Unde gresesc?

eumada spune:

Ideea era ca nici cum nu e bun....problema e ca s-a pornit pe un fond gresit si s-a constuit fara o baza solida.Acu` cine mai poate consolida fundatia...scump si riscant...

Eu ii dau dreptate Vegai.La un moment dat si cel mai rabdator om isi pierde rabdarea si linistea.

Indiferent cum e,atitudinea lui e inadmisibila.....un barbat egoist si nepasator.Eu consider dovada de egoism sa ceri doar unui singur partener sa se schimbe,tu nefacand nimic in acest sens.Ori incearca amandoi,ori niciunul.Numai unul sa plece capul...nu e corect.Unde scrie ca doar femeia trebuie sa taca sa rabde si sa inghita?Casnicie inseamna doi,daca in urma discutiilor nu se schimba nimic,atunci clar ca nu e compatibilitate,nu e nimic.Ar trebui sa vina de la amandoi,nu doar de la ea,deja cu nervii intinsi.

Chiar,cine sta cu copiii?

mami_stefi spune:

Mada,de acord cu tine,amandoi trebuie sa se schimbe.
Atitudinea lui e inadmisibila asa cum ne-a prezentat-o Vega,o femeie nemultumita,tot mereu cu nervii intinsi la maxim.Daca ar posta el ne-ar zice altceva sigur!
Care discutii Mada? Din cate am inteles nu au avut o discutie concreta. Doar Vega se agita,tuna si fulgera ca exista o problema.In schimb el(probabil obisnuit ca ea sa se agite mereu din orice flec) nu o ia in seama. Ca in povestirea cu ursul nu? Daca zici mereu ca se intampla cv fara sa se intample,cand se va intampla cu adevarat nimeni nu te va lua in seama.
Vega,eu nu inteleg ce ai vrut tu sa rezolvi postand aici. Ai intrebat unde gresesti,noi ti-am raspuns cum vedem noi situatia si te-ai suparat. Te asteptai sa zicem toti ca nu gresesti,ca esti perfecta,ca ai un gunoi de sot,dar tu esti sotia ideala? Lamureste-ma si pe mine. Ceri ajutor. Cand ti se da il ironizezi,atunci ce vrei pana la urma?
P.S sunt sigura ca asa faci si in relatie.de aici si atitudinea sotului! :)

Raza de soare spune:

Da. Chiar GRESESTI. Enorm!
Inteleg ca exista o persoana care sta cu copiii cat timp sunteti voi la serviciu si este cat de cat in regula sa ajungeti mai tarziu.

In cazul acesta, cred ca puteai sa mergi la sot (care este motivul pentru care nu vrei???), il asteptai si mergeati impreuna, in siguranta, acasa.

Eu n-as urca intr-o "ocazie" nici picata cu ceara! Ai un curaj nebun!!! Mai femeie, te-ai gandit daca iti da vreunu' in cap, pentru ca tu refuzi sa mergi la serviciul sotului, ca mai apoi sa plecati impreuna spre casa, la copii?

Exemplu concret: am o colega, sotie si mama, care voia sa ajunga mai repede in oras si s-a urcat intr-o "ocazie" de-asta. La prima padure, soferu' a tras pe dreapta si biata s-a gandit ca are nevoie omu' la un pipi mic. Cand colo, s-a trezit ca ala-i pune mana direct pe sani, ca mama, ce sexy e, ce-l innebuneste! I-a tras o geanta peste ochi si-a coborat de urgenta, apoi a asteptat microbuzul juma' de ora. Cand mi-a povestit, tremura toata, era alba ca varul si si-ntreba mereu "Daca nu mai ajungeam acasa, la baiat?".

vega_78 spune:

