Despre Japonia, pe amestecatelea(2)

ina.click spune:

asa, si venisem saa dau linkul unui documentar care m-a impresionat.

http://www.youtube.com/watch?v=SS42d4Gizks

Selene_Bunny spune:

Speriat e putin spus. Am psihicul mai fragil, asa. Desi evident ca am fost sfatuita sa ma uit SI la alea in varianta originala.

Thanks, but no, thanks.

coracora spune:

Japonezii sunt prizonierii societatii cladite de ei insisi.
Eu cred ca ei au uitat sa se opreasca din reconstruit dupa cel de-al II lea razboi mondial si au ramas intr-un heirupism etern pe-al carui altar le sunt sacrificati copiii si tinerii. Infiorator de trist.

nelia spune:

ina.click, total de acord cu tine cu filmele. Eu m-am uitat la citeva, sa nu crezi ca am vazut multe... dar nu-mi mai trebuie. Ma stringea in spate in drum spre pat, ca ma uitam si seara la ele... sotul ridea, dar pina si el verifica usa de doua ori. Dar si asa, daca ar fi sa se intimple ca in filmele lor, aia intra si prin usa incuiata... sint in casa, in tine, esti terminat.

Stiu documentarul, l-am vazut. Si cu ocazia asta, mai jos am vazut ca e pus si documentarul vazut de mine, despre hikikomori (2004).

Coracora, parerea mea este ca toti sintem prizonierii societatilor pe care le construim, nu numai japonezii.

Cornelia

coracora spune:

Asa este, insa diferenta capitala este ca toleranta fata de "abateri" este incomparabil mai mare in tarile europene (de exemplu) decat in Japonia. Repetentii si corigentii din scolile unde am invatat noi nu s-au inchis in casa 6 (sase!!!) ani din cauza rusinii. S-o fi facut pe moment nitel haz de ei (sau nu) si gata, lumea a mers mai departe si ei la fel.

Foarte ilustrativa in sprijinul acestei idei este prezenta in limba japoneza a unor termeni "dedicati" pentru fenomenele sociale morbide endemice in insulele nipone. Hikikomori e unul din ele, karoshi e altul (death by overwork).

nelia spune:

Da, numai ca trebuie sa vezi cu adevarat si cu acelasi ochi critic si societatile americane, canadiene, occidentale pentru a depista fenomene asemanatoare cu cele din Japonia. Nu s-au inchis in casa poate inainte, cind nu existau telefoane mobile, calculatoare, jocuri video, retele sociale... si atunci erau obligati sa iasa afara, s socializeze cu copiii si tinerii de virsta lor. Si nu s-au inchis in casa sase ani, dar s-au inchis in atit de multe alte lucruri si obiceiuri care i-au distrus si ii distruge incet-incet, nevazuti de nimeni, incit eu nu pot sa spun ca exista diferente capitale. Da, existe diferente, de manifestare, dar nu capitale.

Parerea mea este ca ne amagim daca spunem ca in societatile despre care vorbeam, oamenii nu traiesc fenomene, altele, altfel, dar comparabile cu ceea ce se intimpla in Japonia. Caci atunci cind vorbim despre o societate nu vorbim doar de anumite straturi, unde e poate bine si frumos. Caci si in Japonia exista straturi si straturi, categorii si categorii, ca si in alte societati. Ci vorbim de societate in general, cu toate straturile si categoriile ei si cu toti indivizii care o compun.

Pentru mine consumul si utilizarea compulsiva a multor chestii, cum ar fi drogurile, medicamentele, alcoolul, tutunul, jocurile video, cumparaturile si acumularea de bunuri materiale peste nevoile reale, dependenta de calculator si de alte tehnici a tinerilor si lipsa comunicarii reale cu semenii lor, ba chiar si munca excesiva pentru niste bani care se duc pe consum in general in defavoarea timpului petrecut cu familia, cu copiii... pentru mine toate acestea sint fenomene asemanatoare cu ceea ce se intimpla in Japonia.

Sigur ca forma si intensitatea difera, dar ei au fost diferiti din vechime, samuraii... se izolau, se dedicau, luptau pina la ultima picatura de singe si da, pentru onoare erau in stare sa-si sacrifice copiii, nevasta, familia... dar hai sa fim seriosi, ca si si in alte societati sint sacrificati in diverse moduri si nu pentru onoare.

Eu sint critica cu toate societatile, nu numai cu cele care sint complet diferite de cea sau cele in care am trait eu.

Ceea ce pot sa spun de exemplu despre japonezi si n-as putea spune despre prea multe alte societati este ca un popor care au putut face fata catastrofelor naturale care i-au lovit cum au facut-o, solidaritatea si umanitatea de care au dat dovada, demnitatea cu care au suferit... precum si sensibilitatea pe care o observ in muzica, dans, pictura, in arta in general... nu le poti gasi intr-un popor fara profunzime.

