o etichetez/santasez cu sentimentele mele. Nu mi-a iesit mereu, evident, ca acum ceva timp mi-a zis ca atunci cind e obraznica nu o iubim. Nu i-am spus NICIODATA asa ceva, din contra, mereu incerc sa accentuez ca o iubim orice-ar fi, o iubim si cind suntem suparati pe ea.

Ma rog. Ideea e ca trece(a)m si noi prin faza lui "nu" asa, de pamplezir, de dragul de a spune "nu". Refuza orice, inainte de a asculta toata propunerea. Diun principiu, totul era NU.
No, si-am lasat-o. Dincolo de nervii mei ca "nu", sunt putine situatii de viata si de moarte, destul de importante incit sa merite certuri. Ma rog, fiecare cu limitele lui.
Dupa ce m-am "nesimtit" eu la fazele astea, 1.a lasat-o si ea mai moale cu momentele de razvratire si 2.am realizat ca momentele in care ma enervam erau cele in care tineam eu musai sa o grabesc, sa o pun sa faca ceva ce nu avea la modul real o justificare, sa ii interzic sa faca ceva mai degraba din comoditatea mea decit pt un motiv valabil si real.

Cu lovitul ... undeva tot a vazut ea. Eu recunosc ca atunci cind sunt cxu nervii prastie, mai trintesc. Mi s-a intimplat inclusiv sa ma reped la ea si sa ma opresc in ultima clipa de a a o plesni. Adoptase din gesturile mele cind se enerva: trintea obiecte cind se enerva, iar daca o suparam eu destul, ridica cumva palma ca si cum ar fi vrut sa ma loveasca, si apoi se oprea din gest. Mi-am asumat intreaga vina pentru aceste apucaturi, m-am recunoscut in ele, ma controlez si vestea buna e ca si ea renunta la ele.

Rabdare. Eu cred ca daca scapam de "the terrible twos" vom avea parte de "the terrible threes/fours/whatever". Cred ca toti copiii au un moment in care vor sa fie cit mai independenti si cind se enerveaza crunt ca nu le iese...



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

Selene_Bunny spune:

Pentru cine nu o cunoaste, e un copil al testatului, un copil incapatanat. Incapatanarea nu e neaparat rea, eu sper sa o ajute in viata, la scoala, profesional, sa o ajute sa duca la bun sfarsit un lucru cu adevarat important, stimulator pentru ea, aducator de impliniri, de satisfactii.

Pana atunci, este copilul care, intr-o dimineata, pe la 8.30, asa, a repetat in fatza usii de la intrare "Deschide usa" de... 62 de ori. Atat am putut eu rezista, pana la 62, ea mai putea.

Selene_Bunny spune:

pisigri, Daria a speculat f. bine faptul ca eu i-am spus "te iubesc mereu, chiar si atunci cand faci prostii". A inceput sa tot faca trasnai, dupa care radea si, daca vedea ca ma supar si o cert, spunea "pai ai spus ca ma iubesti si cand fac prostii, acum de ce ma certi?"

Alizee spune:

Fetita ta este un copil plictisit.
Tu esti sustinuta de ceilalti membrii ai familiei, sau una zici tu si alta zic ceilalti ? Ca de aici porneste confuzia copilului si nu mai intelege cum sa se comporte.
Daca gradinita are psiholog, mergi cu ea la evaluare si sfaturi pt voi, adultii. Oricum, daca va avea probleme de relationare, psihologul o va evalua.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

sanziana27 spune:

Eu am doi baieti, cel mic are varsta fetitei tale si are si el din cand in cand niste crize, dar nu cred ca te incalzeste (tin de etapa de varsta)
Eu fiind la al 2 lea le gestionez mult mai bine. Practic anticipez orice ar putea creea o frustrare pt ei.
Daca lucrezi de acasa sa stii ca o parte din frustrari vin si de la acest aspect. Eu lucrez acum acasa pt un proiect si simt frustrarile lor (si ei sunt 2 si se joaca mult impreuna), sunt in stare sa ma ridice din 2 in 2 minute pt aceeasi chestie!

