Despre modestie

Deceneus spune:

Pe scurt ce spunea D Diderot - "Unora modestia le serveste drept mantie a orgoliului".

ina.click spune:

Acum presupunand ca esti in public si te lauda cineva, mai mult, te lauda chiar mai multi, cred ca ar fi mult mai arogant sa te mai lauzi si tu pe langa ei. "asa baieti asa ziceti ziceti nu uitati de portofoliu!"

Edit: constat ca mi se cam duce tasta cu virgula.

ina.click spune:

Hahaha, ma tem ca si eu am facut asta. La glume zambesc politicos daca nu mi se par haioase, adica nu raman chiar statuie dar nici nu ma pot hahai la comanda intr-adevar.
Insa faza cu "hai mai luati o bucatica" nu imi iese nici mie spre consternarea soacrei. Cunosc obiceiul cu "se refuza de trei ori" dar mi se pare un obicei prost si nu tin deloc la el.

Oana MC spune:

obiceiul cu invitatul la servit/gustat/mincat insotit de refuz si dup'aia de mincatul victorios dupa trei refuzuri ma deranjeaza mai tare decit insistentele urmate de compliment. Sint din aceeasi familie de fapt - ia complimentul, ca nu, ca ba tu, ca nici gind, etc.

E o concesie care se face gazdei acceptind intr-un final gustarea dupa cele trei incercari magice ca-n poveste? Daca accepti din prima ce inseamna - ca esti nemincat, pofticios, ca n-ai mai vazut?

Mai e o faza asemanatoare la cind vine vorba de cinste la masa, cafea. Se plimba banii la sfirsitul mesei dintr-un buzunar intr-altul....

viviana spune:

Dar, voi, voi cum sunteti? Cum va simtiti si cum va percep ceilalti?

Eu am asa, un sentiment care nu ma lasa sa-mi exagerez valoarea sau sa fiu zgomotoasa in privinta ideilor si actiunilor mele.

Insa sunt momente in viata cand se cere taman inversul. Si atunci imi calc pe suflet si o fac.

La o sedinta (la serviciu sau la scoala) sau intr-un grup unde nu cunosc oamenii sunt tacuta la inceput. Imi place mai intai sa "cumpar". Ei bine, asta e luata drept ingamfare. Si vor fi multi aceia care ma ocolesc. Pana incep sa ma cunoasca.

Cea mai superb-modesta persoana pe care o stiu e soru-mea. Nu i-ar aunge o saptamana sa se laude cu realizarile ei. Ei bine este atat de iubita de cei din jurul ei ca nu mi-ar ajunge mie 2 saptamani sa va povestesc. Nimeni nu o ocoleste toti ar vrea sa-i fie in preajma.


La polul opus e mama. O constiinta a valorii de sine ridicata pe care ii place sa o expuna. E vizibila oriunde se duce. Se lauda, insa felul in care o face nu e niciodata perceput ca arogant. Castiga respect instantaneu.

Atitudinea si ceea ce reusesti sa transmiti nonverbal conteaza foarte mult.






--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

ina.click spune:

Ok, cum sunt eu...
Complimente - multumesc, le accept, ma rusineaza unele sau ma bucura altele dar nu ma gudur prea mult de la ele anyways.
Modestie - stai sa ma gandesc daca am cu ce sa ma laud lol
...daca sa zicem am facut cva ok la serviciu si sunt laudata, niciodata nu vorbesc despre meritele MELE. Aduc vorba despre echipa, despre manager, despre requester, accentuez faptul ca nu am facut doar eu ce a iesit acolo bine si ca sunt recunoscatoare tuturor celor implicati in proces. Un fel de "multumesc MTVului, mamicii, bunicii si doamnei cu cafele"
copilul evit sa mi-l laud in detrimentul altuia , gen "ha al meu DEJA face nu stiu ce" dar absolut niciodata nu il vorbesc de rau , cum ar fi "al meu e mofturos, nu ca al tau" , chit ca asa e.
la interviuri n-am mai fost de vreo 5 ani ca n-a fost nevoie. le castigam totusi prin papagal bun si siguranta de sine. Si evident, bagajul profesional adecvat; mai slabut cu modestia la interviu.
in vizita, ca musafir, daca doresc ceva cer (apa) sau iau de pe masa dupa ce sunt invitata. Daca refuz, inseamna ca refuz pe bune. chiar NU VREAU O PARJOLUTZA. Daca ma zbarnaie prea mult iau o chestie, o pun langa mine si eventual rontai demonstrativ din ea. La final, recunosc ca daca ma mai baraie si atunci "dar nu ai mancat nimic!" precizez indesat "da pentru ca nu puteam sa mananc / nu imi era foame. Multumesc." Ca sa scap gazdele de panica "olelica pleaca musafira nemancata" cer o alternativa neutra: apa.
Niciodata nu vorbesc despre ce pot sau stiu sa fac daca nu imi aduce un avantaj clar. Nu ma lalai pe forumuri despre job, nu ma lalai la job despre forumuri.

cristoiu spune:

Eu daca sunt complimentata imi musc limba si zic simplu "Multumesc", fara sa mai comentez. Daca sunt de aceeasi parere zimbesc si zic "Multumesc".

