Relatia cu fosta

Rufus spune:

Pai uite, am sa-ti spun eu, ca tot "mama" se cheama ca am fost, din moment ce am dobandit custodia Ioanei.
Fosta sotie n-a cerut drept de vizita, pentru ca am asigurat-o ca nu-i voi ingradi acest lucru. Si asa a fost...mai mult, avea acces in casa noastra cand voia.
Dar m-am recasatorit, accesul un casa mea s-a sfarsit...si a inceput s-o ceara pe Ioana, la ea acasa. Nimic de comentat...dar a dorit sa o ia oricand, in orice zi putea (avea timp), voia s-o ia pe Ioana acasa la ea. Aici am intervenit...Ioana are o casa, are scoala, are activitati extra...ce naiba de program mai e asta? Fosta s-a suparat, pentru ca incepeam sa-mi calc promisiunea...n-as fi vrut sa fac asta, nu ma deranja sa petreaca timp impreuna...dar nu puteam avea amandoi aceleasi drepturi din moment ce nu aveam aceleasi responsabilitati! Cred ca interesul copilului trebuie sa primeze si, chiar daca a petrece timp cu ambii parinti este un drept esential, lucrul asta nu se poate face in mod egal, din moment ce nu mai sunt o familie. Asa, hai sa-l taiem in doua, ca avem drepturi egale...
Nu discut despre cazuri in care tutorele se comporta iresponsabil si toarna minciuni despre celalalt parinte...vorbesc despre faptul ca nu, nu poti imparti un copil in doua, ca sa-i faci timp de petrecut cu ambii, dar sa-i neglijezi celelalte nevoi din viata lui.
Chiar daca copilului i-ar fi mai comod sa fie rasfatat de ambii parinti, pe rand.

Rufus, Tora si iadele

A_Iulia spune:

Deja vorbim de doua cazuri la polul opus, fata de cazul prezentat in care mama a refuzat contactul absolut al copilului cu tatal vreme de 2 ani si acum ii permite doar insotit, la cazul tau in care parintele a luat copilul "la liber", oricand, neinsotit.


Cata vreme (vorba ta) se respecta interesul copilului (si aici probabil ca esti de acord ca interesul copilului este sa mentina legatura cu ambii parinti) atunci eu nu mai am prea multe de zis.

Sigur ca in practica timpul nu poate fi impartit in doua in mod egal. Nici macar la noi nu e timp egal, desi a fost mereu la liber - cand vrea si cand poate, tatal poate sa ia copilul, fac concedii impreuna, week-end-uri, etc. Evident ca pe perioada scolii (luni-vineri) programul copilului nu mai e asa flexibil ca si al unuia de gradinita, si toata lumea ar trebui sa inteleaga asta.

Rufus spune:

Hai ca facem si studiu de caz...
(DRAGM, e un subiect sensibil, cu potential, nu trebuie sa te superi-nici nu cred ca o faci).

Este un lucru imbucurator daca dupa doi ani mama si-a reconsiderat pozitia. Nu stim de ce a refuzat acesti ani...important este ca acum doreste sa reia legaturile. (nici macar nu intreb de ce n-a actionat tatal pana acum...).
Din punctul tatalui de vedere, este un lucru nesperat aceasta colaborare; sa recunoastem, daca mama ar fi fost impotriva in continuare, o sentinta nu inseamna mare lucru. Stiu ca stiti asta: copilul ba e bolnav, ba e plecat, tot felul de piedici. Dintr-o data, tatal are ocazia oferita la care nu spera; i se pun conditii (de insotire) pe care el le accepta, nu-i normal s-o faca? El doreste sa-si vada copilul, indiferent daca e insotit de ma-sa, de Mikey Mouse sau de primarul sectorului.
In acest context, supararea actualei partenere nu numai ca n-are sanse, dar chiar dauneaza. Sunt "n" situatii in care actualele partenere sunt puse in momentul discutiei despre copii lui, si nu seamana una cu alta. Deci, un manual de comportament este exclus.
Nu ramane decat ca partenera sa inteleaga si pe cel care nu-si are sacii(ma rog, copiii) in caruta proprie, sa-l sprijine, in interesul ei si a legaturii lor.
Iar in acest stadiu, dar si in stadiile urmatoare, doar cel care are tutela decide care-i interesul copilului. Deci in cazul nostru, daca mama decide ca vrea sa-si insoteasca copilul la "vizionare", nici eu nu prea vad ce as mai discuta.
Decat asa, pe studiu de caz...

Rufus, Tora si iadele

eumada spune:

Mai si sotul meu a mai fost casatorit odata,7 ani...si eu,numai civil,vreo 2 luni....dar daca ar fi avut un copil din prima casnicie as fi zis pas,indiferent cat de mult mi-ar fi aratat ca ma iubeste.E complicat...din punctul meu de vedere,foarte complicat si nu as fi dispusa sa imi toc nervii deloc,mai ales ca eu sunt mai temperamentala.

pisigri spune:

Nici mie nu mi-ar conveni sa imi las copilul in grija tatalui si a noii partenere faca sa o fi vazut pe aceasta noua partenera. Chiar daca are 7 ani; si la 7 ani copiii pot fi "mituiti", cumparati, indoctrinati, mintiti.
Desigur ca cei 2 ani in care tatal nu a fost primit sa isi vada copilul trebuie sa aiba o explicatie, pe undeva. De ce nu a fost primit, de ce nu s-a luptat mai mult pt a obtine acest drept.