Eu merg mult pe atentionare, amintire, avertisment....apoi anunt consecinta!
Acum sunt singura cu ei si mult mai autoritara, pt ca trebuie sa fac fata singura cu ei.
Avem niste reguli stricte:
- nu lovim pe nimeni....(erau o data incaierati si i-am intrebat v-ar conveni sa va bat eu, daca aveti chef de bataie....au ramas muti de uimire si s-au potolit pe loc!)
- nu tipam pe strada....pur si simplu m-am intors acasa de cateva ori (le-am explicat ca numai in jungla animalele salbatice urla, iar pe strada ne va ridica politia....)
- nu aruncam cu pietricele in parc....cand au facut-o am plecat de acolo, cu urlete, cu promisiuni....nu am cedat
- la cumparaturi ii anunt ce urmeaza sa cumparam si la final evaluam comportamanetul lor si daca merita primesc un bonus...
- in parc nu-i duc decat cu apa sau daca au ceva de mancare nu scoatem in fata altor copii
- daca vor ceva de la alti copii, imi spun si daca e ceva cu care sunt de acord cumparam la plecarea din parc, daca au fost cuminti

Iar crizele de impresionare ma lasa rece. Cel mare de exemplu e constient zice "Fac circ!" Ia indrazneste! Dupa care isi revizuieste comportamentul...sunt cuminte, mama, am glumit!

Cel mic da ultimatumuri: "vreau acum, sa-mi dai, acum, in 5 minute"...Ah nici nu ma gandesc....Acum....Asa se cere ceva?
_ Te rog, frumos mama, sa-mi dai....
_Altfel suna, mult mai politicos!

Selene_Bunny spune:

IAR e plictisita, allinta?

IAR?

Sa vedem...

Iese zilnic afara.
Merge de 2 ori/saptamana la kinetoterapie. Dupa sedinta, i se permite sa se joace (sunt jucarii si aparate). Dupa kineto mergem in parc.
La sfarsit de saptamana merge sambata la Zoo si calareste ponei.
Duminica merge in Parcul Mare.
In restul saptamanii mai merge la locul de joaca de la Kaufland.
Acasa construieste, se joaca cu papusile, cu poneii, picteaza sau face alte activitati.

Selene_Bunny spune:

sanziana, pe ea nu stiu exact ce o face sa fie nervoasa. Tu zici ca baietelul tau renunta la circ daca ii spui "Ia indrazneste"?

Daria percuteaza asa ceva ca pe o provocare si chiar incepe circul. Daca tzipa si incerc sa ii vorbesc calm, nu ma aude, ca nu se opreste din tzipat.

Sa-ti spun ca s-a trezit la 18 si a si dat porunca "vreau desene!". I-am spus "nu, te-ai uitat destul, desenele prea multe iti fac rau, mintea ta e inca prea mica pentru atata TV", a inceput sa strige, "vreau desene!" Nu a primit desenele, a iesit afara cu buni, eu am un proiect de terminat acum.

Daca nu iesea afara, ar fi continuat sa spuna "vreau" si eu sa ii arat ca e prea mult. Cand isi pune in cap ceva, vrea si vrea si vrea si i se rupe de explicatiile mele sau ale lu' ta-su sau ale cui o fi, de ajungem sa ne saturam noi, adultii, la un moment dat si o taiem scurt: "am explicat destul, acum nu ne uitam la desene si gata".

Iar chestia asta, cu trecutul peste explicatii, cu atitudinea de genul "tu poti sa-ti racesti gura cat vrei, eu tot cum vreau eu fac" nu reusesc sa o gestionez.

Cum spuneam, cum sa reactionez?

De contrazis, ma contrazice.
De mers in camera ei, nu se duce - s-o oblig? Daca da, cum? O iau pe sus si o duc acolo si o duc din nou de cate ori iese de acolo? Chiar daca urla, se zbate, da din picioare, smulge lucruri din camera si arunca cu ele in toate partile?
De pedepsit prin interzicerea diverselor placeri - nu-mi pare ca face legatura intre cauza si efect.

ina.click spune:

nu stiu cum ai numarat cele 62 de "deschide usa"; eu cred ca decat sa o lasi sa se blocheze intr-un loop de genul asta mai bine incerci sa ii distragi atentia.

eu am copil mai mic decat al tau, deci nu pot sa iti dau sfaturi personale legate de perioada prin care trece Daria. Insa am observat ca distragerea atentiei functioneaza mai bine decat incercarile "rationale" de a opri o criza de plans sau de furie sau un gest repetat la nesfarsit.

De undeva tot a invatat sa loveasca. Si sa "raga".
Copiii vorbesc tare, tipa, gesticuleaza....nu isi pot controla inca impulsurile bine.

