Motive de fugit din RO cu 10 picioare

ab5174 spune:

Si niste cartofi prajiti cu maioneza cu usturoi in Olanda ....buniiiiii.
Coastele de la LIDL pentru gratar ......
Eu am chiar si slana ....de la polonezi

coracora spune:

Eu am scris de 6 carii, da, am dantura cu multe probleme. La momentul respectiv nu fusesem la control stomatologic de 2 ani. Deci in 2 ani mi-au aparut 6 carii... n-am ce face.

ab5174 spune:

Imi pare rau ...
dar e tare ciudat 6 in 2 ani

Selene_Bunny spune:

Nu e chiar ciudat, daca persoana e predispusa la asa ceva...

Eu am facut odata un control gratuit la un cabinet pe atunci cotat ca si cel mai scump, ca cica avea aparatura ultrapeformanta, fotografia dintii din mai multe pozitii, vedeai si tu pe un ecran mare ce probleme aveai. Controlul era gratuit, ca pe urma, te usca de bani pentru tratament.

Conform acelui aparat ultraperformant, eu aveam vreo 5 carii. De fapt, la un cabinet cu preturi cinstite, aveam o singura carie cat un varf de ac.

lara_c spune:

Hai ca transformam subiectul in stomatologia pt toti….Eu ( o mostenesc pe mama ) trebuie sa fac radiografie de fiecare data cand merg la dentist – la 6 luni.
Cand am fost insarcinata (desi mergeam la detartraj ) pt ca nu am facut radiografii , nu aveam ‘teoretic’ nici o carie. Imediat dupa fiecare nastere am facut radiografii si am avut cate o carie de fiecare data ( de…sarcina!)
Mama a avut ( si are ) o dantura buna dar in momentul in care pe dinte ii apare un punct negru cat un verf de ac , maseaua e deja ’mancata’ pe dinauntru. Iti scriu deoarece dentistul care ti-a facut radiografie s-ar putea sa aiba dreptate: tu de fapt sa ai 5 si numai una sa fie vizibila fara radiografie.

In rest, sistemul de sanatate e vazut prin prisma experientei. Eu am avut experiente f neplacute in sistemul medical din UK- dar nu e un motiv pt care sa imi doresc sa ma stabilesc automat altundeva
( definitv ma refer).
A fost un motiv sa aleg o alta tara sa imi nasc al doilea coplil- ca fiecare face ce e mai bine pt el. Cu toate astea sunt recunoscatoare , caci tot NHS-ul a platit ( e o situatie mai speciala, dar am avut de ales si nu am ales UK).
Spunea cineva de avantajul casatoriei cu cetatean al tarii respective caci parintii i-au facut situatie si ii au grija de copii- eu nu stiu pe nimeni aici carora parintii sa fi facut situatie ( ex:casa , masina, etc)sau sa le aiba grija de copii in mod sistematic. Ocazional bunicii petrec timp cu copiii dar nu cand mama tb sa mearga la dentist ( ca sa pastrez tema ) ci cand vrea bunica sa il duca pe copil la restaurant/ zoo/ un specatacol – ca sa petreaca timp de calitate impreuna. Bunicii au o viata sociala f activa si nu se asteapta sa creasca nepotii. Deci ajutorul asta pica. Despre situati bani- da, parintii din UK fac economii in numele copiiilor dar banii astia de obicei se duc pe taxe universitare si alte cheltuieli la vremea studentiei nu pe nora din Romania ( sau viitoare nora de oriunde ). La vremea cand tinerii se casatoresc nu primesc pe tava casa si nici nu isi aduc sotia /sotul in casa parintilor ( ma refer majoritate nu la exceptii). Casa o primesti mostenire dupa moartea parintilor- dar cum speranta de viata e mai mare , daca soacra mea ar fi asteptat sa ii dea mama ei casa ar astepta si acuma, caci bunica sotului traieste #61514;

Fiecare stie unde ii e mai bine… Deocamdata mie imi e bine in Bangladesh…:))) Dar acasa pt mine e UK, caci asa simt eu si pt ca si practic , fizic, acolo se afla casa mea si serviciul care imi permite sa ma coc aici la 45 de grade in praf si mizierie ….:)))) In Romania am pe mama si pe tata , in rest nu ma leaga nimic, restul rudelor pt mine nu sunt esentiale. Le vad cu placere dar nu suntem apropiati .

Din Romania am plecat nu am fugit dar si cu toate ca nu din cauza serviciului am plecat,ne-am intoarec maine pe aceleasi salariu si acelasi conditii . Sunt scoli private, spitale private
( daca cele din Bangladesh sunt f bune - mai ales scolile-, nu ma indoiesc de cele din Ro)dar nu poti sa castigi 400 Eur ( cum spunea altcineva mai sus- eu nu mai stiu cat sunt salariile, am plecat de mult si aveam sal. mult mai mare oricum)daca scoala pt un copil de liceu te costa 12000 USD pe an .Si eu am doi..nu la liceu dar timpul zboara....

tiusca spune:

Uite un motiv ptr,care ai putea ramane in Romania!:)))http://stirileprotv.ro/stiri/international/topul-rusinii-in-care-romania-este-pe-ultimul-loc-diferenta-dintre-tinerele-noastre-si-englezoaice.html

Laura25 spune:

Mai in gluma, mai in serios, eu am auzit parinti care au zis ca se intorc in Romania sa dea copiii la scoala si sa ii creasca aici pt ca nu le place deloc stilul de educatie primit de copiii din alte tari (cred ca despre Italia era vorba). Desigur asta nu inseamna ca e mai bine aici sau mai bine in alta parte, ci ca unora nu li se potriveste stilul educational din 'tara de adoptie" (si aici nu cred ca se referea strict la informatiile primite in scoala, cat mai ales la libertatile pe care le au copiii si modul in care se raporteaza/actioneaza parintii vis-a-vis de copiii lor).

