Miserupismul copilului

Selene_Bunny spune:

joklk, pentru picioruse in X. Din sold e problema.

mamagiuliei, zici sa o las fara portie? Pai fara portie inseamna de la 9 la 13 si de la 17:30 la 19:30. Nu e mult?

Desenele sunt Sponge Bob, Dora, UmiZoomi, Prichindeii, Catelul din PocketVille, Jelly Jam, Baby Loony Tunes, Banane in pijamale, Gerald Mc Boing-Boing, Ursuletul Paddington si Pantera Roz.

Preferate sunt Baby Loony Tunes si Catelul din PocketVille.

Cum sa-ti explic eu, ea inca nu constientizeaza ce inseamna mult - mai mult, putin - putin mai mult. Pentru ea, putin este o lingura de faina sau de orez, cu care se joaca atunci cand face de mancare. Putin mai mult nu inseamna inca o lingura, ci inca 3 pumni.

La fel cu sucul, bea un pahar si imi mai cere o gurita. O gurita inseamna cel putin inca o jumatate de pahar.

Intelegi?

blackgirl0 spune:

Giulia, astept atunci PM.

Daria, Dragos al meu nu are asa de multe restrictii, nu sta nimeni cu gura pe el toata ziua, si totusi ma loveste. A aruncat cu nisip in ochii unui copil mai mare ca el in parc, cu mine si mama celuilalt copil langa el. Pur si simplu nu am prevazut ca va face asa ceva. Mi-am cerut iertare, l-am fortat sa-si ceara iertare, chit ca el nu a vrut; degeaba am explicat ca nu a facut bine, ca doar il vedea pe celalalt copil plangand. Nu cred ca a invatat ceva atunci. Acasa nu l-am pedesit, mi-am zis ca-i copil si in parc se mai intampla si asa ceva.
Dar mi-e frica de gradinita, el este mai micut ca si inaltime/greutate. Pai daca se ia la bataie cu alti copii, ce Dumnezeu l-am invatat eu acasa???

szivarvany spune:

Si eu am vazut copii care se manifesta asa sau se trantesc de pamant sau altele de genul.
La mine ar fi simplu, daca asta se petrece sa zicem afara din diverse motive externe de genul ca nu o las sa se arunce in fantana arteziana sau ca nu-i cumpar ceva: ok, mergem acasa. Punct. Unde acasa clarificam, explicam, ne impacam, negociem.

Black, la nisip la fel procedam. Ba o lua ea in freza de la alti copii si atunci era clar de ce nu aruncam cu nisip, ba ea vroia sa arunce. O luam si plecam.

Selene, vroiam sa zic ca nu-mi vine sa cred ca lociturile sa nu fie rezultatul unor nemultumiri din partea Dariei. Ma refer strict la faptul ca loveste.




_

Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.

giulia81 spune:

nu va pati nimic...a fost si sfatul nutritionistului cand m-am plans ca al meu e foarte mofturos la mancare...nu o vei aplica de multe ori, pentru ca nu va fi nevoie, va invata ca trebuie sa pape, altfel ramane flamanda pana la urmatoarea masa...dar intre sa nu ii dai nimic altceva pentru ca atunci nu rezolvi nimic.

Caught between the devil and the deep blue sea...

adelamaria spune:

Selene, eu te cred ca esti sincer ingrijorata si ca nu mai vezi solutii. M-am ferit sa raspund la alte subiecte, in general nu stiu sa gestionez situatiile conflictuale, asa ca mai bine le evit. Dar acum mi s-ar parea de neiertat sa n-o fac. Asa ca imi asum riscul :)
Draga mea, fetita iti seamana. Tu esti cerul si soarele si luna si toata lumea ei. Esti centrul universului ei. Esti reperul ei major. Cu atat mai mult cu cat lucrezi de acasa si cu atat mai mult cu cat (eu chiar te cred) incerci sa te implici in activitatile ei, sa cobori la nivelul ei, sa raspunzi nevoilor ei. Eu te cred ca incerci. Zi de zi. Si te cred ca e obositor, mai ales cu un copil cu putin mai multa personalitate, poate putin mai incapatanat, mai tentat sa testeze limitele celorlalti. Si te cred ca e extrem de frustrant sa faci toate aceste eforturi si sa vezi ca nu functioneaza. Ajungi sa intri in panica si sa te intrebi "ce Doamne iarta-ma gresesc? sau ce are copilul meu???"...
Repet si imi asum ce-ti spun: fetita ta iti seamana. Spunea cineva ca la varsta asta comportamentele sunt in mare majoritate imitate. Asa e. Nu e vorba ca tu arunci cu obiecte in TV cand nu-ti convine. Tu esti adult, stii mai bine. Nu e vorba ca arunci cu jucarii in capul cumnatei. Tu esti adult, stii mai bine. Tu nu repeti o fraza de 62 ori. Tu esti adult, stii sa reformulezi. Tu nu spui "nu ma duc (in time-out), n-am chef". Tu esti adult, asa ca vii cu contra-argumente care sa demonstreze ca nu meriti time-out. Tu nu calci pe nimeni pe piciorul despre care stii ca doare. Tu esti adult, folosesti ironia.
La subiectul asta deja s-au scris 11 pagini. La altele, nici nu vreau sa-mi amintesc! Eu am gasit multe sfaturi bune aici si multe puncte de vedere care mi-au dat de gandit. Chiar daca nu sunt intr-o situatie similara cu fetita mea. Tu continui sa sustii ca nimic din ce s-a scris nu e ok pentru situatia voastra. Tu stii mai bine. Dar chiar nimic-nimic util?!? Chiar nimic nu merge cu tine? Nicio abordare? Nici vorba buna, nici exemplele personale, nici avertismentele, nici ironia, nici exemplele din carti, nimic? Hmmmm....ciudat...tu vezi ceva asemanari cu cineva cunoscut?...:)

Selene_Bunny spune:

Mai, si eu dau raspunsuri scurte. Insa nu ii place. Ma intreaba de ce. De ce e asa cum am spus. Si tre' sa raspund la de ce-ul ala. P-orma vine al doilea de ce. P-orma al treilea.

Exemplu de azi: vroia un iepuras de plus, scump, dupa mine.

Eu: - Daria, te rog sa lasi iepurasul aici, acum nu avem bani pentru el.
Ea: - De ce nu avem bani?
Eu: - Pentru ca costa prea multi bani si nu avem acum atatia.
Ea: - De ce costa prea multi bani?
Eu: - Pentru ca seful magazinului a pus un pret prea mare.
Ea: - De ce a pus un pret prea mare?

...
...
...

blackule, mai mult ma ingrijorez, sa stii. Ca nu stiu de unde vin, manifestarile astea. Si vin si pleaca si iar vin, cum a mai spus o mamica.

blackgirl0 spune:

Am aplicat si eu acest minunat sfat. Rezultat: copil complet nemancat timp de 8 ore. A refuzat orice sa manace, dorea musai mancarea pasata si neaparat cea cunoscuta (a refuzat atunci sa manance carnea de pui/spanacul si bucatelele de morcov fiert). Si-atunci eu am capitulat ca mama: nu avea sens sa distrug copilul doar pt ca doream eu sa manance mai diversificat. Dar acum vom incepe gradinita, este deja prea mult sa manance ca un bebelus la inceputul diversificarii.

szivarvany spune:

Seelene, daca te referi la portia de desene animate ... eu zic sa nu mai fii asa restrictiva, asta daca Daria nu face altceva interesant. Adica ok, o lasi o ora, dar in restul de "23" de ore ii ocupi timpul la fel de placut ? :-) Ca daca nu, e evident ca e frustrata si vrea mai mult din portia ei de relaxare la tv.

_

Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.

ina.click spune:

Eu, sotul, frate-su am dormit cu parintii in camera pana....ne-am facut suficienti de mari cat sa ne reclamam propriul spatiu.
Nu mi-am pocnit mama sau tatal. Nici ei....
nu prea vad legatura intre dormitul cu copilul in pat si manifestarile de violenta.

eu insist in ideea ca exista ceva in mediul care inconjoara copilul care actioneaza ca si catalizator. si ca nu are de unde sa stie sa blesteme televizorul, sa loveasca si sa "raga" daca toata lumea se comporta ok in familie iar la gradinita nici n-a ajuns inca. am citit multe povesti despre apucaturi urate luate de la gradinita - imbrancit, muscat, scuipat - dar chiar si atunci au fost schimbate incetisor, prin exemplul personal al parintilor si prin presiune pozitiva constanta.

