Grecia, incotro?

Miriluta spune:

Eu m-as bucura sa iasa Germania din zona Euro. Si pe mine ma apuca dracii cand aud ca grecii fac scandal ca trebuie sa iasa la pensie mai tarziu. In Germania se iese la 67 de ani si nu a mai facut nimeni revolutie din cauza asta pentru ca au inteles ca nu e alta cale.

andacos spune:

Mirilutza...esti pe gustul meu!

Si eu mi-as dori sa iasa Germania din zona euro,de fapt sincer ,daca n-as fi romanca,mi-as dori desfiintzarea EU!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

dyannna spune:

http://www.realitatea.net/soros-ue-s-ar-putea-transforma-intr-un-imperiu-german_949704.html

Miriluta spune:

Impozitele si taxele sociale in Germania sunt printre cele mai mari in Europa...si mie mi-ar place sa nu mai dau jumate din salariul meu pt taxe si impozite, ca sa nu le mai fie unora teama de Imperiul German.

Nu inteleg cum onora li se pare normal sa stea cu burta in sus, cineva munceste pentru ei si le da bani fara a cere nimic in schimb. Si tocmai Soros s-a gasit sa manance bors, el care profita la maxim de speculatiile de la bursa.

Deceneus spune:

Nu trebuie sa fi nervoasa pe greci, ci pe cei care au acordat imprumuturi statului grec, si pe bancile care au falsificat situatia Greciei cand a intrat in UE.
Normal ar fi ca bancile sa suporte pierderile asa cum ar trebui sa suporte creditele neprformanta acordate populatiei, pentru ca nu au evaluat corect bonitatea clientilor.
Cei de la Bruxelles de fapt incearca sa salveze sistemul bancar mondial.
Grecii nu fac decat sa speculeze situatia. "Vreti sa va salvati bancile, atunci stergeti datoriile".
Bruxellesul nu le sterge, trasfera pierderile la cetatenii tarilor care pot achita, la nemti, olandezi, danezi etc..
Daca ar falimenta bancile ar suporta oamenii cu bani din aceleasi tari, pentru ca ei sunt actionari la marile banci.
Practic se incearca transferarea pierderilor de la bogati la sarci si lumea se polarizeaza.

Asa ca indignarea trebuie sa fie indreptata impotriva bancherilor.

Adela99 spune:

am incercat o traducere dintr-un scriitor suedez de origine greaca, sau o fi doar grec stabilit in Suedia ... nu stiu si nu are importanta ...

Theodor Kallifatides: Athena a fost o data cel mai vesel oras din Europa. Sper sa fie din nou asa.

Boeing-ul 727 este obligat sa gireze incet si cu atentie spre aeroportul din Athena, care este innconjurat de munti si dealuri inalte. Scriu numele orasului in maniera veche, chiar daca calculatorul protesteaza. Vrea sa ma faca sa scriu Atena, fara h si un astfel de oras n-a existat niciodata in Grecia. E acelasi sunet ca si in numele meu Theodor pe care unii fundamentalisti il vor Teodor, ceea ce ma face sa ma simt cu pantalonii in vine.

E un aeroport modern. A fost finalizat si deschis in 2000 si numit Eleutherios Venizelos, dupa una din cele mai mari personalitati politice ale Greciei moderne. Anecdote pe seama construirii aeroportului n-au intarziat sa apara. Statul a fost nevoit sa expropieze terenuri privat. Cu despagubiri nu doar pe metru patrat ci si pe maslin. Peste noapte s-au umplut terenurile cu pomi de maslini, in ghivece. Propietarii terenurilor si-au primit despagubirea.
Acesta este un exemplu de cum se credea ca se gestioneaza afacerile publice. Au fost banii altora. Au fost banii Uniunii si nu costa nimic. Au ras bine, s-au vaicarit un pic de dragul decentei dar erau in fond si la urma urmei multumiti de viclenia poporului grec care reuseau sa pacaleasca autoritatile. Acum a venit momentul sa le stea rasu-n gat.
Acum, bancile isi vor banii inapoi, banii pentru care o data au facut tot posibilul sa-i imprumute. Grecii nu vor si nu pot plati inapoi ceea ce o data au facut tot posibilul ca sa imprumute. Aceasta este situatia pe scurt.
Este imposibil sa nu te gandesti la asta.