Dar in general mi-e greu sa accept complimente cind nu sunt de acord cu ele. Spre exemplu cind e vorba de munca mea, sunt cel mai al dracului critic posibil, niciodata nu mi se pare suficient de buna, totdeauna puteam sa fac si mai bine, mi se pare neterminat, superficial, in fine, vad cele mai mici stingacii si nefinisari, ori imi vin idei geniale dupa ce am terminat si incheiat. Asa ca daca ma complimenteaza cineva, si mi s-a intimplat de multe ori mi-e foarte greu sa spun un simplu "multumesc". Tin minte cind eram in facultate am avut un ... sa ii zicem proiect ... dupa care profesorul nostru ne-a facut in privat albie de porci pe toti la gramada. dupa care ne-a dat notele. Eu am luat singurul 10. Ei bine, l-am fugarit in parcare sa imi schimbe nota, ca toate criticile mi s-au parut adresate pe buna dreptate. A refuzat, ca nu se referea la mine, ca a fost foarte bun, dar am avut multa vreme un gust acru de la 10-le ala, desi a fost singurul primit de la el in 5 ani de facultate (afara de lucrarea de diploma).

Aqai spune:

Legat de cum suntem perceputi: modesti, inganfati, aroganti.... imi aduc aminte o intamplare veche

acum multi multi multi ani eram studenta ... era vara cu o mare eclipsa de soare. Toata lumea in febra pregatirilor de eclipsa, ce ochelari, de unde o vedem etc etc. Patronul firmei la care lucram pe vremea aceea a luat cheia blocului turn unde erau birourile si ne invitase sa privim eclipsa de pe acoperis.

eu aveam de mica o fascinatie pt acoperisul blocului - mai ales alea inalte - si dat fiindca era periculos am ajuns pe acoperis doar o data in viata. Sa nu va spun ce incantare pe capul meu ca voi vedea eclipsa ... de pe acoperis!

Ajung acasa la pe atunci prietenul meu (acum sotul meu); la el era si un fel de cel mai bun prieten al lui si coleg de grupa de-al meu. Le spun eu, turata si ventilata si moarta de fericire ce si cum si.... explozie. Colegul, un individ mic si coleric de altfel, cu o gura ... doamne ce era la gura lui, dar de altfel considerat inima de aur.... sare in sus cum ca ma dau mare, ca eu intotdeauna ma dau mare, ca nu mai pot de serviciul meu, de biroul meu, de blah blah blah. calm down, respira.... el nici vorba

Este acelasi om care peste vreo 10 ani de zile, ajuns CFO la o companie de distributie care la vremea aceea se chinuia sa intre in insolventa, intalnindu-se cu sotul meu - fostul lui cel mai bun prieten (noi ne mutaseram in alt oras) - la o bere ii arunca pe masa din varful degetelor o carte de vizita spunandu-i "ia si tu sa te dai mare la prieteni".

Cand mi-a povestit sotul meu, mi-am amintit intamplarea de cu 10 ani in urma, si am zambit in sinea mea fara sa fiu deloc surprinsa.

O va mai spun - pentru a intelege de ce zambeam si cu risul asumat de a fi acuzata de lipsa de modestie - ca pe atunci conduceam finantele unui competitor direct care le lua cota de piata de la o zi la alta.

El stia cel mult ca lucrez la compania aceea, la fel ca si majoritatea cunoscutilor mei. Noi ii stiam tot traseul profesional, fiindca il auzeam de la el un pic prea des. Cu toate acestea, cea aroganta eram eu







Cuvintele sunt harta mintii.

Aqai spune:

Sa raspund si unei intrebari:

SM, cu tot dragul, dar ca subiectul e atat de vast incat nu stiu cum sa incep. Daca te intereseaza ceva anume putem chiar deschide un subiect separat, fiindca aici sunt multe persoane pe care le "suspectez" ca sunt bine instruite in domeniul acesta si ar putea iesi ceva interesant.








Cuvintele sunt harta mintii.

sm spune:

Aqai mi-a placut mult exemplul pe care l-ai dat din cursul tau si banuiesc ca ar fi interesant pentru mai multe persoane daca ne-ai impartasi din cunostintele tale, aici sau intr-un alt topic cum vrei tu, multumim.

De ce comunicarea este importanta pentru ca in functie de cum ne exprimam putem fi modesti sau aroganti, curajosi sau tupeisti, diplomati sau ipocriti. La fel comunicarea poate fi un instrument de manipulare dar poate fi folosit si ca instrument de educare. S-a vorbit despre obiceiul de a servi/insista de trei ori, daca la primul refus gazda va spune " ok nu insist nu vreau sa te simnti prost, te inteleg perfect ca nici mie nu-mi place cand cineva insista" invitatul poate gandi:
- ce prost am fost ca am refuzat ca nu o sa ma mai serveasca - cauza data viitoare nu voi mai refusa
- ce urat se poarta gazda - cand vine la mine o sa ma comport si eu la fel - cauza: cand gazda va fi invitat va fi scutit de insistenta de a se servi
- bine ca a intels sa nu ma mai bata la cap.
Sunt cateva exemple car imi vin in minte pe moment.