nu inteleg de ce nu incerci macar sa renunti la televizor macar 1 luna sa vezi daca merge, sa vezi daca se schimba ceva in comportament. e nociv pt un copil atat de mic.
poate sunt eu mai altfel, dar nu mi se pare deloc normal ca un copil de 4 luni sa arunce cu papucii in tv cand nu merg desenele, ca un microbist inrait cand i se ia curentul in mijlocul campionatului. inseamna ca deja are o importanta mult prea mare in viata sa.

nu e nevoie sa te lalai mult in explicatii. televizorul nu mai merge. l-am dus la reparat. asteptam sa il repare, aia e.

chiar nu vreau sa incep si eu cu presupusuri si cu pus degetul pe rani poate inca deschise. dar tin minte cateva din relatarile tale, din care reiese ca ai si tu izbucniri puternice si gesturi nu tocmai ok.

si tu te raportezi, vad, la copil ca la un om mare, uneori. si eu am gresit asta, cu o mogaldeata de 10-11 luni, pana a venit soacra-mea si mi-a deschis ochii prin exemplu personal. De exemplu cand avea o criza de plans din senin, ma trezeam ca incerc sa dialoghez cu el "ce ai, ce se intampla, de ce plangi, ce MAI AI" si tonul meu devenea din ce in ce mai iritat. Prin urmare si asta micu plangea din ce in ce mai tare.
A venit soacra-mea (care saraca e mega AP dar nu stie ) si cand l-a apucat o criza de bocit l-a dus la fereastra, aratandu-i ceva aparent surprinzator "ia te uita! uite la tanti cu umbrela rosie!" si gata.

am invatat si eu distragerea atentiei si cred in mod sincer ca poate functiona uneori si la varste mai mari, evident ca nu cu chestii atat de simple dar tot merge. Merge pana si la mine, for pete's sake :))) cand ma lansez in cate o predica de genul "ar trebui sa avem 5 copii" sotul reuseste cu succes sa deturneze discutia aratandu-mi brusc ceva interesant pe net sau propunandu-mi "ce-ar fi sa iesim cu bicicleta?"
nu ar trebui sa o lasi sa intre intr-un cerc din asta repetitiv, gen cerut sa deschida usa de 60j de ori, cerut desene de 40j de ori, etc. distrage atentia, propune altceva, e nociv sa intre in asemenea tiribomba comportamentala.

inteleg ca sunteti mai multi adulti pe acasa. la mine cand erau si bunicii prin zona il invarteau pe asta micu ca pe titirez de nu apuca sa se mai plictiseasca, cadea lat noaptea de atata "uite aia, uite ailalta, hai sa una, hai sa alta"

nu vrea sa te asculte pentru ca nu are ce auzi de la tine, probabil i s-a fixat in minte ca pisica face miau miau si mama face bla-bla. pentru ca poate te-ai erijat in monologuri complicate si explicatii peste nivelul ei de intelegere.

Aqai spune:

Pe fuga: blackgirl, sigur ca sunt aceleasi sfaturi, dar fiecare gaseste "nuantele" potrivite lui. Tu stii ce vi se potriveste cel mai bine. Daca te ajuta, eu am avut um mare "breakthrough" cand mi-am dat seama ca un copil gandeste la nivelul lui de copil, oricat de bine se exprima si pare ca intelege. E alt sistem de operare :)

Cu strada si alte lucruri periculoase: copiii nu au simtul pericolului asa cum il avem noi. Un copil de 3 ani poate sa argumenteze oricand foarte elocvent ca el fuge mai repede decat masina si ca nu are cum sa pateasca nimic :D. Pur si simplu solutia e sa fii cu mainile si ochii pe ei, daca sunt din categoria aiuriti. Al meu cel mare e f responsabil cu strada, dar asta fiindca el e mai ancorat in realitate, e preocupat sa vada tot ce misca langa el. Pt cel mic, e mai important cum isi imagineaza el, asa incat nu ma pot astepta sa fie atent. Si cu tot taraboiul, ca e si de ala, pur si simplu il iei pe sus, il tii de mana si incerci sa previi crizele de razvratire.

revin



Cuvintele sunt harta mintii.