Da, greseala mea este ca am cautat suport. Suport si la el si aici. Nu-l gasesc.
Copiii stau cu cineva in care am incredere. Am si zile in care reusesc sa stau cu ei mai mult lucrand de acasa noaptea.
Da, nu sunt o femeie sigura pe mine si nici hotarata. Ca femeile sigure pe ele si hotarate nu se deprima, nu? Insa cu siguranta sunt iubitoare.
Sincera sa fiu, in timpul saptamanii singura mea grija este sa ajung mai repede la copii. Cu orice pret. Da, gresesc enorm cand ma gandesc ca trebuie sa ajung acasa mai repede si nu sa merg la firma lui.
Nu am asteptat sa mi se spuna ca-s perfecta si el un gunoi. Nu ma vad asa si nici pe el nu-l vad asa. Am reusit sa spun anumite lucruri recente si oarecum relevante. Insa amanuntele sunt multe si nu intereseaza pe nimeni, fiindca oricum mi se va spune ca-s in capul meu si nu in lumea reala.
Ok, in lumea mea ireala sotul meu nu a venit cu mine la ecografiile baietilor fiindca nu a reusit sa ajunga. Si tot in lumea reala, cand eu stateam sa nasc bebele 3, a luat mobila veche deteriorata care a costat destul de mult si pe care l-am rugat sa nu o ia, dar nu s-a putut abtine. Si cand a fost sa ma internez in spital imi spunea ca nu mai avem bani, dar se descurca el cumva.... In aceeasi lume reala anul trecut am fost la mare, fara bani, cumparam cate o inghetata la copii pe zi, iar el seara statea pe net si cumpara tablouri proaste. Imi ceruse parerea, i-am spus ca nu-mi plac si ca nu-s ok, insa iar nu s-a putut abtine. Dar probabil ca multa lume imi va spune: daca astea-s placerile lui si el castiga bani suficienti, care-i problema? Asa este, in definitiv. Insa nu-mi stau si mie niste mici placeri in gat, cand iubitul meu imi spune "sigur draga, du-te si te tunde sau ia-ti o fusta, dar stii ca nu avem bani!" Sau cand acelasi iubit imi spune "stii ca te iubesc, insa nu am niciodata bani si timp sa-ti iau ceva" Si ceva, poate insemna lejer un buchet de flori sau o carte, ca nu vreau luna de pe cer.
Si stiu ca daca m-as desparti de el, toata lumea m-ar blama pe mine, fiindca el saracul este un baiat bun. Si el imi spune asta: sunt un baiat atat de bun, nu ma cert niciodata cu tine si nu vorbesc niciodata urat. Insa sincer, nu pot sa concep un divort, mi se strange stomacul de greata cand ma gandesc la asta.
Si merg sa ma aricesc perfecta si ironica in lumea mea ireala. Da, ironia ma ajuta sa nu plang. Mare greseala. Daca varsam rauri de lacrimi, poate era mai bine.
Si cu asta, eu nu mai scriu nimic, fiindca nu are sens.

dana vio spune:

Stii unde ai gresit? in tilu, trebuie sa fie "cum sa accept ca am gresit?". Pentru ca ai acceptat prea multe si oamenii se schimba foooarte greu spre deloc. Spui ca o femeie puternica nu se deprima - o femeie puternica ii taia "elan-ul" asta demult!
Da-mi voie sa -ti dau un sfat: primul si ultimul din partea mea, promit! - pana iti revii putin incearca sa traiti paralel. Nu mai avea asteptari de nici un fel de la el si nu te mai baza pe nimic. Nu suna dupa tine nu suna nici tu, du-te la autobuz si vezi de ale tale. Nu-i mai cere nimic si nu-i mai reprosa nimic. O perioada n-o sa observe, iti garantez. Dar dupa un timp o sa-si dea seama. Si atunci poate vei putea sa-i spui tot ce te supara, ptr ca o viata cu antidepresive nu e viata.


Alexandra Maria
14.12.2007

Raza de soare spune:

Cu tine nu e bine, indiferent cum o da omu', Ileana draga!

diana_jors spune:

Ba da, si ai primit si idei. Doar sa vrei sa le notezi, sa le analizezi, sa vezi ce s-ar potrivi la tine/voi, eventual sa si aplici una-alta...


Al meu la fel. Cu toate astea, ne iubeste enorm, si pe mine si pe Alex. Neconditionat (p.s. mie mi se pare asta ca o conditionare din partea ta - el nu mai poate fi ok pentru tine niciodata pentru ca n-a fost la ecografii. Atentie, e ceva ce nu se mai poate schimba, daca chiar vrei sa schimbi ceva in viitor trebuie sa treci peste asta). Iar eu nu-i conditionez atitudinea fata de el de treaba asta


Asta cu "proaste" e subiectiva, lui ii placeau Al meu are probleme cu florile mele din gradina, eu am probleme cu pasiunile lui care implica incarcatoare, baterii si consum de curent important e ca ne "lasam" unul pe altul sa ne facem mofturile, intr-un mod relativ echilibrat. Si da, am avut si noi zile cu doar o inghetata, dar n-am plecat in vacanta in acele conditii Au trecut, am supravietuit


Nu te astepta sa ti le aprobe, tot asa cum nu-i aprobi nici tu mobila sua tablourile. Du-te si fa-ti placerile si gata. Esti egala cu el din acest punct de vedere.


Nici eu nu sunt cadorisita des, dar probabil ca daca ar face asta, cadourile si-ar pierde farmecul asa, ma surprinde, mai rar, dar mai bine Nici nu mai astept altceva decat cadou de ziua mea si flori de 8 martie primesc mai mult de la pitic, daca tot veni vorba


Cantareste-ti bine optiunile. Ce ar insemna sa cresti copiii singura, cu pensie alimentara (oarecum ce ai si in ziua de azi), dar fara sa te mai enervezi pe el pentru ca pur si simplu nu ai mai avea asteptarile de sot de la el; sau sa stai cu el in casa si sa continui in starea in care esti (care, dupa cum stii, nu e ok). Ce te deranjeaza exact la divort?