Este una din multe mele calatoriile in tara natala. Am calatorit spre Grecia din dorinta sau obligat. Pentru a-mi inmormanta tatal, pentru a-mi inmormanta mama. Intr-o buna zi poate pentru a ma inmormanta pe mine insami, cine stie?
Tara merge la vot astazi. In aceasta seara vom afla. Vom avea un nou guvern sau va continua haosul? Si daca haosul continua cum se va opri? Nu rezist sa ma gandesc la asta tot timpul asa ca o parte a zborului o dedic problemelor de sah. Am reusit sa rezolv cateva. Faptul ca stiu ca exista o solutie e resursa mea cea mai mare.
Exista o solutie pentru Grecia in situatia de acum?
Si cum e acum?
As dori sa aflu.

O calatorie de acum multi ani imi flutura prin fata ochilor.
25 iulie 1974. Ultima dictatura cazuse cu o zi in urma. Militarii au cedat. Am zburat catre Athena cat de repede am putut fara sa-mi anunt nici macar sotia. Avionul era plin. Am cantat cantece partizane de pe vremea razboiului civil. Democratia a triumfat si noi eram pe drum pentru a vedea tara renascandu-se. Cei mai multi dintre noi nu mai fusesem in Grecia pe durata dictaturii care a durat sapte ani.
Noul aeroport nu exista inca. Am aterizat pe cel vechi care era plasat chiar langa baza navala americana. Anecdotele de pe vremea aia sunau altfel. Povestiri despre brutalitatea juntei, despre eroi si eroine. O prietena isi pierduse copilul in inchisoare. Cu toate acestea eram fericiti sa ne reintoarcem. Primul lucru pe care l-am facut cand am aterizat a fost sa sarutam pamantul. Tara se va reconstrui. Noi vom uita trecutul sau cel putin ne vom impaca cu el.
A fost o calatorie fericita catre o tara care tocmai devenise libera.

Dar, in iunie 2012, calatoresc catre o tara pe marginea unei mari catastrofe. Nu sarut pamanutul cand aterizam. O atmosfrea grea ca de plumb ma apasa.
De ce?
Sunt atat de putini oameni pe aeroport. Si nu e nici macar ora noua seara. Toate casele de schimb sunt inchise cu exceptia uneia. Iluminatul e economic. Nimic din haosul calatoriilor precedente la benzile cu bagaje la iesirea din aeroport. Bagajele vin in ordine ca cercetasii intr-o excursie de duminica.
Inainte auzeai tot felul de limbi. Acum sunt doar cativa scandinavi si grecii.
Ne uitam cu suspiciune unul la altul. E asta Athena? Am aterizat unde trebuie?
Cum ii melodia aia veche? Trandafiri rosii din Athena sau o mie de trandafiri din Athena. Nu-mi amintesc. Ce s-ar putea trimite din Athena azi daca ai avea ce trimite?
In tot cazul nu o mie si nici mai putini trandafiri. Ar fi negrii, negrii ca noaptea peste munti si coline si negrii ca inima mea.
Am aterizat.
Zeita Athenna care a dat numele orasului, se plictisese ca ciorile veneau doar cu vesti proaste la ea. Si le-a schimbat culoarea. Din albe le-a facut negre. Si astazi ciorile sunt inca negre si vestile proaste. De la taxisimetrist incepere. Inainte erau cozi lungi la taxi. Acum imi vine randul dupa trei minute. Abia imi aprind pipa si soferul iese de pe autostrada, parcheaza si zice ca si el are nevoie de un fum.
La radio se aude "Euforia"
Un cuvant antic grec. Inseamna sa te simti bine, sa ai cele necesare si inca un pic pe deasupra. Nu e beatitudine, e o stare de prosperitate calma si sigura. In urmatoarele zile voi auzi vocea profunda a Loreenei peste tot si la toate orele.
Euforia.