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

gmmm spune:

lara, totusi, printre romaincele casatorite cu francezi pe care le cunosc, unele au un oarecare ajutor de la soacre. Iar in alte doua cazuri, francezii respectivi fiind la a doua casatorie, parintii lor sint batrini. Insa e cert ca nu e asa raspindit ca in Romania sitemul ajutorului dat de bunici. Mai intervine si indepartarea geografica: dintre prietenele copiilor, multe au bunicii la sute de kilometri departare. Una din ele, crescuta de tatal ei si cu parintii tatalui in acelasi oras, sta toate miercurile (cind n-au scoala) cu bunicii. La fel si vecinii din spate, isi iau nepotii toate miercurile si o buna parte din vacante.
Eu, oricum, cind o sa fiu bunica, daca o sa pot, am ferma intentie sa-mi ajut copii. E tare, tare greu sa nu ai la cine sa faci apel in caz de problema. Sau sa nu poti sa-i lasi citeva ore sa rasufli si tu fara sa platesti bani grei si fara sa te simti vinovat.

Selene_Bunny spune:

lara_c, a fost demult, prin 2003-2004 :)

In 2007 am fost la dentist, am facut radiografie, cica aveam 3 punctulete, le-am rezolvat, la unul nu a prins anestezia si am simtit, a durut, ala cred ca a fost mai mare.

Prin februarie am fost iar (deci 5 ani diferenta), mi se umflase rau gingia, durea de sa sparg efectiv peretii, am facut incizie, apoi detartraj (3 anestezii si tot am simtit, doare rau), DAR... nicio carie. :)

Si am facut si radiografie.

alina023 spune:

Suntem in Canada de aproape un an. Acum sotul a ramas acolo, avand job, eu impreuna cu copiii suntem pentru doua luni in Romania, in vacanta.

Inainte de a hotara plecarea, aveam un job cu un salariu decent (nu la fel si sotul), dar nu ne permiteam decat cel mult o vacanta pe an si aceea pe foarte aproape de casa. Am avut multe motive pentru a pleca din Ro si am avut doar cateva pentru a ramane...viitorul copiilor a atarnat cel mai mult in balanta.
Nu mai enumar ce m-a facut sa-mi schimb radical opinia conform careia sustineam sus si tare ca eu nu-mi parasesc parintii la batranete. Va spun ce am castigat acolo.

Liniste! Si nu ma refer numai la lipsa zgomotului, ci ma refer la linistea sufleteasca, la lipsa stresului, la relaxarea traita zi de zi. Stiu ca sunt romani care nu vad rahatii de caini...ai naibii imi ieseau numai mie in cale. La fel si cainii vagabonzi care erau in haite in drumul meu cu copiii la scoala/gradi si apoi servici. "Frumusica, ce biiip ai!" cred ca numai mie mi s-a spus si palme pe fund numai eu am primit (probabil ca am un fund mare, nu zic nu ).
Claxoanele si injuraturile in trafic probabil ca doar mie imi erau adresate (trebuie sa fi fost o soferita de cosmar pentru cei din jurul meu....desi am permis de 15 ani si am depasit 200 000 de km condusi).
Dar spusesem ca va povestesc despre ce am gasit acolo, in Canada. Am gasit lipsa totala a celor de mai sus. Am gasit o tara in care nu am fost imbrancita nici macar o data, nu am fost claxonata (desi rasfoind vreo revista la semafor, ma trezeam ca masinile din fata mea sunt la 50-100 m pornite si nimeni din spate nu ma claxona), am gasit o tara in care am uitat usa masinii larg deschisa vreme de 4-5 ore si am gasit totul asa cum l-am lasat, inclusiv GPS-ul; am gasit o tara in care mi s-a urat "welcome" cand am ajuns la o imigranta oarecare (spre deosebire de figura acra si nesuferita cu care am fost intampinata la controlul vizelor cand m-am reintors).
Vad zambete (veti spune ca sunt false; nu ma intereseaza ca sunt false atat timp cat primesc un zambet in locul unei grimase acre), vad oameni relaxati, civilizati, rabdatori.
Ne-am facut prieteni, ne-am facut deja viata noastra acolo. Am simtit ca am fost primiti ca acasa.

Mi-e draga Romania si o voi iubi pana la moarte. Dar Romania mea nu este cea reprezentata de marlani, cocalari si pitipoance. Nici cea pe care o arata lumii circarii astia de doi bani din politica.
Romania mea este cea a taranilor cu palmele muncite la camp, este cea a Carpatilor, a Baraganului, a Dobrogei si Moldovei, este Romania copilariei mele, este Romania teatrului, a poeziei, a colindelor si a bisericilor.

Cel mai bine a spus-o Luca, fiul meu iubit. Veniti deja de vreo 2 saptamani in vacanta in Romania, il intreb ce impresie are acum cand stie cum este si Canada si revede si Romania. Unde ii place mai mult?
Dupa ce a meditat o vreme mi-a raspuns:
-Mama, stii cum este intrabarea asta a ta? Este ca si cum te-as intreba eu pe tine pe cine iubesti mai mult, pe mine sau pe Ana. (Ana este fetita mea).
Asta simt si eu. Ca am doua acasa si doua tari de iubit si criticat, in acelasi timp.