Ai dreptate, mare greseala. Am incercat si eu varianta asta si n-a mers. Asa ca m-am intrebat ce vreau de fapt - si vroiam sa imi fac familia "sa mearga". Daca asta a insemnat ca imi calc eu pe orgolii si mandrie - so be it. Si sunt fericita ca am facut-o


Chiar imi pare rau.

Acum, ce vroiam sa subliniez - mult din ceea ce descrii tu se intampla si la alte case, cu oameni fericiti in ele. Totul tine de atitudinea pe care o ai/o aveti in fata evenimentelor.

Si inca un aspect - gandeste-te ce s-ar intampla daca chiar ati avea de trecut prin situatii cu adevarat grele (de exemplu dupa un accident de masina din care mi-a ramas copilul cu multiple fracturi, in timp ce el inca era in gips eu m-am trezit suspecta de o forma foarte agresiva de cancer; nu s-a confirmat, iar piticul s-a recuperat complet, dar au fost cateva luni extrem de grele pentru familia noastra, din care am avut momente in care am crezut ca n-o sa mai iesim cu bine). Cum ati trece printr-o situatie grea? Abia dupa asa ceva iti vei da seama ca situatia ta de a nu merge la serviciul lui sa il astepti si a lua ocazia spre casa e ... joaca de copii.

Iti doresc multa intelepciune!

My_Lady0091 spune:

Vega...tu vrei suport ca sa ce?pt. ce?

Daca intradevar doresti sa schimbi ceva, sa faci ceva cu toate nemultumirile tale, pai fa nene...AI FACUT CEVA EFECTIV.. inafara de vorbe?!Vad ca la vorbit te pricepi...te certi singura, te acuzi, te scuzi, il acuzi pe el, pe noi, iar ii gasesti scuze, te victimizezi, apoi te ridici iar in slavi....si altceva, ce mai faci?!

marius spune:

Ti-am mai spus, o pot repeta. Nu stiu ce astepti sa afli de la un forum, aici gasesti cele mai diverse idei.
Unele poate iti prind bine, altele poate doar le accepti, altele sunt amuzante iar altele sunt transante. Doar tu poti sa discerni daca si care anume iti pot fi de folos tie sau relatiei tale. Aici vei gasi doar opinii si acestea vor fi lovite permanent de posibilitatea de a fi subiective si total inaplicabile concret.
Cat despre tine/voi de ce sa reiau faptul ca tu te-ai casatorit pentru ca asta doreai. Atat cu orice risc. Mi-a fost destul de clar dupa cum ai povestit. Si ai ales un barbat care avea deja o casnicie la activ, nu este tanar, este copt cum se zice, are linia lui, este propriul lui stapan, are propriile reguli bine conturate si din nefericire nu coincid cu ale tale. Nu au coincis niciodata stiai asta dar ai ignorat. Nu a fost niciodata altfel. Dupa un timp cand obiectivul tau a fost atins (casatoria) normal ca ai inceput sa "primesti" e drept in stomac si realitatea asa cume este si a fost tot timpul. Insa a inceput sa deranjeze, si asta nu pentru ca nu ar fi deranjat si inainte dar asa ai avut tu priiritatile tale stabilite.
Nu-ti convine si te inteleg. Dar ce este de facut? Tu spui si te inteleg ca nu ceri luna de pe cer dar de ce acum? Sau acum nu o ai si nici nu o vei avea. Nici luna nici cartea nici atentia. Nu le-ai avut defapt niciodata dar ai trecjt peste aceste amanunte. Atunci. Acum.... ele au revenit defapt au existat si te intrebi: ce sa fac?
Delicat.
Ori rezisti asa si incerci sa iti faci viata mai acceptabila din punctul tau de vedere si din ceea ce doar tu poti sa faci gasindu-ti alte activitati, placeri personale, obiective de atins, satisfactii personale, ori... renunti si revii la punctul de unde ai plecat defapt cu pierderile de rigoare.
Sau desigur poti sa ramai in acest punct in care te afli acum planagandu-ti de mila, chinuindu-te singura cu intrebari fara raspuns si ... cu sanse mari de a ajunge la balamuc.
Asa ca pe scurt cred ca tot tu ar trebui sa pui intrebarea si mai ales sa gasesti raspunsul la:

Ok, ce fac cu mine maine?

Eu iti tin pumnii sa ai puterea sa iti scuturi capul si umerii sa te uiti la tine intr-o oglinda si uitandu-te bine dar bine de tot in oglinda sa gasesti cel mai bun raspuns.

"Ok, asta fac!"


Succes!

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

eumada spune:

De data asta sunt complet de acord cu tine,Marius.Ai sintetizat,din punctul de vedere al unui barbat,situatia reala.