Din tineretea mea imi amintesc de un jurnalist politic care atunci cand voia sa stie opinia publica mergea si vorbea cu batranul paznic al ziarului, care avea un nume crestin pe care il uitasem cu totii cu timpul. Era numit pur si simplu "opinia publica".
Fac acelasi lucru cu tazxmetristul si mi-e rusine.
"Care e situatia?"
"Rahat."
"Opinia mea publica" trage cu furie din tigara, mai bine zis din jumatea de tigara. Si le rupe in doua pentru a economisi.
Povestea lui este similara cu a mea, cu exceptia ca el e imigrant in Grecia iar eu in Suedia. Si el e grec, originar de pe langa Marea Neagra, ca si tatal meu. Familia lui a ajuns in Rusia in 1922, cand Kemal Ataturk a inceput oprimarea minoritatilor din Turcia. Sa negi asta e o crima in Franta. Recunoasterea aceluiasi lucru e o crima in Turcia.
"Traim intr-o lume ciudata"
El stie despre ce vorbeste. Lucreaza pana la douasprezece ore pe zi. Taxiul nu e a lui. Nimic nu e a lui. Inchiriaza apartamentul minim in care locuieste familia. Fiul a emigrat in Arabia Saudita. Fiica este balerina, frumoasa ca un fluture, dar nu a avut niciodata un loc de munca la teatru sau intr-o companie de dans si cu siguranta nici la Opera din Athena. Pentru a obtine un loc de munca iti trebuie "un dinte puternic." Am tresarit la folosirea expresiei pe care o uitasem. Expresia nu se mai foloseste aproape deloc decat in cercul emigrantilor. Limba vine si pleaca in valuri. Emigrantii greci care se reintorc in tara natala vin cu ruinelor lor lingvistice. Greci americani, australieni, kazaktanezi, bulgari, romani, si asa mai departe.
Expresia "sa ai un dinte puternic" inseamna sa cunosti pe cineva cu influenta si el nu cunoaste pe nimeni si astfel fiica lui nu ajunge nicaieri.
Ce face ea in cazul asta?
Danseaza mai multe nopti pe saptamana la diferite "cainesti" . Acesta este termenul neoficial pentru cluburile de noapte cu muzica bouzouki.
Ca si cei mai multi greci repatriati pe care-i cunosc, regreta. Era mult mai bine in Rusia inaintea ca Jeltin sa vina si sa imparta tara intre acolitii lui. In vechea Rusie nu s-a nelinistit niciodata pentru educatia copiilor, pentru bolile lui sau ale nevestei.
"Si Putin?"
"Trimis de Dumnezeu."
Sunt obiectii, dar nu spun nimic. Nu e cazul de tinut prelegeri despre libertati democratice si alte asemenea. El sta in taxiul asta de la ora cinci dimineata si acum e ora opt jumate seara. De peste saisprezece ore.
Ar trebui sa fie obosit, dar conduce ca un hot de masini cu toate ca arata a fi la fel de in varsta ca mine, un pic peste saptezeci. Aflu ca e cu aproape douazeci de ani mai tanar ca mine.
Costa sa traiesti itr-o tara libera.