Cornelia

Julie spune:

Trist, din punctul tau de vedere si interpretarea ta personala.

Dar prin spiritul "heirupist" au ajuns japonezii in topul puterilor economice mondiale dupa razboiul pomenit... Acum Japonia e pe locul al treilea, dupa SUA si China - ma intreb ce-o fi in China, de-a urcat in top asa de rapid

Cat despre sacrificii, da, se fac in continuare, in folosul societatii.

De exemplu, de anul acesta - ministrii si unii politicieni au inceput de anul trecut, de fapt - tuturor bugetarilor li se va lua intre 7 si 15% din salarii si bonusuri (cu cat salariul mai mare, cu atat procentul mai mare), timp de cel putin doi ani, iar banii se vor indrepta catre reconstructia zonelor afectate de tsunami-ul de anul trecut si dezastrul nuclear de dupa... Si nimeni nu caraie in mod public - la bugetari, ma refer, si sunt destui, si accepta situatia pentru ca.... fara un astfel de suport/contributie sau "hei-rup!" nu se poate cladi sau recladi ceva.

Termenul/fenomenul "karoshi" a fost numit pentru prima oara in Japonia. Dar asta nu dovedeste doar ca - asa cum insisti sa ilustrezi - exista doar aici (pentru ca a fost preluat inclusiv de limba engleza, de exemplu - ma mir ca nu aveai habar; a aparut chiar si in Romania - va amintiti, cred, de cazul intens mediatizat al unei tinere care a murit de karoshi, de acum cativa ani...) ci mai ales faptul ca a fost recunoscut pentru prima oara aici. Si nu e privit deloc cu aprobare - aici - si ma refer la societatea japoneza, nu la gaijinii care o privesc din afara ei.

J.

bird70 spune:

Julie,
e adevarat ca femeile japoneze cauta barbati albi? Imi povestea un tip care a predat engleza in Japonia ca femeile, mai ales cele cu educatie, prefera sa se marite cu barbati albi si sa plece din Japonia. Fiica-mea are la scoala 3 colegi care sunt jumatate japonezi, cu mama japoneza si tata australian. La toti tatal e mai in varsta dar foarte bine profesional si mama mai tanara (10-15 ani) dar la fel de bine educata si realizata profesional.

Una din fetele jumatate japoneze, nascuta in Australia e prietena foarte buna cu fiica mea. Tatal ei este foarte relaxat dar maica-sa o terorizeaza cu scoala, desi fata e foarte buna. De la scoala merge la meditatii, in weekend invata macar 5-6 ore/zi, in vacanta merge la meditatii zilnic, etc. Acum cateva saptamani mi-a zis fiica-mea ca fata a fost batuta de maica-sa (la 17 ani) pentru ca un coleg australian a luat nota mai buna la un concurs de japoneza decat ea. Colegul respectiv e un tip din ala genial cu note maxime la toate subiectele si care nu face nici un efort sa invete. Fata a planuit sa plece de acasa, sa se lase de scoala si sa mearga sa ceara locuinta si bani de la stat. Si ar fi obtinut. Asta in conditiile in care parintii ei au o casa enorma pe canal cu ponton in spatele casei, etc. Am inteles ca tatal a intervenit si a calmat spiritele, i-a zis ca mai repede o da afara din casa pe maica-sa de cat sa o lase pe ea sa plece .

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

hannen spune:

Ei,ele cauta si alte natii si pe linga albi si negrii sunt dintre favoriti.Au si porecla yellow cab,asta cu referire la taxiurile americane.

************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!

ina.click spune:

excelenta portrivere atunci, pentru ca si reciproca e valabila; multi barbati iubesc asiaticele si japonezele.

Sunt incredibil de frumosi apropos. Parerea mea, tin de ea, daca ai parerea ta, tine si tu la ea.
Stiu, stiu ca nu sunt TOTI asa, stiu ca sunt poate alesi pe ureche in filme etc, ca si la noi de altfel, dar ma uitam chiar si in documentarele astea pe care le tot rasfoim de cateva zile. Sunt incredibil de frumosi. Ador pometii, ochii, gura, nasul, mainile, trasaturile lor. Si parul! Wow ce par superb.

Nu stiu daca e caracteristic si unora dintre japonezi dar mie imi vine sa plang de ciuda cand vad vreo chinezoaica pe aici prin bucuresti care si-a decolorat mandrete de par brun inchis sau negru, cu minunatia aia de luciu de lemn masiv, transformandu-l intr-un cacaniu mat.