Cu TVul nu stiu ce sa iti spun, eu l-am desfiintat din start de tot, chit ca al meu are doar 1 an. Am tot citit pe aici pe forumuri multe lucruri ingrijoratoare, parinti care cereau sfaturi, comportamente, etc, si mereu in aceste tablouri aparea TVul, desenele preferate, ore petrecute privindu-le, comportamente ingrijoratoare cand nu li se dadea voie sa se mai uite sau cand...poftim, cand se lua curentul de exemplu.

Si da, de plictisit un copil se plictiseste cred de la nastere pana la 30j de ani. Se plictiseste de stat, de mers, de jucarii, de scoala, de camera sa, de haine, de prieteni, de multe.

Daria speculeaza faza cu iubitul si certatul pentru ca i-a fost expusa eronat. zic eu. Te iubesc SI DACA NU SUNTEM DE ACORD. Faptul ca te cert nu inseamna ca nu te iubesc, faptul ca iti impun limite nu presupune ca nu ne mai iubim. Faptul ca te iubesc nu inseamna ca te pot lasa sa ma lovesti.

Eu inca nu am ajuns la palme, chestii, de la asta mic, dar suprim cu grija orice manifestare chiar si aparent violenta fizic. Prinde orice si interpreteaza nu tocmai bine. Harjoneli fizice cu consortul, chiar si cu chicoteli, palme peste fund, ridicat mana, "iti dau una", etc, toate astea trebuie sa dispara daca exista in comportamentul adult. Desi benigne, sunt imitate.

Alizee spune:

La 3 ani si 7 luni, prea multe explicatii si interdictii sunt enervante.

Revin cu intrebarea : intre voi, adultii din jurul copilului, exista comuniune sau una zice unul, alta zice altul ?



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Alizee spune:

Uite ce articol am gasit :

Pentru copilasul tau neastamparat de 4 anisori, rutina este aproape la fel de importanta ca si atunci cand era doar un bebelus impleticit. Desi s-a facut baiat mare, "sta pe propriile picioare" si exploreaza fiecare ungher cu o autonomie sfidatoare, fii convinsa ca rutina zilnica are in continuare un rol insemnat in vietisoara lui.

La 4 anisori, daca nu l-ai inscris deja intr-o colectivitate, e momentul ideal sa o faci. Daca il duci la gradinita, se va adapta cu usurinta, pentru ca aceasta este varsta la care majoritatea puilor incep sa fie atenti si sa perceapa sentimentele celorlalti. La 4 ani, copilul deja simte si manifesta simpatie fata de ceilalti copii si tot acum se joaca in comun si imparte jucariile. Este mult mai sociabil, drept pentru care programul lui zilnic ar trebui sa includa activitatile organizate si timpul petrecut intr-o gradinita.


Chiar "ar trebui"? Da, ar fi cel mai sanatos pentru el. Copilul acum simte si nevoia mai clara decat inainte de a descoperi lumea din jurul lui si de a se juca in mijlocul altor copii, imitandu-si parintii si adultii pe care ii ia drept model. Vei observa ca jocurile des intalnite printre puradeii de 4-5 ani sunt cele "de-a mama si de-a tata", "de-a doctorul si pacientul", de-a "mersul la piata" si altele prin care ei preiau si exercita rolurile adultilor. Asa invata ei, inca de cand sunt la gradi, sa creasca mari.

Dealtfel, ai auzit probabil de copilasi care au prieteni imaginari. Prietenii imaginari nu sunt nici pe departe un lucru ingrijorator, din contra, arata creativitatea bine-dozata a copilului tau. Insa tot ei iti atrag atentia ca celui mic ii lipseste compania reala a prietenilor de varsta lui.


Am inteles: e bine sa il duc la gradi. Acolo are copii, are si alte modele de rol si invata sa se raporteze si la alti oameni maturi decat mama si tata. Acolo are un program structurat, asa cum e nevoie: timp pentru masa, timp pentru joaca, timp pentru stat pe scaunel si ascultat povesti, timp pentru lucru manual si invatat cifrele.

In afara de gradi, ce mai pot sa fac pentru ca rutina zilnica a copilului meu sa fie una benefica si eficienta?
Ca dezvoltare fizica, puiul tau poate acum sa isi coordoneze miscarile, sa arunce si sa prinda mingea, cu succes. Poate sa coboare si sa urce scarile singur si poate sa stea pe varfuri sau intr-un picior si sa mearga pe calcaie. El observa si singur asta, asa ca tu ocupa-te sa ii oferi ocazia de a isi manifesta nou descoperitele abilitati.