Holul hotelului e gol. Eu si portarul de noapte ne cunoastem dupa toate vizitele mele aici. Imi dau de fiecare data aceeasi camera. In bar, un cuplu mai in varsta beau suc gratuit pe care si-l aduc de la un automat. Nici un chelner prin preajma.
"Sunt arheologi, in curand vin doar arheologi aici.", explica portarul de noapte. Muzeul de Arheologie se afla in apropiere. Ii invidiez. E mult mai usor sa faci o descoperire sub pamant decat sa-ti gasesti de lucru la suprafata.
Camera mea e la etajul sapte. Imi las valiza nedeschisa. De pe balcon am o vedere magnifica asupra orasului meu vechi. Nu mai e scaldat in lumina. Pete mari si negre peste tot. Desi Acropole este luminat. Respir usurat. Unele lucruri nu dispar.
Dimineata sunt singur in sala de mese. Asta ma face sa ma gandesc la o seara in Nybro City Hotel. Am coborat pentru cina in sala de mese care era imensa si absolut goala. Zece minute mai tarziu a aparut seful restaurantului cu infatisare clericala."Ati rezervat masa?" m-a intrebat fara farama de ironie. Am plecat si mi-am luat cina la un fast-food Sibylla. Acolo erau macar cativa oameni. Ma gandesc sa fac acelasi lucru si acum cand apare fata rusoaica, prietenoasa care se ocupa de micul dejun. Ne-am zambit ca si cunostiinte vechi ce suntem. Zambetul ei este atat de cald incat am incercat sa mananc cat mai mult. Nu pot manca mult.
" Vara asta e pierduta" se plange portarul de dimineata. Multe hoteluri se inchid si si mai multe pensionate. Turismul a scazut cu cinzeci la suta. E disperat in legatura cu ce scriu ziarele straine despre Grecia si in special despre Athena. De fapt acum ar trebui sa fie perioada de varf pentru turisti. Preturile au scazut. Camere de hotel, inchirieri masini, mancare, bautura. Dar turistii nu vin. Se tem ca nu vor fi bani in bancomate, se tem ca se vor trezi in mijlocul revoltelor, le e frica sa iasa noaptea pe strazi.
"Se pare ca cea mai mare problema a Greciei sunt grecii."
Se observa un anumit abandon ironic la tanarul simpatic. Este absolvent al uneia dintre cele mai bune scoli hotelire din Elvetia, vorbeste fluent cinci limbi, este intotdeauna elegant, zambitor, politicos. Lipsa turistilor se simte ca o palma peste obraz.
"Exista riscul ca hotelul sa se inchida?
"Da, dar vom lupta mai departe."
Sper din tot sufletul. Binecuvantata mea mama obisnuia sa spuna: " Suntem saraci, dar avem demnitatea noastra"
N-ar mai putea sa vada demnitatea acum.