O sa fiu judecata aspru pt generalizarea asta, dar in vasta majoritate a cazurilor, femeia devine in primul rind mama, pe cind barbatii ramin in primul rind barbati. Nu stiu cum sa explic. Statisticile arata ca barbatii sunt mai predispusi sa insele, sa paraseasca domiciliul conjugal pt alta femeie etc. Faptul ca Rufus si MArius de pe DC sunt tati minunati, sau ca sotul meu si inca 10000 de soti de pe forum sunt tati minunati, arata ca studiul e facut pe un esantion redus si selectat "preferential".

Ei, daca ai divortat pt ca sotul pleca noaptea de acasa cu alta, pt ca te jignea, pt ca te altoia, pt ca bea prea mult sau arunca baii pe jocuri de noroc samd, cred si eu ca nu prea te indeamna inima sa ii lasi un copil in grija. Si te mai gindesti si "cu cine se insoteste" domnul fost sot. Ca daca ar fi ca eu si sotul meu sa ne despartim, amindoi am avea incredere ca nici unul dintre noi nu si-ar alege parteneri care sa ne urasca copiii, dar stiu eu (in viata reala) niste specimene (de ambele sexe) care nu ar pune binele copilului pe primul plan, ba din contra, ar accepta situatii gen "Hansel si Gretel" si "cenusareasa" numai de dragul noului/noii partener(e)...



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

marius spune:

Cata diplomatie pe aici...

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

pisigri spune:

Ai dreptate, si ma simt prost pt cum suna postarea de mai sus. Insa e un punct de vedere pragmatic, zic eu, si (prea) realist.
Daca ne despartim pt ca nu mai avem chestii comune (mici placeri, distractii, filme, muzica, aspiratii de viata, eu vreau ciine iar tu pisica) e ok si cred ca despartirea se poate face in conditii amiabile, fostii pot ramine prieteni/amici/etc. Dar daca te desparti din motive grave exista si neincredere si resentimente, asta nu poate fi negat.

Oricum, ceea ce ma surprinde pe mine la postarea autoarei este ca desi si ea e mama divortata, pare sa manifeste f putina intelegere pt fosta partenerului ei din prezent. Adica sunt cumva amindoi in aceeasi caruta, femeia aia probabil a trecut si trece prin aceleasi greutati prin care trece si ea, ca mama singura, si totusi ...?

Si oricum, in povestile astea cunoastem de fapt atit de putine...



http://scrisoaredelamosul.blogspot.com/

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

eumada spune:

IN SPECIAL LA MINE E DIPLOMATIA....Eu nu inteleg cum mai poti ramane prietena cu fostul.....mai ales dupa ce s-a rupt totul....

Matzaila_81 spune:

Pisigri, stim doar franturi despre acest caz. de ce nu s-a luptat mai mult? Poate ( imi dau cu parerea) pentru ca pana de curand tatii practic nu aveau nici un drept asupra copilului dupa divort si legea in Romania prolifera situatia asta. Nu ai idee cat s-a luptat omul si de ce probleme s-a lovit. Nu e la noi ca la filmele pe care le vezi la televizor.

Nici mie nu mi se pare normal sa vina exul sa verifice dar ma gandesc in situatia de fata, daca tatal nu si-a vazut copilul doi ani, cum ar putea acum mama sa il puna in brate si sa dispara din peisaj???? Pai nu ar fi traumatizant pentru un copil ,ca tatal lui e practic un strain in momentul asta.

Inteleg frustrarea actualei mai ales in conditiile in care partenerul ei sufera clar din cauza ca fosta nu l-a lasat sa se apropie de copil. Nu ai cum sa fi impartiala sau corecta cu persoana care-ti raneste intentionat pertenerul.
De ce daca as divorta as vrea sa cunosc persoana cu care tatal copilului ar avea o relatie?
Ca sa-i povestesc de copilul meu, sa-i zic sa fie atenta ca se dezveleste noaptea, ca tipa daca ii dai furculita rosie si ca are alergie la puful de plop, sa-i dau numarul meu de telefon si sa o rog din suflet sa ma sune oricand, la orice ora din zi si din noapte daca copilul are o problema sau daca nu se intelege cu el. Si nu, tot nu as fi linistita dar mi-ar fi oarecum mai bine.
Pentru ca sunt mama in primul rand.
Si da, probabil dupa ce as pleca de la intalnire mi-as suna cea mai buna prietena si as spune "nu stiu draga cum de-a ales-o pe asta ca e o sleampata" dar asta ar fi planul 2

Matzaila_81 spune:

Eumada, cred ca e un cuvant tare sa spui ca poti ramane prieten cu un fost. Cand ai insa un copil se schimba situatia. Ajungi cred sa respecti ca omul respectiv e bun ca tata sau ca femeia respectiva e o buna mama.
Nu cred cu adevarat ca poti desconsidera partenerul cu care ai facut un copil. Pentru ca ti-a daruit ceva minunat chiar daca ala ar fi unicul lucru frumos.
Eu asa cred.