Schimbari

Pe scurt treaba sta in felul urmator, a venit vremea sa ne mutam, sa revenim acasa.
Acasa,dar numai acasa nu e, cel putin pentru fii-mio (12 ani), caci am plecat atunci cand am plecat avea 5 ani.
Ieri a venit de la scoala plangand, au plans toti, toata clasa, au aflat ca pleaca si ca ieri a fost ultima zi petrecuta impreuna, ultima saptamana l-am invoit.

Azi a cerut sa iasa in oras cu o parte din ei, a stat ca niciodata 8 ore si acasa a bufnit in plans, ii pare rau ca pleaca si ca nu-i mai vede.
Mi se rupe inima. Stiu ca va veni o perioada dificila de acomodare, exceptand perioada de vacanta unde cunoaste copii.
Ce sa fac, cum sa-l ajut sa treaca mai usor?


uneori gandesc prea mult....

viviana spune:

Giulia, nu prea stiu ce sa-ti spun decat sa fii langa el si sa-l asculti.
Sa ai rabdare multa cu viitoarele lui "crize" si acuze.
Sa-l plimbi mult si sa-i arati locurile frumoase.

Incet, incet va reusi sa se adapteze

Din experienta mea personala ii va fi greu dar nu imposibil.

Cand am fost prima oara in USA am stat acolo ceva mai mult de 3 luni.
Fii-mea s-a adaptat greu. Dupa 2 saptamani, plangea si dorea acasa.
Cu toate ca stia ca ne intoarcem. Ii era dor de casa, de colegi, de parcuri. De tot ce insemna acasa.
Am ascultat-o seara de seara tanjind dupa astea. Si apoi incet, incet i-am facut program de plimbari, dus la cinema, vizite, sport, cunoscut lume straina.
Gazdele i-au oferit o responsabilitate. Ceva care sa-i placa.
Sa aiba grija de cainele lor. Si daca nu-l peria si dimineata si seara, strangea dupa el, avea grija de hrana lui.
Asta a fost salvarea.

Stiu ca voi aveti deja caine. Poate o alta responsabilitate care sa-l atraga?



--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

mihaela_s spune:

Giulia, va mutati?

Diana mea avea 11 ani cand am venit aici, a fost grea despartirea de colegi, ea termina a 4-a atunci. Tara noua, limba noua din care nu stia niciun cuvant. Incet s-a obisnuit, si-a facut prietene noi, a devenit repede casa ei aici. Si eu am avut emotii pentru ea, ca era deja mare...dar a uitat deja prietenele din Ro, desi cu cateva tine legatura pe FB si cu una dintre ele se vede cand merge in Ro. Insa prietenele de suflet sunt aici, acasa.

Sa ii fii aproape, sa il asculti, sa tina legatura cu prietenii lui. Va fi greu o perioada, primele luni, pana isi va face prieteni noi. Dar va fi scoala, va fi ocupat cu asta si va trece timpul altfel...

oanap85 spune:

nu m-am confruntat cu asta dar la fel zic si eu,sa-i axplici ca daca se muta asta nu inseamna ca rupe legatura cu prietenii de acolo,vor vorbi pe net ,la telefon,aici isi va face alti prieteni
eventula,desi cred ca acum intelege f bine ce se intampla;),sa-i spui " sa vedem o perioada cum ne acomodam macar"..,?
sau tie frica sa nu-si faca sperante?

Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).

giulia71 spune:

Merci fetelor mult!

Azi am muncit toata ziua, maine vom pleca pentru o saptamana, apoi revenim doua zile sa impachetam totul si gata.

Mi-e greu mie, nu stiu ma obisnuisem aici, cum sa nu-i fie si lui.

O sa incerc sa-i fac program cat mai variat si va tin la curent.


uneori gandesc prea mult....

cge spune:

Giulia, rabdare multa.

Noi am emigrat in Ca cand Victor avea 7 ani.
In fiecare seara,timp de cateva luni, Victor ma intreba " De ce am plecat din Ro?"
Am incercat sa ii explicam pe intelesul lui, aici parcurile sunt mai mari, camera ta e mai frumoasa etc.
La un moment dat, n-a mai intrebat.

Acum dupa 5 ani, ne multumeste ca am plecat din Ro.

Sfatul meu sa il tii cat mai ocupat, sa faceti cat mai multe activitati, iesiri din casa.

Acum Victor are tot 12 ani cat baiatul tau. Azi are banchetul de sfarsit de ciclu primar, si el e tare trist, isi ia ramas bun de la colegii lui.
Asa ca spune-i ca peste tot in lume, e tragedie mare in perioada asta, prietenii isi iau ramas bun.

Spune-i baiatului tau sa ia adresele de email,messenger de la colegii lui. O sa le scrie, telefoneze si viziteze in vacante.
Si ce avantajat e el, ca o sa calatoreasca in alte tari, ca o sa vada si nu stiu ce muzeu, parc de distractii.

El a mai trecut si peste despartirea de colegi in clasa a-4-a si dupa, si-a facut alti prieteni, nu ? O sa isi faca si acum.

Vacanta placuta si acomodare usoara!!

giulia71 spune:

Multumesc cge

Ei sunt cu facebook, eu nu sunt prea de acord, dar acolo se intalnesc toti si discuta.
Si eu sunt in gashca, sunt cam singura mamica si cand vad ce scriu imi dau lacrimile. Au fost o clasa foarte unita, asa ceva mai rar!


uneori gandesc prea mult....

Letitia1 spune:

Giulia, tu te muti din Romania in strainatate sau viceversa? Ca vad ca spui "sa revenim acasa", deci in Romania sa inteleg? Oricum, o sa-i fie foarte greu, oricit ii explici tu ce si cum.Pe al meu l-am mutat de la o scoala la alta la 8 ani si a fost o tragedie timp de 2 trimestre. Apropo si al meu baiat are tot 12 ani. iti tin pumnii si mult succes.

helbi spune:

Baiatul prietenei mele avea 8 ani cind s- au mutat din Germania in Ro. S-a adaptat f usor si f bine acolo si de 2 ani nici nu vrea sa mai auda nici macar sa vina invizita aici ( unde a trait 7 ani si ceva, stie limba...are cunistinte).

Nasii mei s- au mutat din Ca in Sua cu copii de 11 si 13 ani..citeva saptamini le- a fost mai greu, desi cunosteau si acolo copii. Acum, dupa un an si ceva le vad pozele pe. Net si- s super fericiti cu noii colegi.Sapt viitoare ne si intalnim ( si cu ei si cu baietelul de care am scris mai sus) si am sa aud si parerile lor. Cred ca copii se adapteaza usor, oriunde. Nu stiu daca chiar e cazul sa- tzi faci atitea ginduri.

Si am si eu aceesi intrebare: reveniti in Ro?