Pe strazi, o multime de cersetori. Un tanar se grabeste catre mine cu lacrimi tasninde pe obrazi si ma asigura ca sotia lui a dat nastere unui copil sanatos - un baiat - si ii foarte rusine ca nu are de mancare acasa si nici bani pentru a cumpara. Trebuie sa-l citez."Scuzati-ma, bunul meu domn ca plang dar nu ma pot abtine. Saraca mmea sotie nu are nimic de mancare si trebuie sa alapteze. Nu cer mult, doar un euro sau doi. Nu sunt escroc, nu sunt un hot, caut de lucru toata ziua, dar nu exista locuri de munca. Un euro, domnule sau doi si Dumnezeu sa va dea sanatate si si prosperitate toata viata. " Este atat de surprinzator faptul incat imi caut portofelul. Atunci isi ridica cererea. Dintr-o data e vorba despre cinci euro. "Indurare, bunul meu domn ", spune el. Si acum mi-e rusine mie. Daca e adevarat ce spune?
In dimineatza asta am citit in ziar despre un pensionar care s-a sinucis in mijlocul Pietii Sintagma. A lasat un bilet in care a scris ca a ales sa se sinucida pentru ca nu se mai poate intretine si nu vrea sa fie o povara pentru copii sai.
Cersetorul meu primeste un ban. Urmatorul nu plange. E foarte tanar si neobisnuit de frumos. Sta pe un picior, celalalt ii lipseste, si canta minunat de maiestru la acordeon. Priveste drept in fata, nu se misca un centimetru, isi sprijina piciorul amputat intr-o carja. Dintr-o data am senzatia ca se va transforma intr-un mesteacan sau o vita de vie, in orice moment. Singurul mod de a-l tine pe loc este sa ii oferi ceva. In cele din urma, probabil asta face caritatea: pastreaza oamenii pe locurile lor.
Inca mai respir normal, dar intalnirea urmatoare imi da palpitatii violente. O femeie in jur de treizeci de ani pe jumatate culcata pe trotuar pe cea mai aglomerata strada din Athena. Cu un copil la san. Un alt copil pe burta femeii doarme cu gura deschisa.
E atat de incredibil incat inchid ochii. Apoi ma simt rusinat. Cine sunt eu sa intorc privirea de la suferinta umana? (Da, aveti dreptate. Formularea nu e a mea, e a lui Dostoievski.)
S-ar putea ca mafia sa stapaneasca femeia si copiii, ca totul sa fie o inselatorie, dar realitatea lor nu este o inselatorie. Ea zace acolo, copilul cauta cu aviditate sanul iar celalalt copil nu poate sta treaz. Cine sau ce i-a obligat la o astfel de viata?
E politica de austeritate? E neglijenta tinerei femei? `
Tara Grecia e datoare o multime de bani, e adevarat. Dar cei doi copii mici? Sunt datori si ei?
Cerintele europene asupra Greciei imi par dintrodata ca fantezii absurde, ca niste grotesti fantezii de torura ale unor minti bolnave. Nu cred ca doamana Merkel vrea ca asa ceva sa se intample. Nu cred ca cineva, oricine vrea asta. Dar asa este.

E o lume ciudata a zis taximetristul. E mai mult de atat, din pacate.
Zeul vanturilor in mitologie e numit Eolus. El a dat numele sau unei strazi pietonale largi care se intinde din Piata Omonoia pana la Acropole. Aici sunt inghesuite magazine mici si cladiri mari cum ar fi banca centrala inafara careia vezi o sculptura reprezentand moneda greaca drachme . Un indicatotor spune ca drachme este moneda cea mai veche din Europa. Se poate. Dar acum e moarta. Diametrul unei drachme este egal cu diametrul de prindere la o sulita. Drahme si Sulita in greaca provin din acelasi verb: a tine ceva in mana. Desigur grecii vechi nu au avut intentia de a echivala moneda cu sulita, dar in ziua de azi poti ucide si cu una si cu alta.
Pe aceeasi strada a fost dezgropat un drum din antichitate care este in stare mai buna decat multe din drumurile moderne.
Se va duce tara asta de rapa?

Epuizat ma asez pe o terasa. In jur se vorbeste despre politica. Nu pare sa existe vreun consens. Stanga e fragmentata. Unii nu vor sa plateasca, nu doresc sa negocieze, vor sa scape de euro si uniune. Majoritatea mai moderata vrea sa negocieze si sa ramana i zona euro si uniune. [...] . Castigatorul alegerilor a fost stanga radicala si xenofobul partid neo-fascist. Vremuri tulburi. Se impusca intodeauna pianistul.
Langa mine un grup de tineri poarta o discutie animata. Nu ma pot abtine si trag cu urechea. Un neofascist ii suparat pe Suedia. Unde sunt toate blondele? se intreaba el. Trebuie sa trimita o araboaica la Eurovision? Chiar nu inteleg aia nimic? Din boxele unui magazin electronic se aude vocea Loreenei. O fata cu un par frumos ondulat intreaba cu voce tare daca este cineva care are o banana. Ce vrei sa faci cu banana? " Sa i-o indes in gura astuia ca sa inceteze cu stupiditatile" Toata lumea rade, inclusiv maimuta. Exista un umor sfidator, cu toate astea. La un magazin un afis cu litere rosii: "Mare reducere. Preturi infuriate." Preturi infuriate! Doar pentru asta am cumparat ceva de care nu aveam nevoie.
Umbla zvonuri cum ca partidul neofascist planuieste o demonstratie in dupa amiaza asta. De obicei se lasa cu violente. Politistii tineri transpira in uniformele lor. Dar cersetorii nu se lasa deranjati. Vin unul dupa altul sub pretextul ca au lucruri de vanzare: pixuri, batiste, piepteni.
O priveliste familiara. Dupa Razboiul Civil din 1949, a fost asa. Realitatea a facut un pas urias inapoi. Dupa al zecelea cersetor nu mai aud ce spun - ii indepartez cu mana ca pe muste.
Umanitatea este o virtute fragila.