Inscrie-l la un curs de inot, de balet, de karate, de dansuri, unde sa mearga o data sau de doua ori pe saptamana. Ai grija sa ii placa si lui activitatea aleasa.

In plus, acasa, ofera-i mai multa responsabilitate: el se poate imbraca singur deja, daca ii dai libertate si ai rabdare cu el. Ia-ti mai mult timp dimineata inainte sa plecati la gradi si la serviciu. Incurajeaza-l sa se imbrace singur, sa isi aseze patul singur (nu perfect, atat cat poate) si sa manance singur! Pentru ca acum repeta si la gradi regulile de buna-purtare la masa.

Ce mai facem cu el? E foarte curios, incearca sa inteleaga multe lucruri pe care le vede, gandeste singur si pune intrebari intruna. Vorbeste mult si vorbeste cu tine, nu singur. I se dezvolta limbajul, isi largeste vocabularul si doreste sa ii acorzi atentie si sa ii iei in seama argumentele. Asa ca va trebui sa iti rezervi timp zilnic in care sa ii citesti povesti - inainte de culcare, dar si in timpul zilei. Iti va spune si el povesti lungi, jumatate adevar, jumatate fictiune.



Si sa vorbesti mult cu el. Ia-l la bucatarie in timp ce pregatesti masa ori speli vasele. Ia-l cu tine la cumparaturi. Vorbeste cu el in timp ce calci si pe drum, cand il iei de la gradi. Asculta-l si repetati impreuna poeziile si cantecele invatate la gradi - el iubeste sa le repete.

Si continuati sa va jucati. Copilul isi dezvolta numeroase aptitudini prin joc. Dupa ce isi revarsa energia in catarat, balansat, sarit, se mai calmeaza si poate sta locului, la masuta. Aici, vei vedea ce placere gaseste in activitati diverse: unii copii prefera coloratul, desenatul, decupajele, plastilina. Altii iubesc sa demonteze obiecte: isi desfac jucariile, le compara, le pun unele peste altele, le sorteaza dupa forma si culoare.

La ce sa mai tii seama privind rutina zilnica a copilului tau de 4 ani? La 3 lucruri. Alimenteaza-l sanatos, asigura-te ca doarme destul si tine-l departe de televizor.



Sa nu sara peste micul dejun si sa ia masa la ore regulate. Sa mearga la culcare si sa se trezeasca aproximativ la aceleasi ore. Faceti lucrurile dimineata in acelasit ritm, in fiecare zi: se trezeste, se spala pe dinti, va pupaciti 5 minute in patut; vine la masa - daca nu e pregatita, te ajuta sa o pregatesti si iti povesteste ce a visat, cum se simte sau ce o sa faca azi la gradi. Dupa masa, se spala pe dinti, va imbracati, si alte activitati de dimineata, in functie de ritualurile voastre. Dar sa fie cam in aceeasi ordine in fiecare zi.

Seara, inainte de culcare, faceti o plimbare: oricum copilul are nevoie sa iasa des la aer si sa petreaca mult timp in afara celor patru pereti.
Si tine-l departe de televizor. Atractia lui este teribila pentru un copil prescolar: specialistii insa indica un numar de cam doua ore pe zi in fata televizorului ca fiind sufuciente pentru el. Cu toate astea, multi copii stau pana si patru ore sau peste la televizor.

O "schita" a unui program zilnic pentru copilul de 4 anisori ar putea arata cam asa:

- ne trezim si luam micul dejun
- in timp ce mama strange masa, cel mic o ajuta / petrece timp cu tata, daca el este mai liber
- in timp ce parintii se pregatesc sa plece, cel mic se invarte printre ei si ii ajuta / se imbraca si el / se joaca unul din jocurile preferate si indeajuns de scurte: fie o bucata dintr-un puzzle, fie folosind cuburile, fie coloreaza...
- mergem la gradi
- la intoarcere, povestim pe drum
- acasa, ne spalam, ne schimbam, iesim in parc sau la locul de joaca putin
- daca il las la bunici, iese cu bunica, se uita la desene sau se joaca in casa asa cum prefera
- dupa-masa, trage un pui de somn

- cand vin de la serviciu, mergem acasa si papam in familie
- ma ajuta prin casa
- iesim pe afara
- facem baita
- ne jucam in familie
- mergem la nani, citind povestile de seara inainte...



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.