Despre Japonia, pe amestecatelea

nelia spune:

Saskia, Julie descria ce se maninca in restaurantele japoneze, la petrecerile lor. Nu a inventat ea meniurile si nici nu le poate schimba. Si asa cum pe un vegetarian care respecta orice animal de pe acest pamint il oripileaza petrecerile cu BBQ-uri cu halci prajite, asa si pe tine te oripileaza ceea ce a scris Julie ca se maninca in restaurante si da, e vinovata, asa cum si cei care maninca halcile sint, ca le-a gustat si i-au placut. Sa mai spun ca in Europa de exemplu se maninca pe linga vaca crescuta special ca sa fie dusa la abator, ceea ce mie mi se pare oribil, sau puiul sau gisca sau porcul... sau iepurele pe care l-a pomenit Julie... si vinat. Si oamenii in lume, cei carnivori, maninca multe, multe animale si pasari si pesti... si care de-a lungul timpului au cam disparut saracele.

Am inteles, ti-au spus pozitia, poti deschide un subiect nou daca doresti sa continui, dar subiectul era despre Japonia in general, cu bune si cu rele, pe amestecatelea.

Si da, imi place cum scrie Julie si vreau sa o citesc, vreau sa vad Japonia prin ochii ei si a celor care vor sa intre la subiect si o cunosc. Se poate?

Cornelia

Julie spune:

Postarea cu ciudateniile culinare era autoironica; fraza cu balena cea mai autoironica dintre toate - imi criticam cu umorul personal - pe care stiu ca nu are cum si nici nu trebuie sa-l guste toata lumea - lipsa-mi de consecventa.

Se poate trece on-topic? sau deschid topic separat despre.... "balene"?

Nelia, Hannen, si cele care m-au inteles, multumesc

J.

nelia spune:

Da, sigur, Julie. Ai intrebari in urma... cu societatea pe straturi si sfere de intrepatrundere... locul si rolul femeii... Si ai pomenit despre 'religia' lor, pe mine m-ar interesa sa aflu mai multe.

Cornelia

ladyJ spune:

Evident ca remarca cu balenele era ironica. Uneori luam fiecare cuvintel atat de in serios incat nu mai sesizam mesajul din spatele acelui cuvant.

Saskia, si mie mi se strange pielea cand aud de ciudatenii culinare, gen mancat creier de maimuta in agonie sau caini sacrificati si facuti friptura...
Sigur ca e trist ca se ucid balene pentru carne, delfini, nurci pentru blana, samd, sigur ca e trist ca omul da dovada de cruzime in modul in care se sacrifica in general animalele.
Dar aici nu e vorba despre asta.

Hannen, am inteles.

biancapisica spune:

foarte frumos subiecul asta, l-am citit de cand s-a deschis, e foarte interesant, chiar eram curioasa cum se vede Japonia din ochii cuiva si nu doar din reportaje,filmulete si etc la TV sau pe internet.
am si eu o intrebare: cum ai ajuns sa vrei sa mergi in japonia,sau ce te-a determina sa faci asta?

coracora spune:

Mie mi se pare aiurea tare ca anumite lucruri banale si prin excelenta umane sa fie interzise cu desavarsire (exemplul cu bucataresele curioase sau refuzul automat al unui aliment oferit - exemplu cu tatuatii de pe plaja).

Inteleg existenta unui cod al etichetelor atat timp cat are si un rost / sens / logica / avantaj. Dar asa, eu percep regulile amintite drept interdictii care instraineaza oamenii unii de altii, ceea ce in opinia mea reprezinta un mare handicap la nivelul societatii. Vezi si chestiunea "spatiului intim", nu care cumva sa te atingi de un alt om... Ma sperie perspectiva asta si nu m-as putea adapta in veci intr-o societate de genul asta.

Eu as fi curioasa cum se poate dezvolta individul in Japonia (nu profesional, ci asa, sa "creasca spiritual" - si nu musai prin intermediul religiei) in contextul social atat de putin permisiv al acestei tari.

carmencat spune:

Subiectul e minunat, il citesc de cand a fost deschis. Abia astept sa imi pun cafeaua dimineata si arunc un ochi plina de speranta ca s-a mai scris ceva.
M-a amuzat teribil pregatirea de zacusca. Poate incerci sa le predai si un meniu standard de Craciun? Eventual de Pasti?
Si nu, nu am nici o problema cu ce mananca altii (la caini sunt sensibila, recunosc, dar cand e cazul stiu sa imi tin degetele departe de taste).
In orice caz, este foarte interesant sa te afli aproape intim as spune, in Japonia, prin mijlocirea ta, Julie. Scrii foarte frumos.
Te rog nu ma lasa fara suplimentul la cafea

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

Julie spune:

Am ajuns sa vreau, ca si tine, citind carti, articole si - mai putin - vazand documentare, avand in vedere ca adolescenta mea s-a scurs in perioada de dinainte de '89.

Sotul meu a avut de ales intre doua burse de doctorat - una in America, a doua aici. Am ales Japonia pentru ca ni s-a parut mai interesant locul, pentru ca, la vremea aceea, nici nu ne inchipuiam ca o sa avem sansa de a cunoaste aceasta tara altfel - ca turisti, de exemplu - pentru ca, ciudat, poate, daca stau si ma gandesc, trebuia s-o luam de la zero, inclusiv cu limba, pe un taram complet necunoscut; si bursa japoneza era si mai consistenta decat cea americana, iar perioada de doctorat mai scurta - 3 ani aici, fata de 5 ani in America. Nu ne-am gandit ca vom ramane aici atata timp, dar viata e plina de surprize...

Julie

desprecopii spune:

Am sters cateva off-topicuri de ale saskiei si am sa o rog sa nu intrerupa acest topic fantastic.



Sanatate si o zi cu soare va doresc!

**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook

Victoria_mami spune:

Asa e si aici. Si mie imi convine de minune. Urasc cand ma ating straini, ca sa nu mai spun ca m-as isteriza rau (sa-mi atinga cineva copilul) sa fie cum e in Ro (sau nu stiu daca mai e la fel, dar candva era) cand te pupau toate babele, toate 'matusicile', copiil fiind, ca esti dulce-dragut-simpatic-etc... [emoticon care se scutura]

_
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA


www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685" target="_blank">Acute Lymphoblastic Leukemia