Exista mai multe mituri despre Grecia in presa internationala. Cel mai comun este ca grecii nu platesc impozite. Cinez cu fratele meu si el e cel putin indignat. Este profesor pensionat de scoala primara si a platit impozit toata viata lui. Ca si colegii lui. Toti angajatii de stat si privat platesc impozit. Exista o categorie care nu plateste. Aceeasi ca si in restul Europei.
Mitul numarul doi: grecii se pensioneaza la varsta de cinzeci si cinci de ani. Asta nu e adevarat. Grecii se pensioneaza dupa treizeci si trei de ani de serviciu indiferent de varsta. Asta pentru a face loc tinerilor. Nepotul meu si-a dat doctoratul in fizica teoretica. Primul lui loc de munca permanent la un liceu l-a primit dupa ce a implinit patruzeci de ani. Salariul sau inainte de reduceri a fost de o mie trei sute de euro, in urma reducerilor, de opt sute si chiria de sapte sute. Cand va intra in pensie va avea saptezeci si trei de ani. In Suedia cauti cu lumanarea profesori cu doctorat. Si cu siguranta nu se va gasi unul cu un astfel de salariu.
Miturile sunt mai puternice decat realitatea.
E trist pentru ca daca incepem sa ne atacam cu mituri nu vom gasi o solutie. Grecii trebuie sa inceteze sa vada in fiecare german un mostenitor direct a lui Hitler. Grecii trebuie sa accepte ca au datorii mari si ca trebuie s#259; faca ceva. Dar ei nu vor reusi fara ajutor.

Pe drumul de intoarcere catre hotel observ cat de multe magazine s-au inchis. Cand noaptea cade se observa si mai bine. Acolo unde odata era iluminare abundenta se casca acum hauri negre. Parca ti se face un pic teama.
Desi Acropole straluceste ca intotdeauna.
O teza de Aristotel imi apare ca o nava la orizont."Omul infrunta pericolele anticipate cu intelepciunea, cunostiintele si abilitatile sale. Pericolele neprevazute le infrunta cu caracterul sau. "
Athena a fost odata cel mai vesel oras din Europa.Sper ca poate deveni din nou. Astazi sunt alegeri. Vom vedea cum voteaza grecii. Acum este timpul pentru ei sa-si demonstreze caracterul .Timpul a venit, de asemenea, pentru toti ceilalti sa faca la fel.


uitasem www.dn.se/kultur-noje/theodor-kallifatides-athen-var-en-gang-den-gladaste-staden-i-europa-jag-hoppas-a" target="_blank"> sursa

eumada spune:

Am citit "pe nerasuflate".O explicatie a tot ce se intampla mai buna....eu cred ca nu se poate.

karula spune:

Adela, multumim!

Deceneus spune:

Un articol scris din inima si cu talent, care merge la inima.
Un articol care respecta ce scria filozoful grec Stelios Ramfos in articolul la care am dat link din subiectul cu ortodoxia, ca in cazul grecilor trebuie sa te adresezi sufletului.

eumada spune:

Uite ca nu ies grecii din zona euro.....